460 matches
-
știind că sacrificiul meu se datorează doar unei inflexibilități care simbolizează civilizația noastră putredă, care se năruie. Mai știu - iar asta nu va schimba cursul faptelor sau părerea ta despre mine - că vei muri cu pumnii strînși și cu fălcile Încleștate, semn al urii și al luptei, fiindcă tu nu ești un simbol (adică un exemplu neînsuflețit), ci un membru autentic al societății care urmează să fie distrusă; spiritul stupului vorbește prin gura ta și Îți motivează acțiunile. Ești la fel de folositor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
asta mă întâlnesc la poarta grădinii Copou cu fostul coleg de bancă Băldigău care îmi apare agresiv în față: ,,ascultă stimabile, nu ți se pare că ai devenit cam insistent?” Nu era o glumă, stătea plin de ură cu pumnii încleștați să mă lovească. Eram descumpănit, eu tocmai voiam să-l întreb ce mai face și în primele secunde n-am înțeles. Apoi am făcut legătura cu telefonul dat anterior. N-am mai spus nimic, încă nu înțelegeam situația, iar el
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
rece și inexpresivă. Poate că dacă-l chemi tu și-i atragi atenția, rezolvi mai mult... Va înțelege că... Nu, Cristina! hotărăște Brîndușa. Ca să-l chem, îmi trebuie măcar două rînduri, să am o bază... Cristina surîde larg, cu dinții încleștați, albi și frumoși, pregătiți parcă să muște. Și totuși, azi, de față cu președinta de sindicat, l-ai făcut de două parale fără să ai o... bază. Doar nu-ți închipui c-aveam să-i ofer sprijinul! Domnul venise pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pornind pe culoar, mergînd încet, ca după un drum lung și obositor. Prind balustrada în palmă și urc treptele anevoie, poticnindu-mă tot mai des din cauza durerilor care-mi cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind să dorm. Nu-mi mai trebuie nimic! Nu trebuia să-i promit Fulviei că mă reîntorc să beau o cafea! Numai de cafea nu am chef! N-am chef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aud spunând ce trebuie să spui! Respiră adânc, ca să acoperi durerea... — Alo! îmi ciripește vocea lui Robyn în ureche. Aud cumva clopote de nuntă? — Nu e nimeni, zic, uitându-mă la Suze. — Atunci, lasă un mesaj, spune Suze, cu dinții încleștați. — Respiră adânc, hai... — Apelul dumneavoastră e foarte important pentru mine... — Hai, Bex! — Bine! Ciulește urechile. În clipa în care se aude bipul, trag aer adânc în piept. — Robyn, sunt Becky Bloomwood... și te-am sunat să-ți spun că gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură viguros și curând întreaga sală aplaudă din suflet. Gary șoptește ceva în urechea lui Luke și acesta se întoarce spre mine, nedumerit. — Și verigheta? Lasă verigheta, zic, cu dinții încleștați. Inima îmi bate să-mi spargă pieptul și abia respir. Din clipă-n clipă mă aștept să se ridice cineva. Aștept ca cineva spună „Ia stați așa...“ Însă nimeni nu face asta. Nimeni nu zice nimic. A mers. Ochii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și o- nvârtește-n loc : - Nu zbiera și mergi ! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al birtului, văd silueta albă a femeii ridicând în sus brațele goale cu pumnii încleștați și dând capul cu părul despletit pe spate, ca si cum i s-ar fi frânt gâtul. Un moment se răsucește de mijloc, apoi cade țeapănă pe spate în prag... Pun mâinile la ochi și mă dau înapoi...” Un om al legii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind pe sub pielea bine Întinsă. Fratele meu, un băiețel cu ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împietrit, tace. De piere Ștefan, piere Moldova!!! strigă disperat Șendrea. Și Moldova cui o lași?!?!... strigă într-un glas oștenii. Cui?!?! Ștefan, sfârșit, rătăcit, își șterge fruntea de sângele ce-l orbește. Să... să buciume, îngână el răgușit, cu fălcile încleștate... Să buciume... Să buciume retragerea la codru!! strigă oștenii porunca Măriei sale... Să buciume!!! Ștefan, rătăcit, orbit, cu ochii în gol... Și pe obrajii mânjiți se preling dâre de sânge îndoit cu apă... "Plânge Măria sa?" "Aiaia Allah!!!Allaaah!!!"... Buciumă... B SIHASTRUL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce valoare are dragostea mea, mândria mea, voința mea? Mai presus de... de... I se pune un nod în gât și vocea i se curmă. Bea, bea "să stingă focul"... Dacă... dacă nu se poate altfel, bolborosește Alexandru, cu dinții încleștați să nu-l podidească plânsul, mă duc... "Fie numele tău binecuvântat", șoptește Vlaicu și întoarce capul spre fereastră, să nu se vadă că-și șterge pe furiș o lacrimă strecurată. Boierii tac, nu suflă. Ștefan privește în gol, undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în mocirla de sânge! Cu jungherul! Cu mâinile goale! De păr! De beregată!... Allah!!Allah!!... Moldova!!Moldova!!.. Dumnezeule! "Multă moarte am semănat atunci în turcime!" Dar și vitejii mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alineate. Nici în acea formă și nici din punctul de vedere al conținutului „ideologic” nu era publicabil. De altfel, Țuțea era un om al cuvântului vorbit, nu scris. Emisia lui verbală, cu gura strânsă, avea un ton ferm și cumva încleștat : o rostire elaborată, definitiv formulată, irevocabilă. Convorbirile cu el erau mai mult spectacole de elocință decât propriu-zis dialoguri ; interlocutorul nu avea un rol esențialmente diferit de al interlocutorului lui Socrate în dialogurile platoniene. Uneori întrebările lui aveau un mobil secret
