1,922 matches
-
În care se găsește sufletul În Împărăția celor veșnice. - Dar de ce trebuie să te gândești la Hades? Cum rămâne cu rimele dumitale de iubire? Și cu emoția clipei prezente? Nimic din toate acestea nu mai dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de putea rămâne invizibil? Dădu drumul pânzei prin deschidere și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În Răsărit? Marcello fixă un punct În gol, undeva În spatele poetului. Fața i se aprinsese, ca și când acele cuvinte i-ar fi evocat lumina unor pământuri de departe. Scutură din cap de mai multe ori. - Și ce ai Învățat acolo? Îl Încolți poetul. Ce știință, ce poțiuni, ce vrăjitorii? De ce de acolo se nasc bolile cele mai imunde și totodată leacurile cele mai extraordinare? Există cu adevărat posibilitatea, cum se spune, să extindem viața dincolo de limita celor șaptezeci de ani, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își Îndreptă privirea spre tânărul sclav. - Ajută-mă să duc lada, Îi porunci sec, după ce Îi ceruse mecanicului Îngăduința cu un semn din cap. Îi venise deodată În minte o posibilă ascunzătoare. Își stăpâni cu greu zâmbetul ironic care Îi Încolțise pe buze. Ce alt refugiu era mai bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său. Se Îndreptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
obișnuiți să lupte și să lovească Împreună, capabili să atace din două părți, fără ca victima să se mai poată apăra. Obișnuiți să Își Împartă moartea așa cum erau gata să Își Împartă totul: pâinea, calul, o femeie... O idee neașteptată Îi Încolți În minte. Frânturile amețitoare ale planului păreau să capete o formă definită: Își aminti de dialogul de pe pod. Și de toți actorii ciudați ai acelei tragedii. Cu siguranță, așa trebuia să fi fost. Statuia lui Ianus Îi reapăru În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
proiectul Credincioșilor, nu-i așa? Aceasta e comoara despre care tot vorbiți cu toții: sipetele lui Petru. - Vino cu noi, priorule. Glasul lui Monerre sunase calm, distant. Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă din șale. Apoi Încuviință Încet. - Cum ai descoperit? Nu era dezamăgire În glasul său, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păpușă de paie trasă pe sfoară. Se aruncă peste poet, Îmbrățișându-l și sărutându-l. Lăcrima de bucurie, dinaintea acelei speranțe de salvare. Dante Își feri privirea, eliberându-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În oglindă, și poate că voise să creadă cu disperare Într-un destin insondabil, atunci când măsura traseele astrelor, un destin ce parcă Îl chema să urmeze la tronul unui tată visat. Tronul lui Frederic. Mort. Asasinat. O nouă ipoteză Îi Încolți În minte poetului: și dacă Arrigo nu se omorâse din pricina eșecului planurilor sale, ci de remușcarea unei crime de demult, o umbră care Îi urmase pașii vreme de cincizeci de ani? Putea să fie dânsul asasinul Împăratului, „omul neîntreg”? Citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
multe din acestea le-ai ucis dumneata, replică Dante furios. Nu certitudinea, ci frica dumitale te-a Împins să ucizi. Bătrânul Își Întinse pumnii spre el, În timp ce gura i se deschidea să replice ceva. - Câți ani ai, messer Bonatti? Îl Încolți priorul. Nu ai străbătut o mare parte din acest secol? Și, după atâția ani, În care pe toate le-ai văzut și le-ai știut, ai vrea să te lipsești de experiența cea mai mare? Eu te provoc la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu încape nici o îndoială că el va fi conducătorul, în cazul în care se va organiza vreo tâlhărie. Toți îl privesc când face vreo propunere referitoare la desfășurarea acțiunilor, iar Sophie îl privește cel mai des și simpatia care abia încolțește se preschimbă în iubire. Pasul următor e să nu te mai îndoiești de această iubire, care a și sosit. Dar faptul că a cunoscut personal și groaza este punctul forte al lui Rainer. Groaza vine adesea sub forma unui vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
timpul fizic necruțător, ce-i deapănă firul anilor... Făcând trimiteri la Biblie despre Facerea, Vasile Popovici ne scoate din atmosfera gravă a unei dezbateri religioase cu o considerație comică,afirmând că „ sâmburele - dătător de viață- a sărit dintre dinții Evei, încolțind în pământul reavăn, de abia ieșit în ziua a treia”, dar adaugă, pe același ton ironic „...Marelui i-a venit ideea a-l născoci pe om, luând la întâmplare lut, nu boț de cer, ci lut, nu prea bun, de
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Eu,lumânării zilei mă închin sfios, De Sus, știu, tu prin lume mă urmezi Și mă-ndrepți cu sfaturi când fac ceva pe dos. Iubire și cald era mamă lângă tine În universul casei în amintire rămas, Dar o chemare încolțea, pe-atunci, în mine, Destinul îmi pregătise-un Pegas... De-atunci colind prin păduri înșelătoare Tezaur de invidie, ură și venin. Am mai venit la casa albastră pe-o cărare Iar tu în ochi aveai lumină mai puțin Așteptai tăcută
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
