11,723 matches
-
ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-am închipuit în scrisul nostru și cum nu se-ntîmplă. cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb... 10 (epilog) să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
când voia să exprime raporturile ei cu patria-mamă și cu sine însăși cea de atunci!...). Toată această încercare nefericită constituia al doilea mare eșec al său. Acum își dădea seama cu claritate că rădăcinile sale românești nu pieriseră, cum își închipuise ea, nici nu aveau cum să piară. Doar rămăseseră îngropate pentru o vreme, nu se mai văzuseră o vreme, atât, însă existau acolo, în adânc și crescuseră tot mai puternice. Iar acum izbucneau la suprafață, în viața ei, ca un
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
ci liniștea colibei tale te face fericit". Urmează o mică lecție de retorică, plină de suișuri (pînă la Dumnezeu) și coborîșuri (toate avatarurile vîrstei), cu o concluzie care sugerează clar opțiunea vorbitoarei: ,și-mi vine să rîd cînd mi-o închipuiesc (pe Ana) cîrciumăriță". Tot de pe prima pagină ne vine însă și primul semnal clar de alarmă legat de această producție literară. După un discurs atît de meșteșugit al bătrînei vine replica lui Ghiță, rece și ascuțită ca o lamă de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
o personifică, o compară și o laudă deșănțat. Îți poți imagina orice despre ceea ce se întâmplă pe Lună, mai ales pe fața ei nevăzută, îți poți imagina orice despre peisajele ei mirifice, despre decorurile ei tropicale sau pastorale, îți poți închipui că acolo este raiul, este locul unde se arată Dumnezeu. Mai mult de-atât poeții nu-și pot imagina. Mai mult de-atât își pot închipui însă oamenii de știință, care au o cu totul altă Lună în minte și
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
imagina orice despre peisajele ei mirifice, despre decorurile ei tropicale sau pastorale, îți poți închipui că acolo este raiul, este locul unde se arată Dumnezeu. Mai mult de-atât poeții nu-și pot imagina. Mai mult de-atât își pot închipui însă oamenii de știință, care au o cu totul altă Lună în minte și în cuvinte. Un spațiu tangibil, deși greu de atins, deloc paradisiac, ca un munte extrem de înalt, în vârful căruia trebuie neapărat să se înfigă steagul omului
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
după ce amintește câteva lucrări de referință (reale) Coloșenco scrie: "alte lucrări de referință pertinente nu prea sunt". Bine, mi-am zis, o carte de 300 de pagini, dedicată exclusiv editării poetului, nu e "de referință", treaba editorului. Nu mi-am închipuit nici o clipă însă că această omisiune face parte dintr-o strategie de o perfidie infinită. Am putut s-o constat abia după răsfoirea celor două volume. Ce face ilustrul editor? Corectează cele mai grave erori descoperite de mine, fără să
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
au țară, ei au teritorii... În ’71 s-a lovit în „Luceafărul”. Mie mi-a fost interzisă „Steaua fără nume” - spectacol pe care-l montasem cu studenții, ca lucrare de licență. A avut noroc numai de trei reprezentații! Nu vă închipuiți ce se petrecea la Chișinău cu ocazia prezentării acestui spectacol... Și faptul că se pomenea de trenul București-Sinaia i-a deranjat pe mulți... La un moment dat, chiar și cei care simpatizau teatrul îmi ziceau: «Ei, Ungurene, dar nici așa
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
dat, chiar și cei care simpatizau teatrul îmi ziceau: «Ei, Ungurene, dar nici așa nu se poate... la fiecare pas rostiți pe scenă București...» Eu le zic că e un orar de tren, iar ei: „Las’ că știm noi.” Vă închipuiți în ce situație ne aflăm noi acolo? Astăzi parcă nici mie nu-mi vine a crede că am trecut prin această grozăvie... Și uite așa a fost interzis acest spectacol, a fost interzis și alt spectacol al meu chiar în
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
