8,533 matches
-
factură este “Lumina uitată din stâncă”, tot într-un act, ale cărei personaje, destul de stranii și ele sunt: Sfinx, Piatră și Păpădie. Par trei sportivi pregătiți să escaladeze un munte. Personajele se definesc singure. Sfinx e un personaj enigmatic, sibilinic, înclinat spre meditație filozofică, Păpădie, e, așa cum sugerează și numele, un ins aerian, gata să se risipească la cea mai mică mișcare. “Păpădie: Eu sunt o părere, o umbră, o pasăre cu aripile frânte, o iarbă agățătoare ce se ascunde în spatele
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
mai lesne și mai repede decât noi răspunsuri la întrebările care ne frământă pas de pas în evoluția dureroasă către un „mai bine” rămas deocamdată ipotetic. Găsind hârtia cu o tentă gălbuie și citind cuvintele scrise cu litere egale, ușor înclinate spre dreapta, frumos caligrafiate, m-a lovit dureroasa diferență dintre concepțiile celor care slujeau pe „ogorul școlii” în trecut și a celor care ne educă azi copiii. „Mândria și curajul ni-l oferă faptele și activitatea depusă”scria pedagogul, amintind
ÎNVĂŢĂTURILE UNUI PEDAGOG DE ŞCOALĂ VECHE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383819_a_385148]
-
rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agale Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, Mă iei de după umeri, afară curg rafale, Iar lacrimile mele pe-obraz îmi
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
unui pre-conștient. Implicitul nu se confundă cu inconștientul, dar, nici cu iraționalul. Căci există chiar și în imaginea vizionară un implicit rațional, raționalizabil, adică, prin lectură.mai întâi ne emoționăm și numai după aceea înțelegem, dacă e cu putință.Însă, înclin să cred că emoția nu trebuie considerate ca două momente separate în receptarea poeziei.Preeminența poate fi recunoscută în cadrul unei simultaneități.. Emoția se poate dispensa de înțelegere, dar înțelegerea nu se poate dispensa de emoție. Fără emoție, înțelegerea poeziei este
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Manole” este o ”doină” tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In acest context mă simt torturat de antinomia existenței ca în opera lui Nechifor Crainic: Ca trup material și muritor,înclină către pământ și lucrurile lui,iar,ca spirit nemuritor,înclină către cer și binefacerile lui (Ion Popescu Brădiceni)însă nu prin cerul care te respinge dacă ai săvârșit o crimă. Autorul ”Nostalgiei paradisului”spunea că“stavila morții neânduplecate, prin contrast
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In acest context mă simt torturat de antinomia existenței ca în opera lui Nechifor Crainic: Ca trup material și muritor,înclină către pământ și lucrurile lui,iar,ca spirit nemuritor,înclină către cer și binefacerile lui (Ion Popescu Brădiceni)însă nu prin cerul care te respinge dacă ai săvârșit o crimă. Autorul ”Nostalgiei paradisului”spunea că“stavila morții neânduplecate, prin contrast,nemurirea.Orice mare creație de culturi e însuflețită de avântul
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
sătești să dea o atenție deosebită credințelor și superstițiilor ca fiind în afara bisericii oficiale, ca având un caracter cu adevărat popular. Cercetătorii folcloriști au ignorat în întregime rolul bisericii în viața religioasă a satului și țăranului român, așa cum, bunăoară, teologii înclină să înlăture tot ce este dincolo de dogma și ritualul creștin”. Pentru Ernest Bernea nu există o ruptură între cele două aspecte. Întotdeauna oamenii Bisericii au acționat pentru a modela în spirit creștin pe credincioși, fără însă a le violenta formele
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
ar fi trebuit să îl ajute să nu mai sufere atât de tare de foame. El, poetul mai nepereche decât orice poet nepereche, avea să dea peste cea mai grozavă muză, avea să atingă celebritatea și toată lumea avea să se încline în fața lui. Știa că avea să se întâmple asta! De câteva zile îl încerca presentimentul că măreția îl aștepta undeva aproape. Poate la primul colț... - Poetule, fă-te-ncoa’ ! Ridicând privirea din colbul drumului, Poetul se clătină pe picioare în fața
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
