557 matches
-
aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu încetineală în lumina crudă care se revărsa pe ferestrele largi și înalte prevăzute cu gratii. Rambert s-a simțit prost în căldura cumplită a acestei săli și l-a recunoscut cu greu pe Rieux când l-a văzut aplecat deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
blocuri de piatră ale digului și, cum au urcat pe ele, ea le-a apărut densă ca de catifea, suplă și lucioasă ca un animal. S-au așezat pe stâncile întoarse spre larg. Apele se umflau și se retrăgeau cu încetineală. Această respirație calmă a mării făcea să nască și să dispară reflexe uleioase la suprafața valurilor. Înaintea lor, era noaptea fără margini. Rieux, care simțea sub degete suprafața zgrunțuroasă a pietroaielor, era stăpânit de-o stranie fericire. Întors spre Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așteaptă să li se spună Stai aici să ai grijă de foc, știm cu siguranță că, până nu se va stinge jăratecul, ei vor sta cu ochii deschiși. În orice caz, va trebui să facem dreptate gândirii umane, cunoscuta ei încetineală n-o împiedică întotdeauna să ajungă la concluzii exacte, cum se întâmplă acum în capul lui Cipriano Algor, deodată s-a aprins o lumină și a putut citi și rosti cu voce tare cuvintele de recunoștință pe care câinele Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doua, dar a treia oară demară cu un zgomot demn de alt motor. După câteva minute, Cipriano Algor era pe bulevard, drumul nu era liber înaintea lui, dar ar fi putut fi mai rău, îl purta chiar curentul traficului, în ciuda încetinelii. Aglomerația n-avea de ce să-l mire, automobilelor le place duminica și stăpânului unei mașini îi este aproape imposibil să reziste la presiunea psihologică, automobilului îi e de ajuns că se află undeva, n-are nevoie să vorbească. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
inspiră. Numai Djahane Îl leagă de realitățile dramei Înconjurătoare, ea Îi relatează, În fiecare seară, veștile de pe front, zvonurile de la palat, pe care Khzzan le ascultă fără prea multă tragere de inimă. Pe teren, Înaintarea lui Alp Arslan este lentă. Încetineala unei trupe prea numeroase, disciplina aproximativă, bolile, mlaștinile. Și rezistența, uneori Înverșunată. Un bărbat, Îndeosebi, Îi face viața grea sultanului, este comandantul unei fortărețe aflate nu departe de fluviu. Armata ar putea s-o ocolească, să-și urmeze drumul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să fluture deasupra Samarkandului. Chipul vizirului se luminează, apoi se Întunecă. — Cuvintele tale cântăresc cât greutatea lor În aur. De ani de zile nu Încetez să-i repet sultanului că imperiul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-adevăratelea! În acel moment, bărbatul cu sabie revine, țopăie zgomotos În jurul lui Baskerville. Ultimul Încremenește, cu un bobârnac face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o creativitate mărgini ă la șoareci. Dintre toți membrii echipajului, era singurul fericit, deși nu putea fi declarat inocent. Ce păcat că niciunul nu avea calificarea necesară, având în vedere timpul liber pe care-l aveau la dispoziție! Fiindcă, în ciuda încetinelii scurgerii impulsurilor mentale datorate hibernării, aveau parte de mai mult răgaz decât zece profesioniști. Visul devenise, vrând-nevrând, principala lor ocupație. Adormit, închis în congelatoare, un echipaj în hăul cosmic nu putea decât să doarmă și să viseze. În materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
