540 matches
-
păr, ca simbol al curățeniei; Karra, o brățară din oțel la încheietura mâini drepte, ce înseamnă vasalitate, legătură între persoane și simbol al înfrânării; Kachha, o pereche de pantaloni scurți, ce impun o reținere simbolică; Kirpan, un pumnal cu vârful încovoiat, însemnând bunătate, onoare, respect și libertatea spiritului. Pumnalul, fără să vreau, m-a pus pe gânduri la ideea unui trecut din istoria lor. Acești oameni sunt foarte pașnici, dar nu cred că-i cazul să-i înfurii! Nu de aceeași
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
tata. Calul cel alb păștea liniștit la marginea ogorului iarba grasă și bună. Eu mă aflam uneori în tren, alteori pe culmea dealului. Așteptam înserarea să văd munții din depărtare aureolați de razele soarelui portocaliu. Calul păștea liniștit, tata lucra încovoiat deasupra butucilor de viță de vie. Oare la ce se gândește când lucrează? Eu sunt în tren, merg spre nord. Acolo câmpiile întinse dispar, se văd numai dealuri verzi și munți împăduriți. Vreau să mă urc pe un munte, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
M3/3 = 32 dinți. Incisivii superiori sunt foarte mici, a aproape că nici nu se văd de sub gingii. Aripa este scurtă și lată, de aceea zborul este l lent, dar abil. Membrele posterioare sunt lungi, c cu gheare ascuțite și încovoiate puternic. În stare de repaus stă liber, agățat cu capul în jos și învelit cu aripile, pe când coada o ține îndoită pe spate. Culoarea bl pe spate. Culoarea blănii variază în limite mari: aproape albă, roșcat aprinsă, neagră - argintie. În timpul
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
des posibil. Oricând ajungem În starea de criză sufletească. Oricând simțim că din cauza păcatelor noastre nu-i mai putem privi senin În ochi pe cei din jur. Omul care se spovedește des este un om cu demnitate, cu verticalitate, nu Încovoiat, Împovărat de păcate nespovedite și neiertate. Nu trebuie neapărat să așteptăm perioada postului. Cum spunea și un mare duhovnic la Radio Trinitas că dacă Într-un an n-ar mai fi post (prin reducere la absurd), asta ar Însemna ca
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
asemenea pasarelă măiastră între meșteșugul lor și sensuri mai înalte, mitice, îi entuziasma, căci și vocațiile se cer restaurate printr-o mai rafinată repunere în scenă a propriilor ecouri. După câteva schimburi suplimentare, discuția fusese abandonată și un zâmbet ușor încovoiat la margini îi acoperise labirintul complex de posibilități pe toți versanții lui individuali; cu acest gest reflex, echipa se întorsese la armonia ei familiară, păzită apotropaic pe deasupra disensiunilor de curbura fină a surâsurilor cu zeitățile ei tutelare. Numai acele superlative
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
depășeau înțelegerea. "Iote ia! Să te caci în gura cui te minte!" își autentifica ea preliminar mărturia. "Cu mâna asta am luat lingura de jos, de sub masă, și n-am zis nimic, că ăilanți nu băgase de seamă. Fierbinte și încovoiată ca un covrig ieșit din cuptor! Toți mânca în tăcere, că era căcați rău la cur de frică să nu iasă cu alai mare. Ăia de unde-l luase era casă de boieri d-ăia vechi, fă - palat, nu casă! Trei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o bună parte din lume e mai puțin uluitor decât că au putut-o dori consecvent vreme de două secole în greu dezirabila-i imensitate eterogenă. Ian era de părere că vina aparținea în parte rotundului Pământ, a cărui spinare încovoiată împiedică perspectiva să dezvăluie totul dintr-o dată; orizontul funcționează ca un văl născător de miraje și ațâțător de fantasme - nu un zid propriu-zis, ci mai mult o cocoașă structurală a spațiului, o curbură imperceptibilă și, de aceea, extrem de eficace, ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în mod stupid, dacă aici trage trenul de Geneva. Răspunsul este suficient de amabil pentru a avea un pretext să rămîn lîngă ea. Trenul oprește drept în fața noastră, sare sprintenă în vagon și dispare într-o secundă. Urc mai încet, încovoiată, sacul de călătorie mi se pare deodată nespus de greu. Îl las pe culoar și plec în căutarea unui compartiment liniștit, soarta scoțîndu-mi în cale tocmai pe cel în care năvăliseră cheflii de pe peron. Dacă-ți cauți prietena, să știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