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a noastră, a tuturor, Ungaria continua să se înalțe ca o scenă pe scripeți, ca nacela unui enorm aerostat... Avem nevoie de un mare efort de demnitate pentru a rezista tentației de a ne agăța de marginile nacelei, cu mâinile încleștate și picioarele bălăngănindu-ni-se în gol. De demnitate sau de înțelegere profundă a situației. Ceea ce însă e și mai greu... Cotidianul, 20 octombrie 2001 Tablete de scriitor D. Țepeneag Vecini cu Africa de Sud, sectorul Kalahari... Nu știu unde a găsit Pastenague un
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
încurajează pe micul pervers ("Domnul senator îl tratează cu cafea și rom, alt "amic" îl mai îmbie încă cu un păhărel... și încă unul..."), numai un preot de 1 Nuvele, Povestiri, ed. Minerva, p. 21. sat, popa Niță, "cu pumnii încleștați, se sui pe trotuar și apostrofă, cu accentul celei mai mari indignări pe cei ce rîdeau: " E păcat, domnilor! gîndiți-vă! Creștini!... Frumos!... Mare păcat!"1 Și popa Niță, să se bage de seamă, nu știa încă cine e Mitu Boierul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se poate, dar până aci nu înțeleg... Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare! Să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se și privind pe Tipătescu, care se plimbă cu pumnii încleștați; cu mirare și ciudă.) Uitete la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mișel și pace! Ce te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-și poate închipui până
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
spre dreapta. În momentul acesta apare Tipătescu în ușa din dreapta, unde stă un moment nemișcat. Gest de surpriză din partea lui Cațavencu. Aparte.) Tipătescu! O preferam pe ea! SCENA IX Cațavencu, Tipătescu Tipătescu: (a apărut în dreapta cu aerul încruntat și pumnii încleștați, a stat în ușe, a mers apoi liniștit la ușa din fund, măsurând din ochi pe Cațavencu, și s-a oprit în fund un moment; aparte) Ține-mă, Doamne! Cațavencu: (jenat) Stimabile domn, scuzați-mă dacă v-ar părea că
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
palpitând) Cine? (cu energie.) Un plastograf patentat! Cațavencu: (sărind din loc) Plastograf! Toți din fund: (strigând amenințător) Afară plastograful! Toți din față: (asemenea) Afară falsificatorul! Trădătorul! (fierbere mare.) Cațavencu: (spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleștați și zbierând febril. Un moment tăcere) Fraților! Domnilor! Un moment, onorabili concetățeni! Am voit să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânul orașului nostru... (Zoe și Tipătescu mișcare) am voit să cruț opinia publică de o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
neajungerea” mea cronică? Stau la căpătîiul mamei, singur, și caut să mi întipăresc în minte fiecare trăsătură a ei. Fața sa pare liniștită, exprimînd un fel de ciudată împăcare cu cele ce s-au întîmplat. Observ că are mîna stîngă încleștată iar dreapta i-i vînătă. Sînt mîinile care m-au legănat, m-au purtat, m-au crescut. Cum, nu vor mai vibra niciodată? în afară de mama, pe care adesea n-am înțeles-o, nimeni nu m-a iubit deplin. Nimeni nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grupe de specialiști aflate la diferite standuri, grupe ce urmau să prezinte exponatele și să participe la mult așteptata consfătuire cu secretarul general, președintele republicii. Cu un și mai accentuat rictus al gurii, cu privirea dură, sfredelitoare, Ceaușescu, cu gura încleștată, trecea tot înainte, refuzând orice discuție, orice degustare a noilor bunătăți. În acest timp, începu să se lămurească misterul, dezvăluit pe șușotite de unii din suita președintelui. Ceaușescu făcuse dimineața o vizită centrelor de vânzare a cărnii din Obor, însoțit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din Moldova, I, București, 1969; Lucia Cireș, Lucia Berdan, Descântece din Moldova, introd. Lucia Cireș, Iași, 1982; Antologia descântecelor populare românești, îngr. și pref. Radu Răutu, București, 1998. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Considerațiuni critice asupra descântecului de „apucat” sau „încleștat”, „Columna lui Traian”, 1875, 3; Gaster, Lit. pop., 406-429; Mihai Canianu, Din psihologia poporană. Descântece, farmece și vrăji, RIAF, 1894, 115-191; Ov. Densusianu, Limba descântecelor, „Grai și suflet”, 1930, 2, 1931, 1, 1934, 1-2; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
a fost descărcarea cadavrelor. În fiecare vagon erau zeci de morți, iar cei rămași În viață nu erau În stare să descarce cadavrele ori nu mai erau Întregi la minte: „La vagonul În care mă aflam ușile erau așa de Încleștate Încât personalul din gară a venit cu scule și le-a trebuit foarte mult timp pentru a le deschide”112, a declarat unul dintre evrei. La Iași, vagoanele au fost Închise ermetic. Au fost Închise și cu lacăte, ori sigilate
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]