dreptate. Noul președinte, această rușine națională, chiar în prima zi a făcut atâtea prostii câte n-a făcut fostul președinte pe durata întregului mandat: a înlocuit limba română cu limba moldovenească (m-a impresionat reacția unui internaut: „Ba, Toromacule! Îți închipui în ce situație proastă o pui pe mamă-ta?! Profesoara de limbă romană, care n-a putut să-ți bage în capul tău prost ce limbă vorbești?!”. S-au pe copiii săi, elevi ai celui mai românesc liceu!); a scos
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
se cerne prin ploi de castani: îngenunchiată într-un gând geruiesc cuvintele pentru ziua fără mâine când am să-mi fac cuib în coarnele cerului. neverback, neverback țipă“goarna veșniciei”. Tagore râde într-o haltă sau poate într-o rană, închipuie cercuri cu brațe arcuite pe un chenar de lumină. îi spun că mi-am uitat nemurirea la mijlocul distanței dintre pulbere și păsări neverback neverback îngână drumul la căpătâiul pietrei unde am să mă curăț de spini; în trenul tuturor și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mișcări. Citește mai mult Încă o toamnăse cerne prin ploi de castani:îngenunchiată într-un gândgeruiesc cuvintelepentru ziua fără mâinecând am să-mi fac cuibîn coarnele cerului.neverback,neverbackțipă“goarna veșniciei”.Tagore râde într-o haltăsau poate într-o rană,închipuie cercuri cu brațe arcuitepe un chenar de lumină.îi spun că mi-am uitat nemurireala mijlocul distanței dintre pulbere și păsărineverbackneverbackîngână drumul la căpătâiul pietreiunde am să mă curăț de spini;în trenul tuturorși-al nimănuipândesc cliparisipiriiarmonia prestabilităa inepuizabilei mișcări.... XXX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de interpreți de muzică folk a alcatut un program din muzica Cenaclului Flacăra, pe care l-au interpretat însuflețind sala. La lansarea din București am avut bucuria să văd în sala persoane pe care, până acum nu mi le puteam închipui așezate pentru ascultare. Printre acestea, amintesc pe Părintele Profesor nonagenar, Nicolae Bordașiu care mi-a umplut ochii de lacrimi prin evocarea emoționantelor noastre întâlniri când vremurile aflate sub blestemul iadului erau cutremurătoare. Toate luările de cuvânt au putut fi adunate
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
făcură să mă cred în altă lume. Când mă trezii însă din acea uimire plăcută, mă văzui singur în mijlocul unei piețe neregulate și pline de spini. Poștașul îmi descărcase bagajul lângă mine și se făcuse nevăzut cu căruță cu tot. Închipuiți-vă, domnilor, poziția mea. Străin, într-un colț de pământ necunoscut mie, rătăcit într-un sat unde nu se zărea nici țipenie de om, înconjurat de vro douăzeci de câini, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
colț de pământ necunoscut mie, rătăcit într-un sat unde nu se zărea nici țipenie de om, înconjurat de vro douăzeci de câini, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de francez, neștiind nici limba, nici obiceiurile locului! Închipuiți-vă toate aceste împrejurări pe capul unui om și mă veți crede lesne dacă v-oi spune că admirarea poetică ce mă cuprinsese deocamdată se prefăcuse într-o grijă, vară primără cu spaimă (...) Între Brăila și Cazasu, unde cu peste
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
ca să culegi textele și să le așezi pe tematici. Este o muncă de adevărat intelectual și o mare ușurare pentru cercetător. Pe aceeași linie se înscrie și Vocația Spiritualității, iar Civilizația Cărții mi se pare o contribuție foarte importantă. Îți închipui că nu le-am citit pe toate. Am citit textele eminesciene, o parte din Vocația Cărții și le-am răsfoit pe celelalte, insistând asupra capitolelor care mi s-au părut mai interesante sau mai aproape de mine. Ești foarte muncitor, foarte
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
însemnările unui mort). Socotit un autor "de dreapta", "reacționar", "albgardist", scos din circuitul public în ultimul său deceniu de viață, Bulgakov se obstina să susțină libertatea cuvântului, vitală pentru un creator: "Sunt un înfocat susținător al acestei libertăți și îmi închipui că, dacă unui scriitor i-ar trece prin cap să demonstreze că n-are nevoie de ea, el ar semăna cu un pește care ar vrea să convingă lumea că poate trăi fără apă". Propoziții care, ele singure, ne putem