moscovită. De cum au intrat rușii în București, Dadu Filipescu și-a comandat o scânteietoare uniformă de colonel de gardă, a îmbrăcat-o, a încins sabia și în fiecare zi bucureștenii îl vedeau, trecând pe jos pe Podul Mogoșoaiei, puțin cam încovoiat și târând piciorul. Lumea îl privea cu mirare căci, în adevăr, atât prin vârsta cât și prin uniforma lui, era o arătare din alte vremuri, un fel de strigoi care redeștepta în minți o epocă de înjosire și de toate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
întotdeauna, dar purifică și înalță. Dar mai este un motiv, hotărâtor motiv acesta: aproape toți studenții cari au stat în fruntea mișcării de la 1884 au fost naturi independente, pe când, spre a ajunge în România - afară de excepții norocoase - se cer spinări încovoiate. Am vorbit mai sus despre manifestarea pe care au făcut-o studenții în fața legațiunii austro ungare, ca protestare împotriva agresiunii înfăptuită la Cluj de către studenții unguri față de studenții români. Să mai adaug câteva amintiri asupra acestui subiect. Nu e rău
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un tânăr Îmbrăcat cu o ciudată eleganță. Privirea veșnic În mișcare a nobilului Zähringer cerceta cu luare aminte veșmântul de brocart violet al frumosului Bodo și ochii lui inteligenți și strălucitori, de aceeași culoare violetă. Mai cu seamă spada scurtă, Încovoiată și primejdios de ascuțită, așa cum purtau arabii, pe care vorbitorul o purta la coapsă, trezise curiozitatea ducelui, el Însuși mare amator de arme. „Cu o spadă ca asta tai un fulg În zbor“, gândi el. „Nici n-ai nevoie să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de data asta? se amestecă În vorbă un alt personaj care se plimba agale prin sală. Conrad, cu părul mai blond și ceva mai tânăr decât ducele Bertold, părea copia fidelă a fratelui său. Aveau aceleași trăsături, același nas ușor Încovoiat, aceeași statură. Dar, pe când În ochii Îndrăz neți ai lui Bertold, În toată făptura lui, era ușor de ghicit un temperament nestăpânit, Conrad părea statuia Însăși a liniștii. Interesul veșnic treaz al lui Bertold, care-l făcea să semene Întru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după Îmbrăcăminte că era un slujitor mai răsărit, le strigă hăitașilor să dea drumul câinilor pentru a-l sfâșia pe străin. — Lasă-l, spuse altul, un om mai În vârstă. Simeon privi cu recunoștință fața slabă, ochii mobili și nasul Încovoiat, semne de istețime și viclenie. Lasă-l, spuse el. Să-l vadă stăpânul nostru. El să hotă rască ce să facem. Avem timp destul să-l dăm la câini după aceea. Îl legară burduf și-l târâră cât ai clipi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
isprăvită până acum, Preacuvioase. Cel puțin așa mă asigură Hugo; Îl știi pe Hugo, pe care Îl plătesc Împărătește tocmai ca să nu piardă vremea degeaba. Ce vrei, Hugo? se Întoarse el către slujitorul cel slab cu ochii inteligenți și nasul Încovoiat, care-l scăpase pe străin de la moarte și-l adusese acum În fața stăpânului său, așteptând la o distanță respectuoasă să fie Întrebat. Hugo se Înclină ușor și-i șopti ceva la ureche, arătând către Simeon, care, legat burduf, urmărea toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint, și nu spada lată, dreaptă și grea pe care cavalerii o prindeau cu amândouă mâinile pentru a lovi. Încălțările sale arătau și ele cu totul altfel, mai Înalte decât cele obișnuite, dintr-o piele neagră, fină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întrerupere un Înger bucălat de marmură. Cu pași ușori, cei doi se Îndreptară spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se strecura prin ea un om Încovoiat. Conrad Își Împinse slujitorul cu grijă, pentru ca acesta să nu-și zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un mecanism la fel de nevăzut Închise zidul la loc. Cei doi săriră din creangă În creangă, dintr-un ulm bătrân
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui ianuarie 1951, Pandurescu s-a aruncat cu capul într un vas plin cu mâncare fierbinte, într-o tentativă de sinucidere. A fost scos de acolo de doi deținuți, care l-au dus de subsuori pe prici, în timp ce el mergea încovoiat, iar de pe cap îi curgeau resturi de ciorbă. A fost unul dintre cei plimbați prin camere, alături de Oprișan și Hoinic, pentru ca ceilalți să vadă starea în care ajunsese. Ion Pangrate Născut în comuna constănțeană Valea Neagră pe 17 octombrie 1915
