1,581 matches
-
ușor în mers, Zina privea printre gene, întinderea aceea aurie a lanurilor de grâu și secară care mărginea de-o parte și alta drumeagul de pământ bătătorit și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață, aerul mirosea intens a pământ încins. Liniștea adâncă, era întreruptă doar de zumzetul miilor de gâze, invizibile totuși în acea lumină orbitoare, care curgea de pretutindeni, inundând pământul și întrupându-se în licăriri roșii, albastre, aurii, de maci albăstrele și spice. Și îi părea că însăși
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
Soarele ajunsese demult în crucea cerului și era atât de cald, încât aerul părea că tremură în depărtare ca și cum văluri până atunci invizibile se legănau mișcate de un vânticel, care din păcate nu reușea să ajungă și peste umerii ei încinși. Zina își ridică palma dreaptă în dreptul ochilor, încercând să zărească soarele. Și atunci, în acea lumină strălucitoare, își văzu degetele, cum devenin aproape transparente și ușor colorate în trandafiriu așa cum este lumina când abia răsare soarele. Păreau că aparțin altei
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ILUMINARE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Am cerut permis de la mândră lună , să vă urez vise plăcute și noapte bună! Am cerut permis de la încinsul nostru soare să vă urez vacanță plăcută,la munte și la mare! Am cerut permisiunea de la strălucitoarele stele , să purtăm cercei cu diamante, să fim așa ca și ele... Am cerut permisiunea norilor încărcați de ploaie , să fiu curată mereu
ILUMINARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366310_a_367639]
-
i se întâmplă ei? Toate aceste întrebări au un răspuns, sau aceasta a “fost voia Cerului atunci când viața mea s-a schimbat dramatic?“ Dacă ar putea da timpul înapoi și să schimbe ceva... Viața “e o mare plină de smoală încinsă, iar sufletele noastre sunt mai fierbinți decât ceea ce tu numești dragoste.” Despre cartea Elenei ar fi multe de spus, este o carte care m-a surprins în toate modurile posibile, genul de carte pe care odată ce ai început-o nu
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
dar sub șeauă și canaf, am să-i scriu un epitaf. unde ești, divină mânză, care te-am pictat pe pânză, din frumos genunchiul tău joacă zaruri dumnezeu, din țurloaie țâțele și-au făcut ghem mâțele și din coapsa ta încinsă, praf de stea prin iarbă ninsă. te-am purta un an pe brață ca pe cea mai dragă țață te-am căutat peste tot ascunsă-n lumea lui Lot, te-am căutat și prin fântâni dar am găsit doar doi
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
soare mă găsesc și în mișcare și nu aveam intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în joacă de picioarelor mele, care ba își lăsau tălpile arse de nisipul fin, încins încă de la primele ceasuri ale dimineții, ba acceptau îmbrățișarea tandră a valurilor înspumate, l-am cunoscut pe Nyl. ... Citește mai mult fragment din volumul în lucru „Lacrima din ocean” Eram de câteva zile în Sri Lanka și îmi petreceam timpul mai
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
soare mă găsesc și în mișcare și nu aveam intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în joacă de picioarelor mele, care ba își lăsau tălpile arse de nisipul fin, încins încă de la primele ceasuri ale dimineții, ba acceptau îmbrățișarea tandră a valurilor înspumate, l-am cunoscut pe Nyl.... XXIV. TREI ZILE ÎN MUNȚI, PARTEA A III A, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014. fragment
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
arsurilor solare... Până am ajuns acolo, călătoria a fost ușor de suportat datorită aerului condiționat dat la maximun, dar după ce am parcat mașina și am vrut să ieșim afară, când am scos capul, parcă l-am băgat într-un cuptor încins. N-am putut atinge mașină cu mâna, de-a dreptul frigea. De la parcare și până la locul de unde puteam vedea valea, era o distanta cam de 100-200 m. pe care trebuia s-o parcurgem în bătaia ucigătoare a razelor de soare
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
