614 matches
-
credinței lor, care s-au lăsat jefuite, alungate, ucise, care au îndurat tortura focului și a apei pentru a sfinți Numele Dumnezeului lor. Aici dorm în pace veșnică soți plini de tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel, în anumite zone ale populației evreiești se răspândește ideea caracterului de acum provizoriu al șederii lor în Franța. Că resurecția unui antisemitism despre care se credea că dispăruse provoacă decepție și furie, este de înțeles. Dar nu înțelegem întotdeauna încrâncenarea unor evrei de a vâna în spatele fiecărui cuvânt, gest sau critică adusă politicii israeliene un fundal antisemit. Intimidare ale cărei ține sunt deopotrivă presa, responsabilii politici și intelectualii. Pe de altă parte, focalizarea pe antisemitismul provenit din mediile imigrației din cauza
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
său suficiente voturi împotriva Protocolului Secret. Între cele 176 țări care au votat împotriva statului unic și cele 12 care nu au semnat Protocolul Secret există vechi dezacorduri, unele de fond. În urma summit-ului, s-a ajuns chiar la o încrâncenare atât de amenințătoare încât diplomația părea învinsă, iar aproape peste tot s-a și decretat mobilizarea generală. Și din nou! înțeleptul Raul Logophet, același care a emis axioma "un război între două sau mai multe țări este mult mai folositor
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
etc. Nici vorbă de unirea omului cu divinul, ca în alte religii, direct sau prin intermediari, exceptîndu-i pe sufiști. Regulile sunt foarte precise pentru toată lumea, iar libertatea de mișcare tinde spre zero, deși interpretări sunt felurite. De aici foarte multă încrîncenare, aroganță, curaj nebunesc, spirit de sacrificiu și lipsă de flexibilitate, dar și o anumită onoare și demnitate pe care noi nu o înțelegem, o atitudine de genul "totul sau nimic", în care încap puține nuanțe și puține iertări. În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aplicat reconstrucției științei economice. Chintesența acestei operații de reconstrucție ține nu atât de repoziționarea pieței în sistemul conceptual al Economiei, cât mai ales de redefinirea conținutului său. Necesitatea reconstrucției are legătură cu mișcarea subtilă în corpul științei economice, indiferent de încrâncenările comunității teoreticienilor. Această mișcare este atât una de consolidare a nivelurilor explicative ce marchează progresul cunoașterii în general, cât și una de adaptare a capacității de reacție a teoreticienilor la impulsurile realității. Repetarea invariabilă a unor adevăruri pe jumătate, ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în raționalitatea sistemelor ierarhice și mai ales în rezolvarea dilemei 20 vs. 80, a tensiunii explozive dintre suficiența celor care pot și abandonul celor fără acces la resurse. Postmodernismul este, până la urmă, mormântul unui experiment al progresului prin adversitate, al încrâncenării ultime dintre binele relativ și răul relativ, interșanjabile prin punctul de vedere ideologizant. Schimbarea radicală Marea Trecere de la prima la a doua modernitate nu este propriu-zis marcată de postmodernism, ci are conținutul schimbării seturilor de valori definitorii. Ceea ce am numit
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
februarie 1980)”. Or, fratele e în bună măsură el însuși. Îl înțelege atât de bine pentru că se regăsește în el. O spune, de altfel, explicit: „Cunosc și eu oarecum starea asta, dar niciodată nu am împins atât de departe această încrâncenare sinucigașă. Nu te mai urî, nu te mai autoacuza de toate relele, de toate ororile”. În paranteză fie zis, dacă Cioran n-a împins atât de departe “încrâncenarea sinucigașă”, asta se va fi întâmplat și datorită umorului, rezervei de detașare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