în apropierea apei... În cele din urmă, zări locul perfect. Sub ramurile îmgemănate a două sălcii, malul cobora lin în baltă, golaș și deschis în fața lui, fără stuf sau papură. În momentul în care se răsuci în acea direcție și înclină undița pentru a o rezema de umăr, într-o ploaie de scântei și lumină, i se arătă muza. Poemul cerului prinse a i se scrie singur în minte, în sute de strofe, complicate prin simplitatea lor și pline de înțelesuri
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
Bashar Al - Assad. Este foarte adevărat că un număr mare de creștini fac parte din armata guvernamentală, dar această comunitate de 1,1 milioane de persoane, inițial, a asistat neutră la acest conflict, ulterior, pe măsura intensificării războiului, majoritatea au înclinat în direcția de care v-am spus. Se regăsesc însă și în grupările rebele, ce-i drept, un număr foarte redus. Un bun indicator al mozaicului etnic și confesional sirian este că mulți creștini au căutat un refugiu și în
Biserica Creştină din Orientul Mijlociu – între persecuţie, mucenicie, martiriu, propovăduire şi mărturisire autentică, sângeroasă, pemanentă, substanţială şi consistentă… [Corola-blog/BlogPost/93964_a_95256]
-
Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere S.R.I. - Sucursala Vâlcea și Primăria comunei Prundeni - personalități academice, istorici, cercetători sau militari de carieră au vorbit despre fapte și întâmplări mai mult sau mai puțin cunoscute ale istoriei noastre naționale, balanța înclinând categoric spre a doua categorie. Și se poate spune că aproape toate temele prezentate au fost adevărate lecții de istorie, prin multitudinea de informații transmise, dar și prin modul de abordare. Pentru că - așa cum îmi spunea Ion Măldărescu, președintele Societății culturale
Cât de adevărată este istoria pe care o cunoaștem? [Corola-blog/BlogPost/94079_a_95371]
-
Înclin să cred că fără „Breaking news”, telespectatorul de astăzi ar putea intra în depresie. Privitorul a devenit un nărăvit al obiceiului de a urmări cu sufletul la gură un amestec de agresivitate și prostie ca pe un program de viață
„Breaking news” – prea mult, prea banal! [Corola-blog/BlogPost/94198_a_95490]
-
prin gerurile iernii efemere,Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere.... XXXI. HAIKU, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016. Haiku Penița ruptă căzută-n iarbă verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - brumă dimineții reci ștergând albul lui Spre inserare - câinii lătra la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Brumă zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpina
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
cultura dumitale și am rămas plăcut surprinsă câtă carte știi!” “Nu știu prea multă carte, n-am avut privilegiul să învăț într-un liceu! N-am avut condiții materiale...” “Nu condițiile fac totul...-îmi răspunde ea cu un zâmbet fermecător, înclinată spre destăinuiri- mai trebuie și altceva!” Și făcu un semn din mână cu două degete, apoi oftă și tăcu. După masă domnul Deleș a plecat la Budapesta, era cuprins de febra unor mari afaceri, neglijindu-și soția, care întotdeauna rămânea pe
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Prof.dr. Dan ANGHELESCU / UZPR Dacă - preluând una dintre seducătoarele gândiri ale lui Mikel Dufrenne - am fi înclinați să vorbim despre misteriosul Ceva ce se pretează a fi nelimitat într-o lume a poeziei, evident vom spune că acesta ar deveni identificabil în literatura română abia începând cu Eminescu. El a iluminat vastele orizonturi ale poeziei române, deschizându
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
de curând la Marienbad, e minunat de civilizația de pe acolo. Își aduce aminte că, fumând odată într-o pădure de lângă Viena, un jandarm i-a spus “verboten” și era mai-mai să-l amendeze. Pornind de la această pildă, d. profesor e înclinat să compare România cu Africa. Să-mi dea voie d. profesor să nu fiu de acord cu d-sa și să afirm că între civilizație și ordine nu e nicio legătură, ba, mai mult, că de-ar fi, noi am
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
poartă umbra copilului ți adolescentului Mihai. Pasiunea de hoinar l-a ajutat, însă, să cunoască bine întregul ținut al Bucovinei (îl va fi străbătut cel puțin de câteva ori pe jos), să iubească oamenii lui. Dotat cu o fire contemplativă, înclinată spre reflecții, lui Eminescu i-a plăcut întotdeauna să umble singur, hoinar, prin pădurea Horecii, prin lunca Prutului, pe dealul Țeținei, ca să se încânte și să se minuneze de frumusețea naturii, să pătrundă în tainele ei, să-și îmbogățească și
