1,513 matches
-
Orgoliul infinit este cea mai productivă salvare din mizeria condiției omenești. Mă gândesc la Hegel, considerând "momentul" său filozofic ca pe cel mai important din evoluția gândirii, spiritul absolut ajungând la perfecta autocunoaștere și interiorizare. Hegel s-a considerat ca încoronarea și culmea devenirii spiritului, iar împotriva caracterului progresiv al oricărei dialectici, a conceput sfârșitul istoriei în perfecțiunea spiritului absolut realizat de filozofia sa. Sau Napoleon, spunând la Sfânta Elena, cu atât orgoliu meditativ: "Pe mine nu m-au înfrînt oamenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în afară de cadrul spațial național, pe când revoluția se menține în interiorul națiunii. Revoluțiile au valabilitate cu atât mai mare, cu cât se fac în numele unor idei, care depășesc națiunea, pe când războaiele își extrag vitalitatea din imediatul național. Pentru ca o revoluție să fie încoronarea unei națiuni, ea trebuie anticipată și pregătită ideologic secole întregi, pe când războaiele n-au nevoie decât de întorsături și crize de trecere. De aceea, o națiune nu poate face decât o singură mare revoluție, pe când războaiele abundă și se întrec
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că el nu-i în nici un fel o realitate spirituală? Cine ar zice-o?! Decât, ea nu-i este constitutivă. Pentru omul politic, spiritul este un lux necesar, pentru artist, o substanță. Viziunile filozofice care privesc spiritualizarea totală ca o încoronare finală a devenirii sânt nedrepte cu politica. Ele o consideră ca o treaptă elementară în evoluția spiritului, iar nu ca o formă esențială, constitutivă, a istoriei, paralelă și coexistentă cu ultimele înălțimi ale spiritului. Politica - înțelegînd atât valorile ei, cât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a comunicării de masă. Abia acum se va dezvălui o față ascunsă a științelor omului în Franța. În sfîrșit, în ultimele patru părți vom reconstitui, pornind de la o serie de schițe, explicația lui Freud asupra fenomenelor de masă. Sinteză și încoronare a muncii înaintașilor, dar cu un punct de pornire absolut nou, opera lui Freud le transformă ipotezele și deducțiile în sistem. La drept vorbind, este singura explicație a acestei psihologii de care dispunem. Deci o putem considera clasică. Partea întîi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
colectivă, deși ea este o trăire solitară. De aceea, a te lipsi de o bu-curie pentru a-i face pe alții să se împărtășească din ea constituie dovada omeniei. Imaginea ospățului apare de-a lungul întregii Scripturi și este finalul, încoronarea ei: "Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea". Numai la ospăț se bucură omul de bucuria altuia. Ospățul este cu atât mai izbutit cu cât toți cei de față sunt mai veseli. Ospățul este, poate, singurul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
10 mai și 12 mai), scrise în perfect contratimp și în aceeași stare de exaltare ce tocmai urma să-i fie reproșată. Plecarea din Köln este comparată cu "izgonirea din Paradis", iar cele două zile sânt resimțite ca echivalentul unei "încoronări". "Ce-mi mai rămâne să aștept în această lume a aparențelor?" Iar în a doua scrisoare, din 12 mai: "Nu înțeleg ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decât nefericirea. Ați devenit atât de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sârbești sunt aproape toți disponibili și petrec în cafinelele de la Belgrad cu ciubuc, cafe și joc de cărți. Până acuma sunt în armată 479 ofițeri ruși, 592 de subofițeri și 1800 de cazaci. La monastirea Jița se fac pregătiri pentru încoronarea regelui Milan; la 9/22 octomvrie va avea loc botezul prințului de coroană, în onoarea căruia a început a se și forma o legiune de voluntari numită a Kralieviciului. [6 octombrie 1876] BIBLIOGRAFIE ["A APĂRUT CHIAR ACUM... A apărut chiar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în care în legătura șoldurilor planturoase și-o trag de dedesupt. Și lichidul este mereu aur curat: Ura, petrol... MECENA: Trebuie să vă sperii înapoi în această viață naturală. Viața decurge normal ca un anotimp. Voi sunteți cei mari, sunteți încoronarea antrenamentelor mele, dar avem nevoie și de buruieni, care pot face în vânt o aură flocoasă. Sigur... mai înainte vreme tărâțele erau hrană pentru porci, astăzi nu-i decât un lucru secundar al materiilor care fac balastul total. PIANISTA: Da
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