data asta. Dar ce voiam să spun... ce voiam, de fapt, să întreb... da, da, vă ocupați cu limbajul. Claustrarea, limbajul claustrării? Dar suspiciunea? Dar suspiciunea? Ianuli, stânjenit, continuă să tacă. Zâmbește, însă, de data asta, trecându-și cu mare încetineală mâinile prin păr. Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar Marga pare tot mai sastisit de rolul pe care și-l asumase. Frazele sale nu mai vin în cascadă, ci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oarè, o privesc cum face cafeaua pentru Matei, Ăsta n-ar fi trebuit s-o vèd, cum pune apă în aparatul de cafea, deschide apoi un sertar de la biroul unde mè aflu eu și scoate cutia de cafea, conștientè de încetineala cu care face fiecare mișcare, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume în afara acestui moment în care ea pregètește cafeaua pentru Matei, cel așteptat de o sèptèmânè, pune patru lingurițe de cafea, apoi, dintr-o canè de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar cui îi pasè?! III Cu atenție încordatè îmi urmèresc în oglindè fiecare mișcare prin care dirijez aparatul de râs pe liniile ascuțite ale obrazului meu, ai mai slèbit, ar spune mama dacè ar fi aici, dar nu e! dupè încetineala cu care imi plimb controlat pe sub bèrbie aparatul sunt conștient de faptul cè am rèmas în urmè cu câteva minute bune de la programul meu riguros de dimineațè, e deja oră șapte! oră exactè e anunțatè la radioul care se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar fi trebuit sè fiu mai atent, sè-i țin brichetă, dar altfel n-aș fi vèzut cum și-a apropiat flacèra de vârful subțire al țigèrii și nici n-aș fi fost învèluit de pânză transparentè țesutè în jurul meu de încetineala cu care și-a așezat brichetă peste pachetul început de țigèri, apoi capul dat ușor pe spate dupè primul fum tras cu nesaț, hostresorder bind local mèritatè! Aforism Șerban: dacè vrei sè ai succes la femei sè nu cumva sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gângănii sau a unei zdrențe oarecare. Atunci deveneam socratici: Știam că nu știm nimic. Îți mai aduci aminte teza la fizică? Atunci am fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am suspectat, Gustav, de o încetineală a minții, inexplicabilă, mai ales că locuiai în centrul orașului, aproape de Dunăre, fapt ce ar fi trebuit să-ți imprime o mare vioiciune, nu în felul de a fi așa cum o dovedeai, ci la improvizația atât de necesară în textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deținuse cândva un teanc asemănător cu care, ca și americanul, își plătea consumația. Iar acum, nu era ca și cum se transformase într-o fantomă, dar devenise un om care n-avea prea mulți bani. Își bău coniacul și mai ceru unul: încetineala cu care se mișcau chelnerii îl enerva. Ceru să vină șeful lor. Omul încercă să-l evite, dar în cele din urmă se văzu nevoit să se apropie. —Bună, Jules, i se adresă Charlot. În ochii celuilalt licări o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
culoar de o simplitate fără cusur, eu veneam de undeva din spate, de la capătul lui, el venea din față, din direcția ferestrelor, era inevitabil să ne întâlnim, nu aveam cum să ne ocolim unul pe altul. Era un fel de încetineală în mișcările noastre, un fel de grabă atenuată, ca-n vis. În clipa în care Tudor a început în sfârșit să plângă și medicul l-a așezat pe pieptul meu gol, înainte să fi tăiat cordonul ombilical, totul și-a
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
ape. o mare victorie are loc, ovații pentru daikokuten stră bat lichidul acesta până la ocean. șase în al patrulea loc: salți din pădurea din apă, printr-o încordare a lui bishamonten, deasupra, pe pământ, unde intri în pădurea de pini-adormitori. încetineală apare în picioarele armatei tale, lipici se ivește între genele oștenilor tăi. jurōjin răsucește campania către aer, toți adepții tăi se suie pe nori nimbus, urmează perioada zborului, unde păduri nu se întâlnesc, trebuie doar ca hotei să hrănească satisfăcător
