6,663 matches
-
Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în lada de manuscrise, ajunsă a fi cunoscută și valorificata de abia din 1902 încoace, cînd marele critic a depus, la Bibliotecă Academiei, depozitul de manuscrise rămase și conservate grijuliu de la poet. Și, apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
lui Fredi? Se înfige în fața ăluia și-i zbiară în ureche: - Nu-i adevărat! Cea mai mare curva e mama mea! Tovarășa o cheamă pe mama lui Fredi la grădiniță, îi spune și aia ridică din umeri. - Fredi, ia hai încoace! Fredi vine, maică-sa îl mîngîie pe cap și am auzit-o cu urechile mele: - Asa puiule, Mama e întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Minerii bătuți la Stoenesti n-au fost ciomăgiți în calitatea lor de români, ci în aceea de infractori periculoși, înarmați cu ghioage, cuțite, topoare și prevăzuți, între altele, cu hărți militare! Prin faptul că se comportă bestial de zece ani încoace, trupele paramilitare minerești nu și-au pierdut prețioasă identitate valaha, deplânsa crocodiliceste de către V. Văcaru. În schimb, au câștigat-o pe aceea de periculoși infractori! Dacă vom continua să exaltam la nesfârșit valorile "neamului" și "superioritatea sângelui", riscăm să devenim
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
pe cap. Stația de meteorologie. Aparatele, catargele albe, înalte că de vapor, giruetele roșii învîr tindu-se înebunite de curentul alpin. Suim, - zice F., - ca să ne liniștim. Cețurile de dincolo, dinspre Poștă vărul. Scaunele albe ale unei terase, vopsite. Ceva mai încoace pe un povîrniș doi băieți care se iau la trînta pe mușchiul moale, gălbui. * Pompierii prin ploaia puternică, deasa, din mașină roșie gonind în viteză și cu căști pe cap lucitoare. * * * Leonardo da Vinci. De notat calculul rezistenței materialelor, ca
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
când a rămas cu copilașii, socrul și nevasta rotunjoară, gata de un alt fătat, parcă a prins pe Dumnezeu de fustă. De fustă, nu am greșit! Lumea, de-când lumea, aia de care am auzit, la noi, de prin '50, încoace, s-a schimbat. De, omul nou ne-a trebuit, omul nou avem! Acum, eu v-am povestit. Pe ici, pe colo, am mai și întrebat. Nu ați sesizat? Nicio problemă! Pun pariu că peste vreo doi ani, i-ar o să
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
în domeniul istoriei și al esteticii literare." În continuare, i se impută îndepărtarea de spiritul călinescian, erezie gravă care se manifestă - citez - "printr-o anumită disperare (sic!) a discursului critic și o viziune livresca asupra fenomenului investigat." Adică, ce mai încoace și încolo, dl Marino se lasă surprins în flagrant delict de abordare livresca... a literaturii. După ce se fac uitate monografia despre Eliade și Hermeneutica ideii de literatură, e amintită în grabă Biografia ideii de literatură (ajunsă la al V-lea
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
1994 și apărute la Editură Mașină de scris, ultimul dintre ele la începutul acestui an) vin, într-un fel, să răspundă celor care se plângeau că asemenea cărți despre lungă perioada comunistă nu s-au prea scris de zece ani încoace. Cartierul Primăverii... este, cum s-a spus deja, un român satiric (unul cu cheie), care lasă să se întrevadă, sub măștile ficțiunii, personaje care au scris (și rescris, în maniera orwelliană) istoria României postbelice. În ultimele pagini ale cărții, într-
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
de a geometriza, adică de a descoperi armonii și coerențe euclidiene într-o istorie a gîndirii care s-ar preta mai curînd, prin complexitatea ei, la modele ne-euclidiene. Într-adevăr, suspect de coerență apare mentalitatea literară occidentală, de la Aristotel încoace, așa cum o vede Dolezel. Și asta în condițiile în care unor specialiști în opera Stagiritului nici macar textele lui nu li se par atît de unitar cuprinse într-un tot conceptual. Ca să nu mai amintim de poziția discutabila, marginala a Poeticii
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Cristian Teodorescu Pe masura ce reforma se apropie de punctul ei critic devin tot mai limpezi cîteva probleme de viitor imediat. Cea dinții și poate cea mai importantă e că succesivele guverne ale României din '90 încoace au ignorat reforma aparatului funcționăresc de la noi. Această carapace, rămasă în mare parte intactă de pe vremea lui Ceaușescu, sufocă societatea. Și asta nu din vina cutărui funcționar, ci din pricina că aparatul din care fac parte funcționarii era destinat unei societăți