-n albastru ca-n marile sudice cu poeți înotând în poeme de apă. Era o lumină-n arbori exotici cu păsări ciudate ce nu se cuvine să le vânezi. Nu genunchii mă dor doar tălpile plate purtând sub pași asfaltul încins, trădare însorită că o umbră pe gard. Într-o clipă fără noroc mi-am găsit norocul. Am trecut mai departe sechestrat de păcatul femeii neștiind cine mă urmărește, am cuțitul la brâu și nu mai am timp pentru mântuire. Referință
CA O UMBRĂ PE GARD de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366219_a_367548]
-
blogul unei doamne, care se auto-denumeste “zână”, intitulat “Jurnal de zână” [4]. Autoarea recunoaște, “ajutată” de comentatorii unui articol, că are un singur “ex husband”, care “a devenit atât de mistic/religios/confuz încât consideră că a merge pe cărbuni încinși este cea mai de vitejie faptă pe care a făcut-o vreodată”. Anterior - povestește doamna în cauză - ar mai fi existat un iubit, căruia i-ar fi “condiționat cererea în căsătorie de nepunerea în scenă a unei ceremonii într-o
DESPRE CEREMONIILE SI TENDINTELE UMANISTE ALE ASUR – INTRE REALITATE, CONTESTARE SI CONTRAFACERE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361588_a_362917]
-
său. Mișcările lor se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian, cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâiau mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
-i stingă inima în flăcări! Și crunt se întoarse la oștire unde, adunând mulțimi mari de tătari, porni ca vântul spre hotarele împărăției. Și unde erau primejdii mai mari acolo soarta îl purta cu bucurie și unde erau luptele mai încinse acolo se avânta de îndată. Se lupta ca un leu printre săbiile, caii și lăncile dușmanilor până își găsi un eroic sfârșit! La răscrucea de drumuri din pustiuri, pe culmea unui deal, poporul tătar înalță un gurgan de pământ peste
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
ai grijă și fă ce ți-am spus când am venit. - Sărut mâna, am înțels, conașule. Să nu aveți teamă că nu voi termina treaba până la venirea cucoanei... Să trăiți... și drum bun. ................................................................................. Toate cuvintele administratorului se întipăriseră în mintea încinsă a boierului, care a plecat în grabă să-i facă o vizită Didinei, despre care știa că începe treaba la crâșmă pe la orele cinci după amiază. Avusese grijă să afle de la coana Floreasca, fiindcă-i zisese într-o doară... cum
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Doamne, câte fraze și câte scări se rup sub greutăți inutil așternute pe tasurile balanțelor fericirii câtă facere de bine în zâmbetul ironic lăsat ca un fluid spre tâmplele zvâcninde... acum e liniște un strop de curent atinge ceafa încă încinsă zâmbesc nopții felinarul mă salută știrb e bătrân cât primul meu pas spre voi spre mine spre timpanele sparte ale umanului să cânt am învățat odată demult dresorul de gemene mi-a readus cântecul apoi l-a stins ca pe
CÂT O SĂGEATĂ CÂNTĂ-MI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352346_a_353675]
-
mort, o apariție a celui dispărut. Dar pentru o înviere autentică ne trebuie un templu, o jertfă, o slujbă și-un mormânt care să fie deschis prin har sfânt. „Templul este fierbinte mereu/ tămâia și jertfele și inimile/ îl țin încins/ așa cum cuprinsul se încinge de necuprins.” Eternul Cuvânt Prin urmare, citind versurile scrise de Theodor Damian, ajungem la acel „Țipăt dintâi”, la acea întâlnire cu originile a tot ce există, pentru ca în final, să ne întâlnim cu noi înșine, stând
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]
-
de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine/ Să mă îmbrac în mantii de culori./ Aș vrea apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”/ Sunt și crește, urcând în intensitate: „Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu le ignor/ Mi-e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg”/ Ploaia
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
mâine cine-ți va mai lua locul, domnule Praporică? Azi trec cioclii, te buzunăresc și te duc la morga, te-amestecă cu toți morții și te fac cenușă, praf și pulbere...” O lacrimă, apoi alta, căzură, lunecară pe obrajii lui încinși, după care îl apucă un tremurat, ce era cu el, îl trăsese curentul, privi spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în răcoarea ei, pentru ea