Totul a început pe la 16 ani, mai precis în anul 1990, cănd admirația lui Mitru Șăulean (astaăzi Romeo Saleno) pentru Nicolae Furdui Iancu a fost atât de mare încât a început să cânte după plăcile acestuia. Astfel a început să încolțească în sufletul lui Romeo dragostea față de cântecul nostru popular. Dar nu se termină totul aici, dimpotrivă abia începe. Încă din primul an de facultate la medicină veterinară, Romeo Saleno debutează că solist vocal la “Ansamblul Mărțișorul” din Cluj-Napoca, condus de
ROMEO SALENO CÂNTÂND NICOLAE FURDUI IANCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364519_a_365848]
-
semenii lui; și Socrate a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a Antichității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii săi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică, ci din iubire, a
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate-n geamuri toamna mea căruntă Să m-ascund nu mai găsesc cu cale Mor cocori în depărtări de jale Suflet trist de burniță măruntă Vreascuri ude sfârâie prin sobe Temerile-mi prind să încolțească Neputința - un mărgean de iască S-a lipit de mine ca o cobe Mor în glastre gânduri reci, păreri Alfabetu-și pierde-n câte-o zi, o buche Feți cu păr de aur îngenunche Lepădându-și sacii cu poveri Referință Bibliografică
BATE-N GEMURI de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361430_a_362759]
-
băiatul a mâncat fructele împreună cu familia, apoi a semănat sâmburii, pe fiecare în câte un ghiveci. Cu grijă, a așezat ghivecele la scara de la intrarea în casă, de o parte și de alta a ei. Peste câtva săptămâni semințele au încolțit, iar băiețelul avea grijă să le ude la timp. Cu timpul, tulpinițele fragede au crescut, luând formă de copaci, iar copilul le-a plantat în dreptul geamului, de la camera în care dormea. Pomii s-au înălțat și o dată cu ei a crescut
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
înțeles. Încă mai rătăcea prin labirinturile teribile ale morții, care o atrăsese vicleană în mrejele sale și era încă, sub efectul șocului, din care încerca să iasă, agățându-se de promisiunile familiei, care o acceptase, în sfârșit! Încrederea și pacea încolțiră îndrăznețe în sufletul ei și creșteau vertiginos, cu fiecare mângâiere ce risipea norii de pe fruntea perlată de o sudoare rece. Când fu capabilă să gândească iar, se simți rușinată și vinovată de slăbiciunea ei, dar se încăpățână să reducă la
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
cerul, ci întreg Universul, cu stele cu tot, se prăvale asupra lor. Pe Mărțișor îl apucă groaza, deși își făcuse atâta curaj. Cât despre Norocel... El era ud, ud! Dar ud fleașcă! Și alerga de colo, colo, ca un șoricel încolțit de pisică: - Ce e asta, nene? Aoleu, acum chiar că murim! Și se făcu mic, mic lângă zid. - Scoală, prostule, și fii tare! îl îmbărbătă Mărțișor (de fapt își dădea lui curaj). Pune-ți pelerina și sări în spate! Norocel
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
hapuri de tot felul să mai înghiți, doar pentru a putea să supraviețui în ziua de azi? Dar chiar cabinetele stomatologice... Oare de ce se închid?” - se întrebă ea și în timp ce încerca să găsească o explicație fenomenului, urma unui zâmbet îi încolți în colțul gurii. “Te pomenești că stomatologii ăștia care îți dau impresia că sunt prinși într-o buclă atemporală și nu înțeleg deloc cât de mari și cât de greu de plătit sunt pentru cei mai mulți prețurile pe care le practică
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
ochii ce au doar puterea Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă. Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește, Pe față am dâre de lacrimi și ploaie, Credințele vechi se zbârcesc, se înmoaie, O nouă-ndoială în minte-ncolțește, Căci fata, desculță, se roagă-n noroaie Să-i vină, din ceruri, cea care-o iubește. Referință Bibliografică: Ruga copilei / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
o știai ? Mihaela, flămândă ca nimeni altul, de viață, A jucat-o-n picioare, precum Iisus a călcat pe Moarte, Neștiind că poate nu apucă, cum se zice, ziua de mâine Și drept judecând a lăsat sămânța din ea să-ncolțească, Mai înainte de-aș da obștescul sfârșit, În timpul măsurat cu puțin mai în urmă de-o noapte. Sacrificiu e când, nu pentru mulți, ci pentru unul te hotărăști să mori. Și mori negociind cu Bunul Dumnezeu, Dând viață altcuiva șă-l
MIHAELA- EROINĂ PRINTRE SFINŢI, POEM DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363467_a_364796]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PĂCATUL Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului PĂCATUL S-au adunat iar fariseii, Tîrînd la Isus o femeie. Și-L încolțesc ,vai,precum leii, Și-aduc multă pîră femeii Și-n ea cu piatră vor să deie. Au prins-o săvîrșind păcatul, Și vor s-o judece cu legea. Dar unde este el bărbatul, Cu care-a săvîrșit păcatul? Căci ei
PĂCATUL de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363494_a_364823]
-
știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. Încotro, Doamne? („Quo vadis, Domine?”) Și începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, într-adevăr, asemenea unui peron. De aici începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare... sau abisul flămând. Am participat
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]