1,615 matches
-
sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
înțepenit, mărindu-și volumul. Mângâierile au coborât din nou între coapse, iar umezeala pe care o simțeam în vârful degetelor, m-a scos complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe, că nu voi ataca reduta cu violență. Coboram cu sărutări pătimașe pe abdomen, în timp ce mâinile mi se jucau cu mugurii întăriți ai sânilor. Când buzele au ajuns în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu apăsam cu furie, tot mai tare, pentru ca nimic să nu mai rămână neexplorat din întunericul miraculos și dădător de viață al iubitei mele soții. Deja, în cele aproape două luni de când eram căsătoriți, fiind fiecare la început de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului DOUĂ MEDITAȚII DESPRE ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE KATIA ȘI VISUL Katia visează. Și plânge în somn. Și geme, se încordează, strânge pumnii. Scâncește. Apoi plânge din nou, cu disperarea celui care a pierdut ceva esențial și nu mai are pentru ce trăi. Parcă mușcă pământul și-l zgârie cu unghiile. Multă durere a strâns în ea această femeie. Katia-și visează
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
acelea târzii, în care ne strecuram pe străduțele valenciene, ambalate în lumina sărbătorilor, noi și ultimii trecători ai nopții, ei nedormiți de beția trecerii în noul an, noi nedormiți de grija că ființa ta fragilă n-o să se mai poată încorda cât să atingă și pragul acela. Către nopțile acelea sângerande, în care timpul încremenea în sala de așteptare, gândul se temea de sentințele-așchii ale oamenilor în halate albe, iar inima se târa în genunchi, ca un cerșetor cu răni deschise
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
Articolele Autorului 11 PATIMA ANCESTRALĂ Drumul spre mal era ca o beție, o vrajă, un miracol, șerpuia miraculos printre case și grădini, strecurîndu-se pe sub umbrele grase ale prunilor, pietrele mi se rostogoleau sub tălpi, mergeam desculț, îmi simțeam mușchii coapselor încordați de efort, Thomas povestea ceva și Licurișca rîdea în hohote, dar nu eram atent la ei, nici măcar nu îmi păsa de prezența lor, se luaseră după mine, amuzați, spunîndu-mi că voiau să înțeleagă și ei ce era cu voluptatea asta
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumina lui mă învăluie și soare devin! Darul meu Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai, atât de încordat, cu pumnii strânși! Voiam să mă cuprindă brațele tale dar nu le-ai întins, privirea ta, nu m-a atins! Cum să poți primi viitorul, Altflel, decât cu brațele deschise? Deschide-ți, inima, în primăvară, uită, de iarna din noi
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți răspund la ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă ea, ca pentru a risipi nedumerirea fetei. Arina nu-i răspunse. Tot corpul i se încordase, cuprins de o așteptare plină de teamă nelămurită. Rămăsese nemișcată, privindu-și mama cu ochii măriți. Și aceasta continuase cu voce scăzută: „Tu te-ai născut în plin război... tocmai începuseră să înmugurească sălciile, arinii... Cândva, ți-am mai povestit
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
fericire sufletească evanescentă dar și o temeinică zonă de colaborare creativă, devenind o rar întâlnită familie de creatori devotați harului lor. Apariția unei boli grave (cinice în cazul ei, ca fiică de medici iscusiți!) și apropierea treptată a sfârșitului inexorabil încordează tensiunea expresiei sale poetice, și până atunci remarcabilă, adăugând un profund și dramatic sunet testamentar, o lumină eroică dar și o intensitate a trăirii, a bucuriei de viață, din care însă lipsește revolta și furia, fiind mereu prezentă aspirația spre
RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359957_a_361286]
-
