4,058 matches
-
Mitruță. Așa se zice, băiete. De ce se spune așa, nu ți oi putea tălmăci. Nu știu nici de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu știi încotro se uită, nu știi dacă li-i foame sau li-i sete, nu știi dacă sunt treze ori dorm. Parcă ar călca mereu în urzici...Lasă că și tu, Mitruță, când nu pricepi sau nu vrei să pricepi ceva, te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Să trăiești, mânzule! Apoi tu nu știi că sculatul de tânăr și însuratul de dimineață îs două lucruri bune? Eu știam că însuratul de tânăr și sculatul de dimineață îs două lucruri folositoare, moș Pâcule. Dar nu mi-ai spus încotro te poartă vânticelul ista de primăvară. Iaca am luat-o către Dumitru, să ne tălmăcim cam pe când am putea porni din nou la drum, că mi s-o urât de când stau pe cuptor și ascult doar melița babei mele. Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu a continuat: Flăcăul moșului, tu m-ai întrebat unde mă grăbesc, dar tu nu mi-ai spus încotro ai pornit-o așa cu zi-ntâi. Eu...eu mă duc la Petra Aionicăi, să... Să ce? Să...Ei nu pot să-ți spun, moș Pâcule. Intâi să văd ce spune el... Măi Mitruță! Tu îmi ascunzi ceva. Nu mergi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rușine de moș Dumitru. Poate îi spui matale. Eu zic că îi mai bine să-i spui chiar tu. Una-i să auzi cu urechile tale ce zice Dumitru și alta-i să-ți spun eu. Cum văd, nu am încotro, așa că am să merg cu matale. Bine, Mitruță. Hai să pornim, că ne apucă amiaza și noi nu am făcut nici-un pas. Au pornit. Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
degeaba, Pâcule? Tu nu vezi că am nimerit la tine ca țiganul vinerea la stână? Măi Pâcule, rău de gură te-am știut, rău de clanță ai rămas. Numai că nu ți-ai găsit omul. Crezi că nu am priceput încotro bați? Dacă nu pricepeam înseamnă că degeaba am făcut o viață umbră pământului. Vorbele nu țin de cald, Dumitre. Sau, mai pe șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asta prin glod până la butucul roții, sau iarna, pe omăt până la brâu? Si unde mai pui că o făceam doar la lumina felinarelor. Altă cale nu era, Pâcule. Cine își dăduse cuvântul față de Aizic? Noi, cine alții? Așa că nu aveam încotro, pentru că promisiunea dată îi datorie curată. Si nu ne-am făcut niciodată de rușine, Dumitre. Atâta mai trebuia, Pâcule, și nu te spălai cu toată apa Dragulei. In cele din urmă, au ieșit în șleau. Unduind în lungul drumului, carele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro. Am tras răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, până la urmă florile tot mor și tot la gunoi ajung” - mi-a spus zâna, privindu-mă cu ochi cam aspri. Acum mă-ți crede, nu mă-ți crede, dar zâna m-o luat de mână. Eu n-am avut încotro și o trebuit să o urmez. In scurtă vreme, mă aflam în fața unui palat care strălucea ca soarele. Zâna mi-o făcut semn să intru. Un conduraș mi-o deschis ușa... Dincolo de ușă se afla o sală cât o lume
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu are voie oricine să intre în spital așa, la miezul nopții.” „Unde-i doctorul de gardă? Scoate-l de unde știi. Aici îi ca la casa de nebuni și el doarme? Frumos! N-am ce spune.” Paznicul n-o avut încotro și l-o trezit pe doctorul de gardă. Acesta, somnoros, l-o întrebat: „Ce spui? Ce strigoi, omule?” Au ieșit în curte și nu mică le-a fost mirarea când l-au văzut pe omul turmentat vorbind cu strigoiul prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Măi Pâcule! Chiar era un strigoi adevărat sau îi o închipuire de-a ta? a întrebat moș Dumitru. Dacă nu mă crezi, poți să te duci la culcare, Dumitre. Te-aș crede și nu te-aș crede dar n-am încotro. Trebuie să ascult povestea până la capăt, să văd ce nebunii îți mai trec prin cap. Dacă și Dumitru îi curios să afle ce s-o întâmplat cu strigoiul, atunci pot să povestesc mai departe. Mai încape vorbă, moș Pâcule? l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a luat naștere odată cu revoluția din 1989”-p.72; „primul paragraf din Constituția teatrului este succesul”-p.81; „TV-ul nu formează actori, ci Îi compromite”-p.109 ș.a.m.d.). Fiindcă știu că maestrul e un meticulos, n-am Încotro și-i atrag atenția că-n acest volum s-au strecurat și mici inexactități, ori doar erori de corectură : Luciana Giurchescu (p.71), Sara Bernard (p.74), Marcello Moreretti (p.76), Eugen Barbara (83), George Rautski (110), Agapia Macri Eftimiu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
constrângeri exercitate de partener, constrângeri a căror natură rămane nespecificată, Însă Îndeajuns de ferme și de „persuasive” Încât să limiteze opțiunile fetei la doar două variante: dansatoare sau prostituată: „... m-am lăsat influențată de el... și nici nu am avut Încotro: nu aveam decât două posibilități - ori să ajung dansatoare Într-un club select, ori prostituată, la gară...”. Pentru a-și justifica Într-un fel alegerea tânăra descrie câteva episoade sordide din viața unor prostituate: „... o prietenă de-a mea mi-