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
expune aici că un testimoniu de iremediabila inferioritate, într-un rece stil de jandarm care constată infamiile petrecute în raionul sau". Nimic n-a putut împiedica însă noul proces, care a dus la crearea românului românesc, ce, apărînd din 1920 încoace, nu putea fi decît modern. Lovinescu, apoi, de prin 1928, noua generație de mari critici interbelici (Cioculescu, Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vl. Streinu) stăteau de veghe iar romancierii, ei înșiși, precum Camil Petrescu, M. Eliade, Sebastian, Călinescu, aveau distincte opinii
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
rituală" din "Politice", pentru a-l mai trage o dată pe roată pe cel care-a avut proasta inspirație de a nu înălța scabroase ode cuplului Ceaușescu, de a nu fi turnat la securitate și de a pretinde, de zece ani încoace, un strop de moralitate lumii în care trăim. Nu e întâmplător nici că patrioți (dovediți și ultradovediți de faptele lor mărețe, nu-i așa?!) de calibrul Negoiță, Cazimir Ionescu, Ninosu, Tărăcilă și alte personaje angelice au putut răsufla ușurați: votul
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
zi, la orele zece, Gazonal, pus la patru ace, avînd în vedere împrejurarea (se îmbrăcase cu hainele lui albastre cu butonii auriți, o cămașă albă, o vestă albă, și ea, precum si niste mănuși galbene), isi aștepta verișorul umblînd încolo si-ncoace pe bulevard vreme de o oră, după ce aflase de la cafegiu (nume dat șefilor de sală în restaurantele de provincie) că domnii luau masă de obicei între orele unsprezece și douăsprezece. * - Pe la unșpe și jumate, - avea el să povestească în provincie
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
copiilor orfani și abandonați, când ar fi existat atâtea alte chestiuni grave de rezolvat, la fel de importante pentru U.E. Răspunsul, pe cât de șocant, pe atât de deprimant, trebuie găsit în imaginea pe care am stiut s-o oferim, de zece ani încoace, străinătății: de neam barbar, violent, primitiv, care nu dă doi bani decât pe îndestularea imediată a burții. Adică un popor care tratează cu totală indiferență propriul viitor! În felul acesta, cu o delicatețe pe care mulți politicieni vor fi tentați
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
Sigur, e categoria cea mai bună, cea în care oricine ar aspiră să pătrundă. Mie, însă, mi se pare profund utopica. Și, ca să fiu sinceră, chiar puțin aroganță, cu toate că nu e complet nou conceptul, ci el există încă de la Simmel încoace. A te înrădăcina prin dezrădăcinare, în universul tău personal, e un proiect al secolului ce vine. Dacă va deveni și realitate, nu cred că poate ști cineva. Tzvetan Todorov, Omul dezrădăcinat, traducere și prefață de Ion Pop, Editura Institutul European
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
cărui nume este însă bine știut de români. E adevărat, el a făcut această declarație referindu-se la situația din Rusia; schimbînd însă ce e de schimbat, este cert că și despre ceea ce s-a petrecut în România din 1990 încoace se poate face în multe privințe o afirmație similară. Și, poate, ar trebui pus degetul pe rană: în numele rupturii de comunism a fost de fapt continuată și exacerbata tendința cea mai nefasta a vechiului regim din ultimul său deceniu de
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
chiar de către cei prin care se exprima. Fără să se teamă că va fi taxat drept "nostalgic" al comunismului sau "alunecat spre stînga", Nicolae Manolescu nu ezită să afirme, în același editorial, ca "în comunism, cel puțin de la o vreme încoace, a existat spirit critic", deși o asemenea constatare înseamnă încălcarea unui tabu. Un tabu care a fost impus, întreținut și aparat tocmai de cei care s-ar fi cuvenit să-l înlăture. Rolul elitelor în crearea enormei confuzii de criterii
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
completă. Contribuțiile anterioare sînt citate, cel mult, din politețe, fără sentimentul că istoriografia literară e o ștafeta obligatorie. Am descoperit anii trecuți că se poate absolvi Facultatea de Litere fără să știi ce istorii literare românești există, de la Aron Densusianu încoace. Drept care, am propus un curs special de istoriografie literară românească, la care perplexitatea studenților din anul al treilea s-a dovedit, la auzul unor titluri, tot așa de mare ca dinaintea alfabetului chinezesc. Dacă ar afla G.C. Nicolescu și ceilalți
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