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
am nici glas, buzele mă dor de nerostire și-n privirea pierdută a rămas, doar lacrima, cu gust de amăgire. Simt mereu răceala clipei, ce suspine amare revarsă, răstignind glasul șoaptei, care sufletu-mi adânc apasă. Cumpăna deasupra vieții, se-nclină adesea-n nedreptate, strivind răni veșnice a dimineții, ce rămân nevindecate. E dureros atunci când pleci, lăsând în urmă doar tăcere, suspine adânci și zile reci și-un suflet fără mângâiere. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Suflet fără mângâiere... / Mihail Janto
SUFLET FĂRĂ MÂNGÂIERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377204_a_378533]
-
când concave, niște deformații grave ce nu doream să le vezi. din părul tău curgeau stele iar din glezne lapte dulce, ochii îți erau luceferi, corpul ți se destrăma, o frumoasă fără fire ce-mi zdrobise inima. cerul s-a-nclinat de-o parte și te-a aruncat departe, noaptea te-a făcut nălucă, izbește-mă, fericire, uite așa în nesfârșire ca să pun mâna pe ea că este iubita mea. visul mi s-a destrămat, cerul s-a înseninat iară somnul
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
-și poșeta pe mână. Când a ieșit pe poartă, Mircea își privi cu admirație mama. Încă arăta foarte bine. Cine o privea nu credea că se apropie de cincizeci de ani. Îi deschise larg portiera Pobedei, invitând mama să urce înclinându-se în glumă într-o reverență ca la curtea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare al Franței. - Poftiți doamnă, caleașca vă așteaptă. - Mulțumesc, dragul meu. Cu multă plăcere. Și unde te-ai gândit totuși să mă inviți într-o
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
ceva probleme personale de rezolvat prin oraș și au fixat ora și locul de întâlnire. Cum a coborât din molotov, pe aici ți-e drumul: direct la Agenție, s-o întâlnească pe Săndica. Făcând comparație între cele două femei, balanța înclina desigur în partea Ramonei, o femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
tendințele pămantești de care sunt legate instinctele de viețuire și înmulțire adică firea animalică, pământeană, care sălașuiesc în același corp cu firea dumnezeiască, divină care aspiră, dorește puritate, blândețe, mângâiere, dragoste. Unii reușesc să le împace, altții nu, lăsând să încline balanța preponderent sau exclusiv spre una din ele, la antipozi aflându-se bruta și sfântul. In călătoria noastră prin viață avem un drum sinuos și ne apropiem când de brută când de sfânt. Totul este să devenim conștienți și să
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
de mister și blândă cumințenie, un umor fin și benefic, care îmblânzește chiar și cele mai tranșante asperități. Fiecare detaliu al „tabloului”, poarta marca autoarei, omniprezenta unui suflet iubitor și cercetător, fascinat de tot ce întâlnește în cale , care se înclină cu respect și smerenie în fata adevăratelor valori, care marchează planul întâi, și diluează cu pitoresc și ironie - grotescul și absurdul, ce străbat dintr-un plan îndepărtat. Cartea-Tablou, în sine, impresionează: „distrugând corola de minuni” a Țării Soarelui Răsare, ea
DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE – O CARTE TABLOU de MARIA DAMIAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382227_a_383556]
-
ale “celor mai iubiți” călăi ai poporului român ? S-au gîndit ei, oare, la ce va fi după, după ce puterile îi vor fi lăsat, hainele ude le vor fi înghețat, iar gloanțele se vor fi apropiat lacome de carnea lor? Înclin să cred că nu. Că în acest prezent, entuziasmant în nebuneasca lipsă de șansă a sa, nu mai era loc pentru un alt timp. Erau, poate, tot ei, cei care au aplaudat și au aclamat, fără convingere, ei doar cu
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
Bejan, Mircea Borcilă, Leon Baconsky, Cornel Săteanu, Nicolae Goga, Ioana Em. Petrescu, Ion Pop... Pe domnul profesor Onufrie Vințeler, care le preda colegelor mele din grupa RomânăRusă, lam cunoscut încă din primele săptămâni de școală. Ne saluta ridicând pălăria și înclinând ușor capul în direcția noastră, apoi își încheia salutul cu un surâs încurajator, după care își continua drumul în pas alert pe holurile facultății. Mereu energic, întotdeauna preocupat, aproape de fiecare dată dădea senzația că este întro cursă contracronometru. Însă niciodată
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]