682 matches
-
explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru mine era cu strășnicie interzis să mă apropii. - Probabil că au trăit ceva destul de cumplit ca să... - Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
riscă dea naștere la bîrfe În cercul bigotelor dacă petrecem noaptea Împreună. Cedase. Chipul ca de pîine arsă În cuptor al lui Milic se făcuse cenușiu, și desigur că Încă un rid-două În plus se mai adăugaseră celor deja existente, Încrețindu-se toate de emoție cînd Își strînse fiica la piept. Apoi se dăduse la o parte pentru ca Jeanne să poată face același lucru. Oricît de imperceptibil fusese gestul, Lucas băgase de seamă scurta Încordare a Mariei și se Întrebase oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți un elan de tandrețe și se Îndreptă spre el ca să-l Îmbrățișeze. - Pierric! Îmi pare atît de bine să te văd! El se trase brusc Înapoi și se uită la ea Încrețindu-și fruntea. - Tu cine ești? Cine ești? Marie rămase uluită, apoi se Întoarse spre medic cu stupefacție. Acesta spuse că nu avusese cînd să le precizeze că Pierric suferea de amnezie, sechele probabile ale șocului. Fenomenul era reversibil, amintirile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se desfăcură, o păpușă căzu dintre ele, pe care Pierric o ridică și, strîngînd totul la piept, se tîrÎ spre stînci pe care Începu să se cațăre, În timp ce alte focuri de armă răsunau În golf. Chipul lui Pierric se Încreți, cu siguranță la fel ca acela al copilului care era el pe atunci, și Începu să se smiorcăie. - Hoața! Hoața, mi-a furat bebelușul... - Cine ți-a furat bebelușul, Pierric? - Nu, nu, nu omorî bebelușul! Nu spun! Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la cursul de creativitate; se lansase Într-un comentariu pe marginea unei probleme aritmetice fără soluție - un soi de comic absurd, fără nici un haz. Scria rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
proxeneți. În mijlocul acestei vieți dezlănțuite, al acestei urgii, voi uita tristețea omului occidental. Sophie, ai dreptate: când ajung acasă, mă duc Întins la o agenție Nouvelles Frontières. Sophie Îl privi atent o vreme, chipul Îi era Îngândurat, un rid Îi Încrețea fruntea. — Probabil ai suferit foarte mult..., spuse ea În cele din urmă cu tristețe. — Sophie, exclamă din nou Bruno, știi ce-a scris Nietzsche despre Shakespeare? „Cât trebuie să fi suferit acest om ca să simtă atâta nevoie să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are vocea aspră și gura încrețită de la fumat la greu, iar machiajul pare că îi e lipit de piele. Arată exact cum o să arate Trish peste cincisprezece ani. Se apropie, se uită cu atenție la părul meu și se strâmbă. — Ce-i asta ? Ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rog, Doamne, fă să nu fie ce cred eu că e. — Domnule Geiger, încep iute, e foarte amabil din partea dumneavoastră, dar... — Nici un dar ! mă întrerupe cu mâna ridicată. Într-o zi ai să-mi mulțumești ! Despre ce vorbiți ? Melissa își încrețește curioasă năsucul. — Samantha o să se reapuce de școală ! Cu un gest înflorit al mâinii, Eddie extrage din pungă două cărți. Amândouă sunt viu colorate, cu litere mari țipătoare și ilustrații. Observ cuvintele „Matematică”, „Engleză” și „Educația adulților”. Deschide una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune „Ovare !“ mi se pare pur și simplu cel mai amuzant lucru din lume și, Înainte să-mi dau seama, izbucnesc În rîs. Preț de o fracțiune de secundă, Jack pare total bulversat, după care pur și simplu i se Încrețește subit fața și izbucnește Într-un rîs nestăvilit. Atunci cînd rîde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie de ori mai amuzant. O, Doamne. Acum chiar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și, Înainte să-mi dau seama, izbucnesc În rîs. Preț de o fracțiune de secundă, Jack pare total bulversat, după care pur și simplu i se Încrețește subit fața și izbucnește Într-un rîs nestăvilit. Atunci cînd rîde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie de ori mai amuzant. O, Doamne. Acum chiar că nu mă mai pot opri din rîs. Din cînd În cînd pufnesc și mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trebuia să facă asta. O, Doamne. O, Doamne. Stai ! mă trezesc strigînd după el, și Jack se Întoarce imediat. Vrei... vrei să vii și tu ? Și Încerc cel mai profund sentiment de Încîntare, În clipa În care chipul i se Încrețește Într-un surîs. În timp ce traversăm Împreună pietrișul, Îmi adun cu greu curajul de a vorbi. — Jack, și eu vreau să-ți spun ceva. Despre... despre ce-ai zis. Știu că ți-am zis că mi-ai distrus viața. — Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Trec orele și amândoi sunt unul și același gând. Of, of, zău că mintea mea pricepea cum de ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam puterea