Libertatea", de la vilele de protocol ale partidului comunist la fabricile și I.A.S.-urile care mai produceau câte ceva (precum faimoasele vii de la Murfatlar, intrate, cu pari cu tot, în posesia unui important personaj politic ce bâzâie necontenit de zece ani încoace), totul a fost înghițit de o subțire pătură de hrăpăreți. Îi știe toată lumea, dar nimeni nu are insomnii din cauza asta! Mai apoi, bălmăjeala privatizărilor, făcute cu o abilitate infernala, astfel încât absolut tot ce avea valoare să nu poată părăsi cercul
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
74 și 75). Or, "manuscrisul latin, în ultima formă, revăzuta de Dimitrie Cantemir" (p. XLVII), fusese dăruit lui N. Tindal, cum rezultă dintr-o scrisoare a lui Antioh, datata 1 august 1737 și publicată în Rusia, în 1903. De atunci încoace doar tenacitatea de "explorator" în diverse biblioteci și fonduri arhivistice a lui Virgil Cândea a putut duce la redescoperirea acestui manuscris, acum 15 ani, si descifrarea drumului sau sinuos până în Statele Unite ale Americii. Fapt este că Tindal l-a vândut
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
armate care a arătat, si cu prilejul recentei "greve", de ce e în stare), ei bine, atacul la baioneta împotriva culturii e unul din cele mai grave acte anti-nationale și anti-românești din cele, multe, la care tot asistăm de zece ani încoace. Admit, însă, ca în societatea noastră există un război. Dar nu unul cu vrăjmașul dinafară, ci un tragic război româno-român. Așa cum este și așa cât este el, războiul a fost declanșat tocmai de către pompierii care doreau să-și arate utilitatea
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
acestui important optzecist. Ne sunt descrise astfel haosul primordial (receptarea aberantă, nedreptățile cenzurii, Cenaclul de Luni), o consolidare a viziunii poetice, un moment de cotitură (experimentul), "schimbarea la fața" a poeziei vlasiene și într-un sfârșit renunțarea: "De patru ani încoace Călin Vlasie n-a mai publicat nici o poezie în nici o revistă literară. A și declarat public de câteva ori că nu mai poate scrie poezie". Și astfel poetul piteștean ni se înfățișează la sfârșitul anilor ^90 cu o aventură poetica
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
neologismele sale, ale cărui poezii merită a fi citite prin aerul lor comic de parodii..." Judecată aspră pe care Călinescu, oricum cucerit de Italia, o repara îndată fie și exagerând asemeni unui arbitru care în timpul partidei își dă seama alergând încoace si-ncolo că a sactionat prea sever un fault de epocă, oricum. "Pictură lui Depărăteanu a zice el mărinimos a are proiecțiuni mari, dar e afumata, pastorala, ca la Salvador Roșa,... numai cu spațiul fără fund al epicii italiene": "Prin
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
recenziei, pentru a împiedica lezarea orgoliului compatriotului nostru din New York. Din nefericire, însă, cum zice Vaclav Havel, sau cine mai zice, fugit irreparabile tempus. Drept urmare, Gabriel Plesea s-a dezlănțuit și el, ireversibil, astfel încât ne obligă să asistăm din 1994 încoace la spectacolul unei indignări în crescendo. Încă de la început, recenzia în cauză i s-a părut lui Gabriel Plesea nu doar nefavorabilă, ci "total nefondată" si"absolut scârboasa". În plus, neconsolatul autor a ajuns repede la convingerea că ea a
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
lui Imre survin la o zi după ce Victor Ponta a lansat pe blog sintagma ”Arestează-mă să te iubesc”, arătând că mulți dintre cei arestați preventiv de Traian Băsescu, printre care și Patriciu, au devenit fani ai portocaliilor. ”Din 1990 încoace, Guvernul Boc a luat cele mai multe măsuri cu adevărat de dreapta. Ca atare, nu am niciun motiv să nu cred în faptul că economia se va stabiliza în 2012, pe baza a ceea ce primul ministru a prezentat că s-a făcut
Arestează-mă să te iubesc! Directorul lui Patriciu îl laudă pe Boc, adevăratul om de dreapta () [Corola-journal/Journalistic/24877_a_26202]
-
mai simple ale vieții tuturor oamenilor sting cât ai clipi delicatele lor iluzii. Lumea asta - o și zice, la un moment dat, o (anti)eroină - parcă n-ar fi și pentru ele. Le lipsește ceea ce numim, de vreo două decenii încoace, inteligența emoțională. Sau, mă rog, măcar o inteligență practică, în stare să se adapteze la context. O anume scrânteală dată de cărți, sau de o educație prea tradițională, cu tot cu evazionismul implicit, le încurcă drumurile prin viața de toate zilele. Ochii
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]