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cu prietenul Homer navigând pe mare Mă simt Ulisse rătăcind drumul spre Ithaca ieșind din Odiseea ce o țin în mână cu iluziile din vise, marea îmi roade călcâiele până la vână de atâtea drumuri încinse. Parcă ași fi Achile luptând cu toate himerele din gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește gândul ce cade ucis
CU PRIETENUL HOMER NAVIGÂND PE MARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351700_a_353029]
-
în palmă un cartof fierbinte. Asta mă ține treaz, viu, lucid, chiar în alertă uneori. Pe cale de a mă naște. Ăsta cred că este scriitorul: mereu pe cale de a se naște, un amestecător de nori, un pieton desculț pe cărbuni încinși. Dar asta se întâmplă doar la cei vânduți definitiv. Înhămați pe veci la jugul minunat al scrisului. Eu sunt doar un diletant. Rudă cu Pandele de la sculărie, vecin cu bormașina de cartier. Agățat de frontispiciu, înscris la tabula rasa. N-
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
știmă. Numai eu vers de cântec și descântec El pasăre vorbitoare de văzduh, Rege nenăscut din pântec Eu ce-l așez în sunet duh. Întoarcerea ACASĂ Era o vreme-a inimilor aprinse Un timp al cuvântului scris, Era clipa tăcerilor încinse Și-a încrederii urcând în vis. Vesteam minunea prieteniei noastre Sub raza luminii din Cuvânt; Proiectele-ți erau firide pentru astre Și noi te urmam prin legământ. Dar azi, ai plecat Acasă-n Paradis Lăsând pentru noi înțelepciune și-n
ZIUA A ŞAPTEA DUPĂ ARTUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355998_a_357327]
-
luă preșul cârpăcit pe care șezuse, se strecură printre persoanele ce treceau agale și se mută pe cealaltă parte a drumului, acolo unde lumina soarelui nu ajunsese încă. Tălpile goale începură să-l ardă de parcă ar fi mers pe cărbuni încinși, iar capul să i se bălăngăne ca o doniță plină cu apă. “Ah, apă” își zise copilul oftând și își trecu limba uscată peste buzele crăpate, apoi se lipi cu spinarea de perete și își strânse cât putu de mult
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
Iar noi eram lumânări aprinse de soare Să-ți luminăm drumul când prin ziuă treci. 26 august.2011 Geoagiu Nucul dintre două veacuri Trebuie să mă întorc la nucul meu... E prânzul și dealurile mă sfătuiesc Cu liniștea,cu zilele încinse,de seu, Să plec când apusurile sub pași nu se trezesc. Trebuie să mai vin la nucul meu Cum se-ntorc ciobanii din transumanță. Poate sângele urcă în frunze din greu strălucind în cerul de faianță. Nici nucile nu mai
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
vii zdrobite, răsfrante-n palide făpturi Pilduitor plecați-vă genunchii, gândul fără teamă Spre Porțile Impărăției adevarate ce va cheamă! Cu credință, cu dragoste, Apropiați-vă! Cel cu mintea mărăcinită de materie, învins Ce cade lângă zidul vechi ori sub oțelul încins Voi scăldați în năimite râuri de lacrimi, de sânge In care moartea-i viață, în care râsul plânge. Cu credință, cu dragoste, Apropiați-vă! Cei cu visul cuibărit în marele arcan, în univers Toți ce ați cules învățătura din sinuosul
REZONANŢĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354766_a_356095]
-
se descurca sau prin semne acolo unde nu ne ieșea, a pregătit frigările lungi de cam un metru cu bucăți de mărime medie de carne de porc și pui asezonată corespunzător, ca apoi să le așeze pe stativul cu cărbuni încinși, nelipsitul foukou, să se rumenească. Fiecare a contribuit cu ce a putut la așezarea mesei în curte, pe un platformă tăiată în munte, de unde aveam o panoramă superbă. Salată grecească, halloumi, lountza, măsline și alte bunătăți au umplut imediat masa
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
Camerele amenajate ca dormitoare erau imense, pătrundeai în fiecare prin niște uși duble cu oberlihturi deasupra, prin care se putea verifica din exterior dacă stingerea era respectată. În momentul în care Vâț a scos un răcnet, ca atins cu fierul încins, s-a repezit la comutator și a reaprins lumina, am știut că este pe cale să săvârșească al doilea act negândit în seara aceea. Fața îi devenise lividă, clăbuci de spumă îi înfloreau în colțurile gurii. Ți-ai bătut joc de
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]