vorbei. Fusesem ucigaș de oameni, acum vroiam să fiu ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se așeză tolănit între două perine. Trec anii ăștia ca nebunii peste noi, dar trece și peste istorie. Oftă, copleșit de povara timpului care, după cum își încrețise fruntea, puteai crede că, chiar în acele clipe, trecea în marș, forțat și peste el. El, Goncea, fiind convins că este, dacă nu chiar istoria în persoană, cel puțin un important mesager al ei. - Adică, oftă din nou Goncea, vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dea din mâini, să se strâmbe și să inventeze cuvinte. - Un motiv în plus să fie un actor bun. - Poate că ai dreptate. - Sigur că da. Ioana râse din nou, într-un fel care o făcu pe Elena să-și încrețească obrazul. O fi fost Elena urâtă, dar cel puțin știa că posedă un râs cristalin și plăcut. Pentru a nu crea un contrast prea puternic față de hlizeala Ioanei, ea se abținu de la hohoteli, preferând un râs înfundat și decent. Chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dau seama dacă mă maimuțărisem în mod intenționat vorbind ca un om beat. Era mult prea jenant să mă gândesc la cealaltă alternativă, așa că am rămas la aceasta. —Pentru Dumnezeu, Sam, nu-i decât șase după-amiaza! Mi-am simțit fruntea încrețindu-se. — Păi și ce, era mai bine dacă era șase de dimineață? întrebai eu. Nu prea înțeleg de vreți să spuneți. Trecui pe lângă el cu mare demnitate. —Mă scuzați. Trebuie să mă duc să mă întind. Mă scotocii după chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la picioarele lor. — Era În canal. Luciani și Rossi l-au scos afară, dar n-au putut să-l ajute cu nimic. Luciani a Încercat, dar era prea târziu. Auzind acestea, Rizzardi clătină din cap și mormăi În barbă. Pielea Încrețită de pe mâini Îi spunea cât de târziu fusese pentru orice fel de ajutor. Pare că a stat În apă multă vreme, Ettore. Dar sunt convins că tu-mi poți spune mai precis cât. Acceptând complimentele doar ca pe un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deschis ochii brusc. Fir-ar al naibii! a zis el chinuindu-se să se ridice într-un cot. Nenorocitul ăsta de câine cred că s-a deschis din nou. Apoi și-a întors privirea disperat către Alice. Ochii ei erau încrețiți de râs. Probabil că-l considera a fi un soi de clovn. Hugo știa că probabil jucăria se stricase. În fond, puțin mai devreme, îi trăsese un șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să se audă din nou. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i se întâmplă și lui. Era aproape o surpriză să observe că acelaș chip cuminte din oglindă, ce dezvălui o figură blajină, pe care puzderia de gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prea mare, În care arde focul. o femeie bătrână moțăie pe un balansoar În fața focului, Învelită Într-o pătură de lână. Când Îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine În Întâmpinarea noastră, cu chipul Încrețit Într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea este igalaq. Înseamnă „Fereastră de iglu“. igalaq ne face semn să o urmăm. intrăm Într-o Încăpere În care se află un cuptor mare. o femeie tânărĂ, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Père Joseph se Încruntă. Chiar atunci bătrâna intră În cameră, pășind cu greutate, și se așeză din nou la masă. Avea privirea Adina Dabija 128 pierdută undeva departe, părând că nici nu era conștientă de prezența noastră. Apoi deodată Își Încreți și mai mult fața, părând că ia o hotărâre, și spuse aspru : Nu există ființă pe pământul Ăsta care să nu fi suferit. Fiecare crede că suferința lui e cea mai mare. Dar suferința e ca o apă neagră și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prea mare, în care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine în întâmpinarea noastră, cu chipul încrețit într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea este igalaq. Înseamnă „Fereastră de iglu“. Igalaq ne face semn să o urmăm. Intrăm într-o încăpere în care se află un cuptor mare. O femeie tânără, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
irochezilor ? întrebă Jan. Père Joseph se încruntă. Chiar atunci bătrâna intră în cameră, pășind cu greutate, și se așeză din nou la masă. Avea privirea pierdută undeva departe, părând că nici nu era conștientă de prezența noastră. Apoi deodată își încreți și mai mult fața, părând că ia o hotărâre, și spuse aspru : Nu există ființă pe pământul ăsta care să nu fi suferit. Fiecare crede că suferința lui e cea mai mare. Dar suferința e ca o apă neagră și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât, și strângea tot bustul ca o lamă răsucită. Georgeta i se păru de o rară frumusețe și de o onestitate desăvârșită în privire. Era o Otilie plastică, mai placidă. Tenul, nefardat, era de o finețe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]