din apropiere și să arunce cu nisip în ea, începuse să i pară că devine doar o respirație lină, tocmai pe cale de a adormi. Simțea că se cufundă parcă absorbită de nisip și atunci, cu un efort de voință, își încordase toate puterile, pentru a se smulge perfidului somn și se ridicase hotărâtă să reintre în răcoarea valurilor. Vremea frumoasă atrăsese multă lume la plajă. Ridicându-se în picioare, privi în lungul țărmului. Copiii alergau printre siluetele întinse pe plajă, câte
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
o țină la ei în ciopor până ce voi avea mai multe. În seara următoare, m-am dus la Tușa tot plutind. Pe la jumatatea ocolului, mi-a ieșit în cale Unchiu Niculaie, întunecat la chip. Precum îmi era felul, m-am încordat, atins de o vină neștiuta. - Sară bună! Veni să văd mioara! - Buună saara... Viniș pe-amaru tău, ca geaba viniș! - De ce? Înmărmurisem. - Păi că n-am tunat oaia... În clipa aia mi s-a împlinit unul dintre coșmarurile pe care le
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
nou pe Doti lângă mine. A venit, cum știi, ca o amazoană medievală la mine, și apariția sa a luminat împrejurul meu tot. (s.n.) De cum e lângă mine, totul primește o aură cerească și exult. Acum, iarăși singur, cu nervii încordați de așteptare, fără entuziasmul muncii-numai cu dorul de ea, mereu cu dorul de ea: să fie lângă mine, aproape, să fie aici ca să pot fi și eu.“ Evident Negoițescu participase la nuntă, căci în același Roman epistolar, din care tocmai
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
față - cădea cerul pe noi...și se înalță schela, la casa cea nouă, pe o umbră de tată - ...și alergăm prin păduri după hribe, si dădeam peste șerpi și pui de arici, si ne iubeam, visători, pe sub brusturi-colibe și se-ncordau, în săgeți, mușchii pitici. ”” Referință Bibliografica: Elogiu amintirilor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ELOGIU AMINTIRILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340785_a_342114]
-
Ochii aruncau flăcări. Era furios. Alma respiră precipitat. Își trase brațul din strânsoarea lui. Vorbi în șoaptă, apăsat: - Eduard m-a anunțat că Leon este în camera mamei sale și nu puteam să îl las singur. Simte lipsa ei. Era încordată că un arc și indiferent ce se întămpla, era hotărâtă să-l înfrunte pe lord! M.Joseph îi cuprinse bărbia între degete și nervos o forță, să-l privească în ochi: - Îți depășești atribuțiile! Din nou! șoptei răspicat. Nu-și
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
felul de fabulații în legătură cu artista, unele denigratoare, altele direcționate în pitorescul mioritic, iar altele orchestrate în incredibilul tipic securist. Ajunsese a fi zugrăvită nemeritat de acuzator în acest tablou de ficțiune. Intrase într-un festival național cinic-folcloric. Începuseră să se încordeze arcurile regimului Ceaușescu, luând-o ca țintă. Dar s-a dovedit că nu e nimic adevărat din tot ce insinuase securitatea pusă pe urmele artistei. Arta de a trăi prin arta muzicii și pentru ea a întărit-o și călăuzit
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
Acasa > Impact > Aspiratii > LUMEA ÎNCOTRO? Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Traversăm o perioadă din ce în ce mai stresantă, viața curge într-un ritm din ce în ce mai accelerat, care ne solicită din ce în ce mai mult nervii și așa încordați peste poate. Oamenii nu mai merg la serviciu, ci aleargă după pâinea cea de toate zilele, sunt plini de probleme, au ajuns să vorbească singuri și să dea din mâini pe stradă, parcă certându-se cu cineva nevăzut care-i
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]
-
picioarelor răsărite în spate din negre bălți Răscolesc suflet-bucăți cu priviri ascuțite de întuneric Adulmecându-ți cicatrici ... din teritoriu marcat veșnic. Să prind inima între tic-tacul orelor lipsă la inventar Ascunse în vizuina timpului dintr-un plutitor ghețar Învârt minute încordând arcul capcanei întinse Să strunesc fir din plasa țesută din artificii aprinse. Vârtej invizibil strânge trupul-șurub apropiind palme Aștept cu ochi bulbucați pregătindu-mi buzele-lame Să prind adierea ducându-mă pe urmele lăsate în mine Când apusul își depune bruma
LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342319_a_343648]
-
și dintr-odată se simțise cu totul golită de toată agitația de până atunci. O multitudine de imagini, cu gesturile sale mereu grăbite, ce atingeau nisipul cu atâta nerăbdare și inatenție i se derulau cu viteza unei nanosecunde prin fața ochilor, încordându-i umerii ca sub apăsarea unei poveri uriașe. Doar pentru o clipă. Apoi liniștea, ca o apă curgătoare după depășirea unui prag, clipoci senină. Așadar, depinsese de ea întotdeauna să facă atât cât poate și așa cum poate. Iar ceea ce-
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
cocoașă: rele gânduri - rele vremi - în traistă strânse ...a fost om - e-o arătare lașă trup de umbră - cu priviri prelinse nu e sigur că-i din lume - e vânat nu-i doar singur: e pustiu de ce va fi se-ncordează a păstra un loc curat pe-unde pasu-i totdeauna șovăi când și-a frânt în'untru curcubeul? când din jaruri stinsu-s-a cenușă? asta știu doar domnii cei de ceară cei cu sufletul făr' de ferești ori ușă: l-au strivit
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
înclină politicos. Alma începea să se înfurie, plecăciunea o ajută să ascundă scânteile din ochi. - Ești sigură că referințele tale sunt reale? Ești foarte îndrăzneață. M.Joseph se postă în față ei și deși nu ridică vocea, maxilarul lui era încordat. Îi fixă privirea și avea impresia că ochii lui adânci îi scrutau mintea. - My lord, am să va comunic totuși părerea mea. - Chiar dacă nu sunt dispus să ascult sau nu mă interesează? - Poate nu sunteți dispus să-mi auziți vorbele
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
sezonul nr 32, apropo). De acord, „Urzeala tronurilor” are poate mai multe, sigur mai sângeroase și mai inventive eliminări surpriză și le are distribuite mult mai inegal, dar principiul e același. Ne-am obișnuit deja cu răsturnările de situație, dacă încordăm puțin neuronul, le putem și anticipa, există destui indicatori. Problema e că refuzăm să le anticipăm, fiindcă ne-am obișnuit ca „Urzeala tronurilor" să ne ia prin surprindere și asta ne și ține lipiți de micul ecran: nu vrem nici măcar
Nouă motive pentru care suntem fascinați de „Game of Thrones” () [Corola-blog/BlogPost/338154_a_339483]
-
de câteva ori din brațe, apoi se opri din nou. Traversase mai mult de jumătate din bazin și nu mai era chiar atât de mult până la final. Ceilalți copii ajungeau deja la capăt, unul câte unul. Marian era atât de încordat, încât își simțea venele umflate de-a lungul gâtului. Pleosc... pleosc... ritmul brațelor subțiri care băteau apa, încetinise vădit. În bazin nu mai rămăsese acum decât rechinul, care se lupta să termine cursa. Ajunse la capăt și ieși din apă
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
mină Inocentă și străină. Din cămara cea de vară, Cum privea pe geam, afară, Gospodina l-a aflat, Puii-ndată a salvat, I-a dus lângă mama lor Ce se prăpădea de dor. Gânsacul cel nemilos Sâsâia cam furios, Era încordat - un arc - Și l-a-nchis o zi-ntr-un țarc! Na, că îi sosi momentul Să-și încerce tratamentul! Trist, privea el bătătura, Pătrunzând învățătura: Ceea ce ție nu-ți place Altuia, în veci, nu-i face! Mihaela Oancea Referință
GÂNSACUL PEDEPSIT de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343041_a_344370]
-
erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să se încordeze, iar eu apăsam cu furie, tot mai tare, pentru ca nimic să nu mai rămână neexplorat din întunericul miraculos și dădător de viață al iubitei mele soții. Deja, în cele aproape două luni de când eram căsătoriți, fiind fiecare la început de
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]