oarecum starea asta, dar niciodată nu am împins atât de departe această încrâncenare sinucigașă. Nu te mai urî, nu te mai autoacuza de toate relele, de toate ororile”. În paranteză fie zis, dacă Cioran n-a împins atât de departe “încrâncenarea sinucigașă”, asta se va fi întâmplat și datorită umorului, rezervei de detașare, fascinației spectacolului existenței sau poate disprețului (de sine și de viață): „Nu poți suporta necazurile decât dacă le tratezi cu un minimum de dispreț. Nimic din ce ni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se dezvăluie complex, dar nu complet, până la paroxism. Personajele lui Caragiale nu se menajează deloc, se lasă târăte cu putere de torentul necontrolat al ființei lor, de duritatea și dezordinea lumii din care fac parte. [...] Eroii se zbat într-o încrâncenare epuizantă în luptă cu gândurile și instinctele lor, stăpâniți de forțe ascunse pe care nu și le pot explica și care creează acea neclaritate a acțiunilor, alimentată permanent de orice nou incident apărut, devenit stimul notează regizorul în Cortina de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor care îsi gândește "cu răutate" reprezentațiile , ideea fiind de a aduce spectatorul într-o stare de șoc, mai exact spus, de a-l provoca, de a-l irita chiar, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
generale. Iată un caz concret. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile la Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion e fără îndoială frumoasă, funcțională, adecvată și șocantă. Frumoasă prin compozițiile ei picturale, prin rafinamentul gamei cromatice, prin încadraturile ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea detaliilor (noroiul clisos, apa tulbure, pereții coșcoviți, câmpul băltit etc.) care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să fie doar a piesei. Odată plecați ofițerii, odată încheiată sărbătoare, putem asculta șuietul amenințător al subteranei. Încheiat Cehov, putem să-l ascultăm pe Dostoievski. Încetând sonurile fanfarelor, putem asculta acel ex nihilo pe care Shestov îl leagă cu atâta încrâncenare de numele lui Cehov... Larisa Stase Mureșean Mașa și Irine Flamann Catalina Olga [...] atât mai rămâne: "viața noastră nu s-a sfârșit încă și dacă am știi". Acestea sunt cuvintele care mai rămân. Care au rămas în urma dezastrului. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Bulandra, este o parabolă despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca. Acest text vorbește, chiar urlă însingurarea unorființe traumatizate politic încercând cu hilară încrâncenare să fugă din banalitatea care i-a încoronat. Un spectacol pe acest text nu se face, nu se poate naște decât implicându-te și simțindu-te culpabil cu starea personajelor. Spectacolul meu ar trebui să fie un protest, un strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu natura cu pădurile, cu revărsările apelor, cu lupii ce întârziau în sat, flămânzi, în nopțile lungi de iarnă -, cu oamenii, a căror viață păstra valorile tradiției, m-a marcat. Mi-a rămas imaginea vitalității satului. Ritmul vieții, melancolia și încrâncenarea, contrastele provocate în oameni de schimbarea vremurilor. Am trăit alături de ai mei atât pe apa Moldovei, între Rădăuți și Dărmănești, la Milcov, lângă Focșani, în revărsările Șomuzului, la Arghira, aproape de locul unde Sadoveanu a plăsmuit Nada florilor sau în Botoșaniul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în taina crucii, a iubirii aproapelui, a curajului Mântuitorului în fața morții. Ceea ce nu înseamnă că Steinhardt nu veștejește comunismul totalitar, cu cortegiul lui de aberante abuzuri, violențe și atrocități. O face însă fără ura viscerală a unui Goma, dincolo de orice încrâncenare vindicativă, de la altitudinea unei morale suprafirești ce se confruntă cu un accident istoric tranzitoriu, inapt să-i lezeze omului religios libertatea și fervoarea opțiunii. Căci, așa cum scrie Gheorghe Carageani, "nessuna prigione al mondo (e neppure il mondo, prigione più grande
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
xenofobă (ca să nu zic altfel!), de-a dreptul infantilă. Și un atac anticomunist obositor, la un moment dat... Furdui, reiese din lectura celor două volume, era un răzvrătit. Pe vremuri, credeam că e un boem; dar nu, boemul n-are încrîncenare; boemul e tolerant; boemul are o detașare agreabilă; actorul nostru însă o viață de om a refuzat să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale (dacă ne amintim cum s-a încheiat colaborarea lui cu Teatrul Mic). Furdui, deduc acum