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
că, dacă unui scriitor i-ar trece prin cap să demonstreze că n-are nevoie de ea, el ar semăna cu un pește care ar vrea să convingă lumea că poate trăi fără apă". Propoziții care, ele singure, ne putem închipui că sunau ca o blasfemie în auzul autorităților ideologice. Să adăugăm, pentru a realiza dimensiunile scandalului, scepticismul său față de eficiența "procesului revoluționar", căruia îi opunea "Marea Evoluție", profețind că așa-zisa Mare Revoluție din Octombrie va provoca o prăpastie între
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
îndeplinită. Cînd nici o experiență nu te poate apropia de reprezentările autorului nu-ți rămîne decît să te apropii tu de el prin empatie. Te pui în pielea lui și încerci să vezi lumea cu ochii lui, străduindu-te să-ți închipui cum ai reacționa tu dacă ai fi pus în aceleași situații. Și astfel, empatia este singura cale prin care poți ajunge la un om a cărui experiență nu ai trăit-o niciodată. E un fel de pipăire sau mirosire a
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
voi coborî o altă ancoră pentru a stabiliza vasul În fața valului uriaș.” Primul ofițer Întrebă: „Dar de unde iei toate aceste ancore?” Mulla răspunse: „Ce Întrebare ciudată! Voi de unde luați toate aceste valuri uriașe? Din aceeași sursă. Dacă voi vă puteți Închipui valuri uriașe, eu de ce nu Îmi pot Închipui ancore? Continuați să aduceți câte valuri uriașe vreți, și eu voi continua să cobor ancore tot mai grele, și tot mai grele.” Totul ne este la Îndemână atunci când suntem fericiți, pentru că fericirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vasul În fața valului uriaș.” Primul ofițer Întrebă: „Dar de unde iei toate aceste ancore?” Mulla răspunse: „Ce Întrebare ciudată! Voi de unde luați toate aceste valuri uriașe? Din aceeași sursă. Dacă voi vă puteți Închipui valuri uriașe, eu de ce nu Îmi pot Închipui ancore? Continuați să aduceți câte valuri uriașe vreți, și eu voi continua să cobor ancore tot mai grele, și tot mai grele.” Totul ne este la Îndemână atunci când suntem fericiți, pentru că fericirea ne oferă forțe nebănuite și ne lasă să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
plimbarea cu vaporul pe râul Regnitz, catedralele, turnul vechii primării, mica Veneție. Ce se știe mai puțin despre Bamberg este următorul fapt, pe care trebuie să-l relatez sub formă de dialog, căci altfel nu are nici un farmec (să ne închipuim că citez dintr-un viitor Bildungsroman): Mă plimbam pe malul Regnitz-ului cu prietenul meu Sikhos și vorbeam despre muzică, mai exact despre Sinfonia lui Luciano Berio, prima lucrare simfonică postmodernă, a cărei primă parte apelează la un text luat din
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
pus la coadă, deși pagina lui e doi). S-au tras 501 exemplare (calitatea hîrtiei, calitatea cartonului, precizate minuțios), din care 100 speciale, cu semnătura autorului, 26 "alfabetice", și mai speciale, hors-commerce. Tipicuri retro... "Cît despre designul copertei, diafan, el închipuie, în celofan sau fără, un receptacol: un cratčr, o pîlnie (de vulcan), un potir, o cupă (ce-i ocupă două treimi din suprafață); o mască (de spectacol) pe o față - într-adevăr; reușit de-a binelea trompe lîoeil (n.m.); o
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
că toți filozofii vorbesc despre același lucru și spun cam același lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
ne așezăm ne falsifică perspectiva. Uităm că sîntem oameni și vrem să fim Dumnezeu, și atunci ieșim în afara istoriei cunoașterii și o privim de sus, de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, după care descriem reprezentarea unei plante pe care ne-o închipuim că Dumnezeu ar vedea-o dacă s-ar afla acolo, sus. De fapt, Dumnezeu, presupunînd că se află acolo sus, nu vede nici o plantă. Asta înseamnă că istoria filozofiei nu seamănă cu o plantă. Sau, dacă totuși păstrăm imaginea plantei
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]