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aduc aminte, până la moartea ei; vorbesc și despre Mitică, fratele meu care a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei ș.c.l. Buzdugan persian; cu orice fier la capăt hamger pumnal scurt, lat, încovoiat. Buzdugan cu cap de diavol, sau cu ghioagă ghimpoasă. Cararea pietroasă țipa rănită de cuele de fier ale cismelor. La pod la Dumbrăvița: moartea unui țigan. Un vechil care are la câmp o nevastă pe care a bătut-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cusut des cruciș și curmeziș; Sabia nu pătrunde în saltea așa. În cap, sub cușmă, un fund ușor de lemn de tei, ca să se oprească lovitura săbiei. Suliță scurtă. Pavăză de lemn ușor, acoperită cu tablă de fier. Arc. Sabie încovoiată. Săneața. Le-a tras o bataie de le-a mers colbul Într-o mică de ceas Și-a venit în ori A dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu tătarii, respingând năvălirile acestora sau năvălind ei în ținuturile controlate de tătari. “Oamenii sunt de felul lor șireți, cu trupul înalt și vârtos și sunt cruzi în război. Sunt înarmați cu sulițe foarte lungi, cu scut și cu sabie încovoiată, arme îndeosebi turcești, câțiva folosesc buzdugane de fier și cei mai mulți securea. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreț de dușman și încredere în sine încât deseori cu puține forțe au bătut chiar oști puternice ale vecinilor... Ei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de ani. O să vă învăț câteva manevre pe care le puteți face singur, imediat ce simțiți dereglarea ritmului inimii, o veți simți în zona gâtului. Verificați cu degetul mare și cel arătător pulsul la gât și imediat luați o poziție puțin încovoiată, ca atunci când vă aflați pe scaunul de la W.C., vă opriți răsuflarea și imitați sforțarea scremutului, țineți cât puteți de mult starea respectivă și eventual o repetați, până simțiți că inima și-a reluat ritmul normal. Dacă nu cedează apelați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o recunoscuse pe mama (era o fostă prietenă a ei din tinerețe) și nu-i venea să creadă. În jurul nostru se făcuse roată de curioși. Mama îi identifica cu greu; îi lăsase în floarea vârstei și-i găsea pe mulți încovoiați, cu pletele ninse. Întrebări, îmbrățișări pătrunse de lacrimi, redescoperiri după atâția ani se contopeau într-o spontană și inedită euforie. Aveam impresia, în acea stranie, inedită dimineață, a unei a doua învieri, succedând pe prima, de astă dată laică, a
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Reveneam la șpaclu iar lucrările de artă naivă rămâneau în așteptare. Pentru următoarea ediție a Festivalului Național am reluat temele istorice, influențat și de mediul în care î-mi desfășuram activitatea profesională. Lucrările: Mircea cel Bătrân, Coiful, scutul și sabia încovoiată lucrate în cuțit ajungeau la dimensiuni de până la 100 x 100 cm. Comitetul de Cultură și Centrul de Îndrumare al Creației Populare erau instituțiile care coordonau întreaga mișcare culturală și artistică la nivel județean. Aceste instituții de cultură din județul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
să mă procopsesc în mijlocul mintoșilor și învățaților din această onorată adunare. Să ascultăm, deci Sfânta Evanghelie a lui Samson cetire și să ne ascuțim mințile spre a o înțelege. În același moment apare pe scenă o a doua păpușă cam încovoiată care, după ce se închină în dreapta și în stânga, începe: Eu sunt Samson, vestitul Samson, nu cel cu plete mari, ci cel cu minte mare, autor de anaforale și epigrame cunoscute prin clara lor adâncime. Iată o epigramă pe care o vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
timp de la Dumnezeu să-mi rămână și alte amintiri, decât numai ale locurilor sale de baștină din Țara Oltului, sub Carpații Perșanilor, la poalele acelei sumbre catedrale, Codrul Turzunului, colcăind de mistreți și de stupi sălbatici, și la poalele căruia, Încovoiate și strânse Între maluri umbroase, curg solemn apele negre ale Oltului, În care vărul Ion, meșter grozav, vânează lostrița vitează, mrene argin tii cu carnea albă ca de Înger și cu icrele otrăvite, somni lucioși și raci de smaragd. Am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]