473 matches
-
o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind pe sub pielea bine Întinsă. Fratele meu, un băiețel cu ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după un lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți să-i impui nisipului când crezi că tu îi drămuiești prelingerea din pumnul tău încleștat? Când crezi că ții în pumnul tău deșertul întreg? Când crezi, cu vana credință a izmenitului, că într-un bob de nisip stă tot nisipul Lumii? Acum, când viața mi se scurge asemenea acestor grăunțe de nisip despre care scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum de-am ajuns în depozitul Bibliotecii, voi da să strig să vină cineva să mă scoată de acolo, n-aveam chef de știință de carte, de lecturi, de ziare mai ales, gura nu mă va asculta, fălcile vor geme încleștate, dinții se vor strânge strepeziți, din oglindă cineva se va holba la mine, crunt, îi bruiasem meditațiile, îi voi face semn complice cu ochiul, din mâini nu puteam mișca, una se blocase în buzunarul de la spate, cealaltă căuta un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar era perfect capabil să priceapă, mai bine ca oricine altcineva, cînd Îi era cuiva silă de el și observase - avea certitudinea asta - că cel puțin ea se obișnuise cu prezența și contactul lui. Nu o mai simțea crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
extraordinar, cu greu mai rămăseseră câțiva clienți sau angajați care să nu știe că prezența lui era solicitată. N-am putea merge mai departe cu celelalte lucruri cât așteptăm? Dar fata dispăruse în spatele ochelarilor săi și, cu una dintre mâini încleștată încă pe puiul necodat, trupul ei părea să se scufunde în sine ca un balon în curs de prăbușire: capul i se adâncise cu vreo câțiva centimetri buni față de cum era înainte, ițindu-se ca un telescop dintre rulourile de la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-o întindă. Să vezi cum arată căruntu', te apucă groaza! Ars tot, abia ține pistolul. ― Cum l-a ars? ― Am uitat să întreb. Oricum, l-a prăjit. Inginerul începu să râdă. Un râs amar, venit din pântece cu fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa a fost pe vremuri la Constantinopol. Bazarul i s-a părut foarte gălăgios, necivilizat și murdar. Orientalii... Vorbea agitat, incoerent, incapabil să-și stăpânească emoția. Nevastă-sa ținea dinții încleștați fără să-și ia ochii de la Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul extrem de plăcut. Am locuit ani de zile împreună, fără să ne cunoaștem. ― Eu, unul, m-am simțit foarte bine, replică în surdină Popa. Valerica Scurtu își îndreptă cutele capotului. Rosti cu dinții încleștați: ― Nu mă mișc nici moartă de-aici! ― St! făcu Panaitescu. Umblă cineva la ușă. Matei își privi ceasul. ― 6, 30. Pe unde i-or fi sticlit ochii amicului Vîlcu? Ușa se deschise încet și apăru un bărbat înalt, cu figura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să uităm acest lucru. Mergînd însă pe firul metaforei, m-am gîndit că aerul libertății se vede în obrajii celor care îl respiră regulat și firesc : sînt roșii și luminoși. De ce oare fețele românilor sînt atunci atît de pămîntii și încleștate ? Respirăm noi oare cu adevărat aerul Libertății ? și am început să mă îndoiesc... Nu este vorba aici despre numeroasele „libertăți” în care se desface Libertatea, libertăți traduse la rîndul lor în tot atîtea „drepturi” care o apără, ci despre Libertate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuvinte ca „apărători“, „porți“, „runde“ deși știa că se referă la jocul englezesc de crichet. Se familiarizase cu termenii În ultimii cinci ani, iar aceștia se asociau În mintea lui cu gazonul măturat de vântul sărat și supravegherea copiilor nedisciplinați, Încleștați Într-un joc căruia el nu-i putea pricepe miza, dar semnificația religioasă a cuvintelor În cauză Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări le Înțelegea și ele Îi dădură ocazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce averi au vameșii... Dar ce, politicienii au mai puțin? Dar, totuși... Nu sîntem o țară... Politicienii sînt vinovații principali... Și ce? Îi bagi pe toți la pușcărie? Ar fi excelent. Habar n-au țațele de la emisiunea dințoasei cu gura încleștată, cîtă suferință a căzut pe băieții de la vamă. Pe proces vor consuma jumătate din cheagul adunat și cealaltă jumătate o vor da pentru păstrarea posturilor. Am muncit degeaba, se văită Crudu. Am 50 de ani, am timp eu să refac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă. Nu a trecut nici anul și a făcut al treilea accident vascular cerebral. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clicuri ale mulinetei odată. Firul brăzdă apa de la stânga la dreapta. Totul era un complicat dans al tensiunii și mișcării corpului. Cred că nu. M-am întors și am văzut-o pe Scout în spatele meu. — Scout, șuieră doctorul printre dinții încleștați, ce naiba faci? Du-te sus și oprește motoarele sau o să-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a o apăra cu orice preț. Anna l-ar fi vrut inocent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-o fi fost suficientă pentru comunicare. Iar atunci, un gând perfid Își făcu loc În mintea mea ascuțită de cocaină și gândul ăsta mă strecură În spatele țigăncii dansatoare. Am Început și eu să mă bâțâi, palid și cu fălcile Încleștate, proptindu-mi bărbia de umărul dezgolit al mult râvnitei. Ca să-i șoptesc la ureche toate tâmpeniile pe care i le Înșira negrul. Ca să fiu mai limpede: traduceam chiar numai tâmpeniile, doar frazele În privința cărora eram sigur că nu-și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc greu, știu că e vocea Andreei, pe ea n-o văd, nu văd pe nimeni. Simt o greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În palmă am o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe fereastră, în gol. Se întoarse din nou, aruncându-i, pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite care nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i duc lui Annius Gallus o epistolă din partea lui Spurinna. Gallus venea în ajutorul nostru cu Legiunea întâi. După cum își dăduse seama Spurinna, Caecina voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă o dată și să-i salute pe toți, ridicând brațul, dar fiecare mișcare îl istovea. Șovăind, suflând greu, pe nări, pentru că-si ținea gura încleștată, ieși în stradă. Aerul rece îl învioră. "Încep să mă trezesc", își spuse. Când bănui că nu-l vede nimeni, își puse palma la gură și își scuipă dinții, câte doi, trei deodată. Își aminti, vag, ca de un vis
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-i plăcu. Nu-i plăcuse niciodată de Evans și nici n-avea vreo urmă de respect pentru el, dar simțea că delegatul era periculos. Nu stătuse să-l analizeze, dar Îi observase privirea lipsită de expresie și gura mai Încleștată decît a unuia care mestecă tutun. Și mai avea și un dinte veritabil de elan prins de lanțul de la ceas. Era un colț frumos, provenit de la un mascul de vreo cinci ani. Era un dinte frumos și domnul John Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai e foame. Glumești, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]