său, în Viforul, Ștefăniță Vodă recurge la o scrisoare acuzatoare măsluită. Plastografia e desăvârșită, Arbore își recunoaște scrisul, dar nu conținutul. În Princepele, un boier este trădat de o scrisoare interceptată, autentică însă, în care punea la cale chiar amănuntele încoronării sale după mazilirea șefului statului. E bucluc mare cu comunicarea prin scris, pentru că ea poate nimeri la alte persoane! Faptul că scripta manent e adesea lucrul dracului! O doamnă tânără, soție de maior, primește din greșeală o scrisoare agramată adresată
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
englezilor, după mascarada lui Petain-Laval sub privirile germanilor - e prea puțin pentru mine. Sigur, moartea violentă ar fi o bună purificare ori o sublimare. Dar pretextele pentru asta ar fi total sordide, și moartea ar semăna atât de puțin cu Încoronarea relativ ascetică și mistică pe care sunt pe cale s-o Întrezăresc În studiile mele religioase. Ultimii doi ani În care Drieu la Rochelle scrie jurnal abundă În mărturisiri pline de violență. El nu se sinucide pentru că, aflat Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Carol 27. Prezentul era, astfel, mai puțin stânjenit de un trecut glorios, dar împovărător. În lecțiile de acest tip, războiul nu se sfârșea prin tratatele internaționale din 1919-1920 sau prin ocuparea Budapestei de către trupele române, în august 1919, ci prin încoronarea lui Ferdinand și a Mariei, la Alba Iulia, ca regi ai României Mari (15 octombrie 1922). Imediat după pierderile teritoriale suferite de România în iunie-septembrie 1940, ideea unității naționale a fost mult mai accentuată în manuale, sugerând viitoarea reîntregire prin
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
incluseseră în program și deschiderea oficială a Târgului de Moși (la 11 mai), apoi primirea unor delegații din străinătate 222 etc. La Alba Iulia se mai preconiza deschiderea unui muzeu al unirii, pus sub patronajul Astrei 223. Practic, după momentul încoronării regilor Ferdinand și Maria, era cea mai impresionantă participare a autorităților centrale la ceremoniile din acest oraș. Asocierea cu momentul respectiv, din 1922, a fost firească, mai ales că mesajul era similar: unirea și simbolurile sale aparțineau statului și monarhiei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Pentru contemporani, povestea unirii nu se încheiase cu ziua de 1 Decembrie 1918, căci "granița cea nouă între România și Ungaria s-a stabilit [abia] prin tratatul de la Trianon"255. Mai mult, simbolul unificator preferat era, în primul deceniu postbelic, încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria (la 15 octombrie 1922, în Alba-Iulia), iar desăvârșirea întregii epopei naționale se concretiza prin reformele inițiate în acei ani256. Prestigiul Marii Uniri era astfel adus cât mai aproape de prezentul celor care învățau despre istoria
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de înfăptuire a unității național-politice" din secolele XIX și XX. Perspectiva diacronică, eminamente politică, și nu sincron regională, a făcut ca ziua de 1 Decembrie 1918 să nu mai fie suficientă pentru gloria întregii națiuni, autorul preferând, ca la începuturi, încoronarea din 15 Octombrie 1922. Regalitatea revenea merituos, odată cu faptele tânărului Mihai I, în prim-planul cauzalității istorice. Convins că "într-un anume sens istoria s-a repetat", Lupaș vorbea despre "coroana de spini" care precedase "coroana de oțel" de la Alba
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decembrie 1918 era amintită doar pentru că atunci românii ardeleni "se strâng la Alba Iulia și hotărăsc unirea", după ce "același lucru îl fac Bucovinenii, iar frații Basarabeni hotărâseră același lucru mai înainte". Adevărata naștere a "României Mari" s-a produs odată cu încoronarea de la Alba Iulia, în 1922, când "regii întregirii neamului" intrau în legendă 279. De la "întregire", manualul lui Enescu-Bughea trecea, elocvent, direct la "Războiul Sfânt", aflat în desfășurare. Succesiunea regală era prescurtată în trei propoziții, pe când nenorocirile anului 1940 ajungeau, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
țării apăreau firesc în marea poveste a unității naționale, ca și alte "evenimente în familia regală". Cele din urmă erau notate în ordinea lor cronologică, nu a importanței politice, într-o simplă cronică dinastică: moartea prințului Mircea, câteva căsătorii princiare, încoronarea de la Alba Iulia, apoi unele "greutăți și suferințe" omenești care duseseră, până la urmă, la "moartea regelui Ferdinand". Din gratitudine pentru suveran, manualul proclama că "actul cel mai solemn din viața Românilor s-a săvârșit în octombrie 1922" și nu așa cum
