20,174 matches
-
iarnă să deschizi larg ochii și să spui ,nimic" cu glas tare ,nimeni" să întâmpini viscolul ca o pasăre ce nu mai știe drumul spre țările calde se lasă frigul deodată și-n amintire în dimineți de vară felurite tristeți încet drămuite nebunul cartierului întrebându-te cât e ceasul chipul femeii ce cânta pe chei bani destui nu aveai să-i răscumperi durerea (tânărul strivit de pavaj avea ochii deschiși l-au lăsat în blugi și tricou băieții n-au găsit
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
de litere dintr-o carte dată la topit calfă de mântuială a unei pofte de plâns creierul meu se prelinge ca fumul papal deprins cu această exigență imprevizibilă mă mulțumesc să-i iau zodiacului vorba din gură și să răsucesc încet cheia sunt sigur vei crede că ți-am șoptit te iubesc de fapt n-am mai plâns din copilărie am găsit un cuvânt care nu există și mă strădui să păstrez această identitate sigur toate astea le veți pune în
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume poetul și administratorul (1983), o artă poetică crepusculară îmi pare a fi ,din aventurile
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
celui din urmă, panteonul comunist intră în revizie. Somnul generalisimului în mausoleul din Piața Roșie nu va dura decît opt ani. înhumarea nocturnă a trupului îmbălsămat iscă premoniții sumbre: roata istoriei fusese smulsă din inerție și reîncepea să se miște încet, dar perceptibil. Prohodul utopiei comuniste se va sluji peste trei decenii. La scara timpilor lungi, e o nimica toată; ca învățătură de minte, un cîștig epocal. Unii exegeți au încercat să-i disculpe pe fondatorii doctrinei, care ar fi fost
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
din văile creierului nostru cel de toate nopțile nicolae tzone scrie cățărat pe umerii lui nicolae tzone la rîndul său cățărat pe umerii lui nicolae tzone un poem despre căderea și decăderea imperiului vieții și al morții în haos scrie încet și meticulos scrie atent și direct fără metafore fără infectele înflorituri care mai mult ascund decît mărturisesc iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor pe nicolae tzone cum se cațără furios cu bocancii de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
capacelor de canal (cele cu găuri sînt cele cu ghinion) culorile orașului, plecase ea și nu mai era nimic de privit - Eram că una din acele păpuși sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpadă murdară - tînguirile stranii ale țigăncilor (fiaaaareeee vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoționează atît de mult, aproape la fel de mult că micile anunțuri de pe stîlpi ( pierdut broscuța țestoasă de Florida - în tratament - găsitorului recompensă substanțială) care s-au
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
dacă aș tăia mai mult aș rămîne întotdeauna tînără ca o fotografie între neoane nu sînt eu singură și ce dacă nu sînt singura toate sînt cuminți doar eu mă apropii de foc rochia mea de plastic explodează apoi arde încet Tu esti Oana Sîrbu și eu tocesc noaptea la matematică și șah pentru tine. Tu esti Daniela Bucur, dintr-a VI - D și eu sar de la etajul doi, ca să mă vezi sîngerînd. Eu vin din Bukowski, tu vii din Turgheniev
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
rămas unuia ca mine, ce i-ar mai fi rămas uneia că ține, ,genul de oameni care nu se simt bine nicăieri, indiferent de orice", cum îmi spuneai într-un mail. În curînd o sa ma uiți, Ruxandra, și-n timp, încet încet, mesajele mele le vei trece-n junk-mail. Din volumul cîntece eXcesive în curs de apariție la Editură Cartea Românească
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
unuia ca mine, ce i-ar mai fi rămas uneia că ține, ,genul de oameni care nu se simt bine nicăieri, indiferent de orice", cum îmi spuneai într-un mail. În curînd o sa ma uiți, Ruxandra, și-n timp, încet încet, mesajele mele le vei trece-n junk-mail. Din volumul cîntece eXcesive în curs de apariție la Editură Cartea Românească
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
aruncat în grabă peste multa prostime. Acum, însă, am un moment de, poate, vinovată slăbiciune. Sunt ispitit să fiu mai degrabă fericit și sărac cu duhul, mă las să alunec leneș, într-o dubioasă voluptate. Rudă cu ruinele, mă șterg încet în verdele șters al măslinilor, mă sfărâm în murmurul abia deslușit al acestei amieze cu greieri mulți, decad, provincial și periferic, din greaca și din latina clasică, în dialectul vulgar al unei mierle. DIMINEA}| ROMAN| E-o dimineață atât de
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