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
medicale, ci și o dorință crescândă de a menține în viață cât mai mulți pacienți aflați în stadii critice. Nu mai vorbim însă, de multe ori, de dorința firească, de altfel, a medicilor, de a vindeca, ci de o adevărată încrâncenare terapeutică. Avem de-a face cu pacienți care - din nefericire - sunt menținuți cu obstinație în viață, deși, în condiții normale, nu ar avea nici o șansă să supraviețuiască, însă se consideră că nu există nici un motiv pentru a opri mecanismul care
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
intolerabile, ați dori să vă ajutăm să muriți?“ toți cei chestionați au răspuns afirmativ. De asemenea, aceștia își argumentează susținerile și pe „sutele de mii de cazuri de eutanasie“ care reprezintă efectiv realitatea și care au în vedere evitarea acelei încrâncenări terapeutice și nicidecum administrarea unei morți facile. În astfel de împrejurări, medicul este oricum situat la mijloc. Indiferent de convingerile sale proprii, poate fie să se confrunte ulterior cu grave acuzații în instanță, pe temeiul săvârșirii cu intenție a unei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
orice relaționare cu lumea înconjurătoare. De fapt, pericolul prezentat de prelungirea abuzivă a tratamentului și a îngrijirilor greoaie, devenite chiar traumatizante pentru familia și prietenii care și-au pierdut oricum orice speranță, fie ea calificată de către literatura de specialitate drept „încrâncenare terapeutică“ sau „încăpățânare nerezonabilă“, a fost subliniat de multă vreme de către Consiliul Europei, care, în 1999, preciza că „prelungirea artificială a procesului morții, fie prin utilizarea unor mijloace de natură medicală care depășesc necesitățile bolnavului, fie prin continuarea tratamentului fără
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
se găsesc, continuarea disputei fiind o chestiune de mândrie. Existența atâtor procese pe rolul instanțelor de judecată este determinată de orgolii nemăsurate si de ideea de victimizare, iar fiecare parte a unui proces se consideră o victimă a celeilalte părți. Încrâncenarea cu care părțile din cadrul unui proces judiciar luptă pentru obținerea unui rezultat favorabil este determinată în primul rând de imaginea pe care o astfel de persoana o are despre partea adversă. Însă, aceste procese alimentate de orgolii sunt surse continue
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3126]
-
de pe frontul pe care-l voi numi (mai mult ca amuzament dar nu numai) "psihotronic": pot optimiza acțiunea pe acel "câmp de luptă" aflat în interiorul zonei centrale a Eu-lui este vorba de "moi archaïque". Consolidarea dispozitivului lingvistic prin asimilarea cu încrâncenare a cât mai multor idiomuri este în acest caz o posibilă strategie pe care, în franceză, aș considera-o "payante": Elpi se asigura că, în fața oricărui interlocutor, se poate retrage într-un refugiu idiomatic (precum broasca țestoasă în carapacea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
a poeților romantici" din Zeii ficși. După cum atribuirea unei condiții de paria genial și adresarea la persoana întâia plural amintește inevitabil de Noaptea geniului Dimitrie Stelaru: "te întreb cine suntem noi Daniel Corbu stăpân/ peste care popoare stelare/ și cărei încrâncenări vom plăti astă-seară tribut?". Sau: "Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu?/ Biet călător prin bărăcile visului" etc. În fine, trebuie menționată poza predilectă de insurgent, definit în primul rând de voința de a cuceri, nu doar redute livrești, ci și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să cântăresc armoniile lumii/ (istoria nu-i decât amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile negre ale lungilor scrieri" (Tutun olandez și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]