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de oră (după care Ioana trebuia să devină exact cea de la București, doar cu decorul schimbat), aveam prilejul să asist la o repetiție, prodigios de repede, ceea ce se petrecuse lângă mine în câțiva ani și nu-mi dasem seama din pricina încetinelii schimbărilor. Pe Ioana am descoperit-o adolescentă, cu mine crescuse și se împlinise, și din cauza dragostei pentru mine se făcuse femeie. Dacă cine-va n-o văzuse de multă vreme, reflecta neapărat: "Cum te-ai schimbat, Ioana!", înțelegînd prin aceasta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu mai dormeau, supraveghind munca. Dar, orice-ar fi făcut, oamenii erau nemulțumiți și insolenți. Ca pentru a înrăutăți și mai mult situația, unii muncitori sabotau intenționat programul, convingându-i până și pe lucrătorii relativ supuși să stânjenească proiectul, prin încetineala lor intenționată. Kanbei nu putea privi, stând cu mâinile-n sân. În cele din urmă, începu să viziteze personal șantierul, cu toiagul în mână. Stând pe o movilă de pământ proaspăt, într-o zonă a stăvilarului care, în sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebuia să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea mâna cu o încetineală mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când marea roșie a cortinei începuse să se desfacă în două. Cu siguranță că opera nu se grăbește, nu-i așa? Opera durează cu adevărat, sau cel puțin Otello durează. Din câte am înțeles, partea aceasta se desfășura cu o încetineală îngrozitoare. Un al doilea lucru izbitor în legătură cu Otello este că nu e în engleză. Am tot așteptat să-și vină în fire și să înceapă să cânte cumsecade. Nici vorbă: spaniolă, sau italiană, sau greacă. Cam în așa ceva se cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul, pe Pierre-Marie, numit de obicei PM, care, așezat În fața lui În imensa sufragerie a castelului, dezghioca cu o Încetineală exasperantă vîrful unor ouă fierte În coajă. Blond-roșcat, cu o veșnică eșarfă Înnodată În jurul gîtului, cu un aer Îngîmfat și avînd convingerea intimă, pe care n-o mai Împărtășea cu nimeni, că era un om de o inteligență redutabilă, unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Poetul se răsuci. În stânga lui, În colțul cel mai din fund al sălii, spițerul, șezând printre alți bărbați, se ridicase În picioare și Îl saluta cu brațul, făcându-i semn să se apropie. Dante se Îndreptă Într-acolo cu o Încetineală studiată. Voia ca mișcările să Îi fie impregnate de acea gravitas pe care anticii o considerau a face parte din firea Înnăscută a Înțelepților. Astfel, avea să aibă prilejul de a examina grupul care ședea În jurul mesei. Simțea că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Până cu o clipă În urmă, adăugă el și se opri un moment. Când mâna luminoasă a Minervei mi-a limpezit mintea. Ce vrei să spui? Întrebă Teofilo. — Ceea ce acum mi se pare evident - Dante Își purtă iarăși degetele, cu Încetineală, peste urmele lăsate pe masă. Nu vi se pare că Ambrogio ar fi putut scrijeli trei scurte trăsături verticale, urmate de Începutul unui alt cuvânt, pe care n-a mai izbutit să-l ducă până la capăt? Că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Încăpățâna să Încerce a privi În gol, străduindu-se să ignore forța acelor ochi care Îi străpungeau. Dar fără patimă, ca și când dânsul ar fi fost o piesă de mobilier din Încăpere. Și totuși privirea femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj Îi confereau o expresie indescifrabilă, pierdută Într-un spațiu și Într-un timp Îndepărtate. Își aminti că, odinioară, văzuse un chip asemănător, În grajdul unui gospodar care găsise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alunge urât pe primii care veneau să Încaseze rodul investiției, iar deasupra capului său prinseseră să dea târcoale corbii nenorocirii. De acum, era pentru el din ce În ce mai dificil să obțină un Împrumut, chiar recurgând la garanțiile fratelui său Francesco. Străbătu cu Încetineală o bucată de stradă, până ce se opri dinaintea prăvăliei lui messer Domenico, un mic schimbător de valută care, mulțumită asocierii sale cu marea familie Bardi, dispunea Întotdeauna de bani mulți. Nimeni n-ar fi zis că, Îndărătul intrării simple, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]