atunci se ridică puțin spre tavan. e un soare greu și mult mai bătrân decât oricare altul. deși e cât o farfurie ciobită, dacă ar cădea, ar rupe camera în două. pe la margine prinde două răni care încep să sângereze încet. atunci aștept de la el să se ridice și să acopere totul. însă el nu face decât să se micșoreze mai mult și să lumineze mai slab. e un soare întors. în spatele lui lumina este orbitoare. știu că îndată ce se va
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
el cu o lumină mai înceată și mai înșelătoare. * ziua a răsărit și o pasăre neagră s-a lovit de geam aducând frig și adevăratul trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din corp în mâini și-apoi urcau în tencuiala pereților. îmbătrâneau pe rând mâinile și pereții. doar cineva pe care nu-l vedeam și știam că
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de mine se face foarte aproape de mine și-și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
pentru miel. Aflînd pentru ce veniserăm, săteanul a clătinat neîncrezător din cap. Părea nehotărît, își făcea niște socoteli. Ca să-i obținem cît de cît încrederea, am întrebat: - Cît costă kilogramul? - Păi, să vedem..., zise întorcîndu-se cu spatele la noi, după care porni încet către șura unde ținea adăpostite animalele. Era încălțat cu niște cizme de cauciuc. Am considerat gestul lui drept o invitație și l-am urmat, pășind cu prudență, ca nu cumva vreun cîine dezlegat să sară la noi. Cîinele lătra de
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna. Până la căsuța din Serbia trebuiau să traverseze un spațiu descoperit, ca-n palmă. Au hotărât în șoaptă să meargă târâș, prin ierburile și bălăriile care năpădiseră locul. Înaintau încet, atent, de-a bușilea, mai aveau puțin, se considerau ca și scăpați când, din senin, a răsunat din mai multe piepturi aceeași amenințare, Stai, stai că trag! Apoi răcnete, bușituri, tropăieli și s-au văzut înconjurați de o grupă de
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
un grup de tineri cercetători din Institutul de Istorie Literară și Folclor, care întrețineau aprinse flacările lumânărilor și vorbeau în șoaptă: unul din ei, cu sufletul încă neviciat de raționamentele urbane, le spusese (îl auzisem) - și-l crezuseră - să vorbească-ncet, pentru că trei zile aude tot ce se spune-n preajma lui. M-am apropiat de catafalc și încă o dată i-am privit cu drag și durere - de ce-aș minți? - masca profilului frumos, elen. Și pentru că podul mâinii lui drepte
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
mâinii lui stângi. Răceala întunericului care îl invadase mi-a pătruns ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat încet peste podul mâinii lui stângi, și iarăși s-a ridicat încet. Dar atunci am văzut: nu tot podul palmei se ridica, ci se ridicau doar cele trei degete ale crucii și ale condeiului, care trebuiau, probabil, să treacă Dincolo simbolul închinării sufletului lor, sufletul lui George Călinescu, timp de o viață
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
Papilian, care conducea completul de judecată, profitînd de poziția lui privilegiată de la "France Internationale", nu are în palmaresul său așa ceva. Asistînd la acea discuție, am avut sentimentul că plecarea din țară e considerată un atů și m-am trezit spunînd încet, ca pentru sine: "Și păsările emigrează !". Asta l-a făcut pe Mircea Iorgulescu să izbuncnească într-un rîs sarcastic, prin care a pus capăt dispuntei. Nu știu ce gîndea el, dar eu cred că păsările sînt ca îngerii și că asimilarea plecărilor
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Emil Brumaru Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci Lăsîndu-mi în palida casă Dulapuri pustii pereți reci Și-o apă în cana adîncă Încet putrezind pîn'la miez Din care de-abia mai mănîncă La ora cumplitei amiezi Cu gura lui grea de mătasă Un înger slugarnic pe veci Erai atît de frumoasă Mereu mă temeam să nu pleci...
Erai atît de frumoasă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11949_a_13274]
-
Ion Stratan Te văd dormind încet, încet Mă spăl pe față cu ape ca o mască. Florentina era în fotografie cu Domnul care încă trăiește. Nu am memorie, am doar amintiri. Pun un disc cu ora exactă, ca un balsam muzical. }in în mână ochiul calului
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
Ion Stratan Te văd dormind încet, încet Mă spăl pe față cu ape ca o mască. Florentina era în fotografie cu Domnul care încă trăiește. Nu am memorie, am doar amintiri. Pun un disc cu ora exactă, ca un balsam muzical. }in în mână ochiul calului Sfântului
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Citește mai mult Ce te legeni codrule,De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]