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cel mai solemn din viața Românilor s-a săvârșit în octombrie 1922" și nu așa cum ne-am aștepta, la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, argumentându-și afirmația chiar și prin fastul pe care contemporanii îl dăduseră acestui eveniment: "serbările încoronării au continuat în București mai multe zile, în entuziasmul întregului popor"291. Încheind acest excurs minimal în bibliografia școlară din anii '30, ajungem și la profesorul ieșean Orest Tafrali, autor al mai multor ediții de manuale pentru gimnaziu și liceu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
milenar al Românilor" să fie pus în seama simbolului suprem al voinței naționale, Regele 296. Astfel, cronologia înfăptuirii "României Mari" se deschidea cu ziua de 9 noiembrie 1918 când reîncepuse războiul împotriva armatelor germane din țară și se încheia cu încoronarea regilor la 15 octombrie 1922, fără a se pomeni de hotărârea adunării de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, nici de celelalte acte plebiscitare din Chișinău și Cernăuți. Această povestire este cea mai categorică afirmare a perspectivei regaliste și regățene
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decembrie 1918 a acumulat treptat mai multe interpretări istoriografice, devenind un ecou mereu actualizat al celor mai recente evenimente. În anii '20 și în cea mai mare parte a deceniului următor, momentul reprezentativ al unirii a fost considerat, cu precădere, încoronarea din 1922. Această opțiune era o măsură de precauție în fața unei posibile competiții regionale și politice. Încoronarea a fost, de la început, un construct politic, gândit să sintetizeze cât mai multe merite ale autorilor reali ai unirii, pentru a le transfera
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
recente evenimente. În anii '20 și în cea mai mare parte a deceniului următor, momentul reprezentativ al unirii a fost considerat, cu precădere, încoronarea din 1922. Această opțiune era o măsură de precauție în fața unei posibile competiții regionale și politice. Încoronarea a fost, de la început, un construct politic, gândit să sintetizeze cât mai multe merite ale autorilor reali ai unirii, pentru a le transfera mai ușor în singularitatea și reprezentativitatea dinastiei regale. Posibilele sărbători ale unirii au fost aduse, și ele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vorbit insistent și despre "România Mare" (Programa analitică a cursului primar, București, Imprimeriile statului, 1936, p. 57). 254 Ioan Lupaș, Istoria românilor, 1921, p. 214. 255 Ibidem. 256 Paraschiva Kiss, Sabin Mureșan, op. cit., pp. 73-77. Ultimele două lecții se intitulau "Încoronarea din 15 Octombrie 1922" și "Regina Maria". Coroanele suveranilor atrăgeau în mod special atenția, fiind desenate cu migală, pe două pagini, și reluate în portretul încărcat de podoabe bizantine al reginei, "mamă bună poporului" (Ibidem, p. 78). Ziua de 1
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
române au ocupat și Budapesta, alungând de acolo pe bolșevici. Iar în pacea de la Paris, România a primit toate ținuturile locuite de Români: Ardealul, Bucovina și Basarabia" (Ibidem, pp. 28-29). Momentul cel mai bine pus în valoare era acela al încoronării regelui Ferdinand la Alba Iulia, în 1922 "ca rege al tuturor Românilor" (Ibidem, p. 29). 259 Ioan Lupaș, Istoria unui manual de istorie, pp. 3-4. 260 Idem, Istoria Românilor, 1921, p. 213. 261 Vezi opinia lui Virgil Zabarovschi publicată în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
liberatoare, s-a putut proclama unirea și [...] s-a jurat credință regelui Ferdinand" (Vezi articolul După zece ani, în "Universul" de luni 20 mai 1929, p. 1. Mesajul textului era confirmat vizual. Ilustrația care domina pagina respectivă reproducea scene de la încoronarea simbolică a regilor României Mari, din octombrie 1922, nu de la evenimentul efectiv sărbătorit, adunarea din Alba Iulia, din 1 decembrie 1918). 298 Edițiile din anii '40 au apărut sub girul "Ministerului Învățământului Public", fiind tipărite la Editura de Stat (s.n.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
imitare a religiei creștine, creată de diavol cu scopul de a ascunde adevărul pentru a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării. Pentru a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îi subestima pericolul și forța. Rolul jucat de cancelarul Franz von Papen, proprietarul cotidianului partidului, Germania, este reprezentativ pentru o mare parte a catolicismului german, sedus de tezele populiste și naționaliste, crezînd că-l poate controla pe Hitler, a cărui încoronare a favorizat-o la 30 ianuarie 1933. Zentrum a mers pînă la a-i facilita instaurarea dictaturii, votînd la 23 martie puteri depline și autodizolvîndu-se în iulie. Zentrum a murit tetanizat de un regim și de o ideologie ce se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]