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ca o a doua casă și familie! Pentru prima oară am intrat În legătură cu această viața la vârsta de 17, atunci când am cunoscut un baiat pe care l-am iubit. M-am lăsat influențată de el... și nici nu am avut Încotro: nu aveam decât două posibilități - ori să ajung dansatoare Într-un club select, ori prostituată, la gară. Am ales ceea ce ar fi ales orice fată În postura mea, iar din câte auzisem de la fete... eram foarte speriată să ajung În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe dânsa; că mă tot mână de-o vreme nevasta și-mi zice: Costeo, avem opt capre-n ocol și nici un leu în pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de te minunezi. COSTEA: M-oi descurca eu, om bun. DĂNILĂ: Și cum anume, rogu-te? COSTEA: Mai ușor nici că se poate. Îl trag ia încolo, undeva alăturea de drum, să nu-ncurce lumea. Aștept până trec alte care încotro am eu treabă, îl leg pe-al meu dinapoia unuia și mă tot duc. Iară gospodarului care m-a ajuta i-oi fi mulțămitor cu un pahar de rachiu. DĂNILĂ: Și dumneata ai dreptate! Așa să faci, și toată lumea o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu știu. DĂNILĂ: Ți-oi spune eu. Aceia-s frații mei din ceea lume. Unul, cel mai mare, îi cioban. Se vede bine cum stă razamat în ciomag și parc-ar vrea să zică din fluier. Ceilalți sunt răspândiți care încotro, după tot felul de daraveli. Și, doamne, mare trebuință au de fier pentru potcovit caii, că pe-acolo nu se află asemenea marfă. Mi-au trimis vorbă, și-n fiecare seară îmi tot fac semn cu mâna să le arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pleacă greoi pe ușa din stânga, însoțit de cele două fiice mai mari. Ies sfetnicii II și III. Slujitorii iau jâlțurile și le scot din scenă.) POSACUL: Domniță, șterge-ți lacrimile și pregătește-te de drum. Altfel nu-i chip! LIANA: Încotro să plec, cinstite sfetnice, când aici se află casa mea și tatăl meu, și surorile mele, și mormântul maicii mele, și toți cei care-mi sunt dragi și de care nu mă pot despărți? POSACUL: Să așteptăm cu înțelepciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai mult decât se aude, un zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să fi trecut pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am a mă plânge, numai că nu-s așa de-adevăratelea... ILINCA: Așa? Și de unde vii sfinția ta? SISOE (gest evaziv, arată în sus): Ei, din colo... ILINCA: Că doar nu-i fi căzut din cer, păcatele mele! Și-ncotro? SISOE: Către așezare de oameni binecredincioși. ILINCA: Atunci ți-oi fi călăuză spre sat, părinte. Mie-mi zice Ilinca lui Dudău și poți spune c-ai avut noroc să ne-ntâlnim pe cale. Că, să vezi, mai zilele trecute a plouat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LUȚA: Iară baba i-a murit anțărț, de Schimbarea la față... PITAC: Zice că-l cheamă Sisoe și că vine de-a dreptul din Rai. NIȚĂ: Vine din... raiul mâne-sa...! Las' c-ai să vezi acuși de unde vine și încotro o să-l îndrum. Acolo zici că-i sfântul? BABA SAFTA (către celelalte): Să știți, soro, c-o să fie nuntă... NIȚĂ (împinge ușa spre Sisoe, intră urmat de Pitac. Cele patru femei se bulucesc în prag): Da' ce faci acolo, cuvioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
MICUL PRINȚ: Deci floarea mea e efemeră, și nu are decât patru spini mici să se apere de primejdia baobabilor! Am nevoie cât mai repede de o oaie! Unde găsesc o oaie? GEOGRAFUL: Geograful nu notează oile. MICUL PRINȚ: Totuși, încotro ar trebui să merg pentru a găsi o oaie? GEOGRAFUL: Încearcă pe planeta Pământ. Am auzit că acolo găsești tot felul de ciudățenii. Sunt și foarte mulți oameni. MICUL PRINȚ: Îmi pare bine. Înseamnă că nu va trebui să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zilelor doar din punct de vedere gastronomic. Și era o dilemă de ce pentru măcinici există în restul timpului un soi de interdicție alimentară. Oricum, pe 9 Martie trebuia să mâncăm. Imperativ inexplicabil, dar pe care îl acceptai pentru că n-aveai încotro. Pentru a nu da cumva de bănuit. Nu aveam o atitudine rituală față de masă. Luam ca pe o bizarerie că tocmai asta trebuie să consumăm. Convențional. Până la urmă, măcinicii puteau fi înlocuiți cu orice altceva. Îmi amintesc o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
filosofie până-i dă sângele pe nas, ci și pentru că e capabil să realizeze distincții cum ar fi și cea din titlu. După pompierul nostru, două tipuri umane predomină în acest moment în patria în care trăim pentru că n-avem încotro. Unul e Fulgerică, respectiv Sângerică - celălalt. Fulgerică, după cum vă dați seama, e inspirat din numele unui manelist celebru prin anii ’90. Pompierul mai strigă din când în când după cineva, un individ pe care nu prea îl are la stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cumplit până când mai ajungea o minge și la el și i se dădea ceva de făcut. Odată, în echipa în care eram io, stătea în poartă Alin Ciobanu, unul pe care chiar așa îl chema și pentru ca n-a avut încotro, acum, la maturitate, chiar s-a făcut cioban. Mă rog, faza pe care vreau s-o povestesc se întâmpla când noi stăteam de vreo 20 de minute la poarta adversarilor, călare pe ei. Ei cu curu-n poartă, cum se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]