2,712 matches
-
Vincoli (voi reveni la asta), am dat de o altă biserică impresionantă, Santa Maria Maggiore. Face parte din marile biserici ale Romei. Mari ca dimensiuni, mari ca arhitectură, mari datorită operelor de artă din interior. Cu excepția Pompeiului, care a rămas încremenit la nivelul anului 79, Roma e cam singurul oraș mare unde mai vezi vestigii ale antichității. Câteva lăcașuri, precum Pantheonul, au fost transformate în biserici și întreținute în permanență. Am avut și câteva surprize. În vârful Columnei lui Traian nu
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1402383087.html [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
vă este clar?... și a lăsat să-i cadă mâna peste colțul mesei, iar privirea îi era prisă de o ceață invizibilă, care-l supăra. Ceva se petrecea în sufletul lui, dar nu avea cum să ne spună nouă... Am încremenit, de la sublim la moarte subită nu-mi rămăsese decât să aștept hotărârea acestor oameni care aveau în mâni soarta unui român ce-și iubea limba maternă. Doamne, și eu care-l crezusem că-i român de-al meu și îmi
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377837581.html [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
s-o veghez ... Fă-mă nor și fă-mă ploaie să curg din ceruri șiroaie Să-i sărut picioarele și să-i spăl cositele . Aș vrea roua dimineață să-i sărut mândruței față Seară să fiu asfințit s-o privesc încremenit ... Fă-mă Doamne vis de noapte ca să-i fiu mereu aproape Dacă plânge s-o alin să-i promit c-am să mai vin . Fă-mă floare de sulfina măndra-n brațe să mă țină Să mă miroasă mereu și să
FA-MA DOAMNE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1444198806.html [Corola-blog/BlogPost/385076_a_386405]
-
mintea, cultura, poziția socială pe altarul Stupidității. Felicitări lor. Într-o dimineață, toată mass-media centrală a lansat: Patapievici și Liiceanu ar trebui împușcați pentru că au atacat neamul românesc !! Toată românimea, cititoare și ascultătoare de cultură post-decembristă a celor doi, a încremenit așteptând să apară pușcașii, să asiste la eveniment, fiindcă nu se spusese nicăieri că este numai folosirea unei vechi zise rumânești ’’ar trebui împușcat’’ sau la plural împușcați, o vorbă în vânt, drept încheierea unei discuții, un verdict presupus la adresa
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1454559325.html [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
și ceea ce face mai convingătoare evoluția narațiunii este siguranța tonului, finețea observației, intuiția amănuntului semnificativ. Daniel Vighi știe să-și retrăiască sentimentele: "Tu singur cu propria ta viață înțepenită în vremea ultimului an de liceu al Moniei. De atunci ai încremenit, ai ieșit din timp". În ciuda impresiei de roman autobiografic, oglindă a unei secvențe din primul sfert din viața autorului, prin "Insula de vară"descoperim în Daniel Vighi un prozator stăpân pe intuiția stărilor originare, profunde, punctate pe un halou al
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Daniel_vichi_insula_de_vara_.html [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
opri tăvălugul de ură, sictirul și greața, poate doar să-mi astup gura cu țărîna destinului- ori să încep să rîd ca o nebună și să-mi bat joc de rătăcirea de-a fi ieșit în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din propriile clepsidre așteptînd, desigur, ca absurdul și rudele sale mitologice să-și croiască drum, indiferent și inexplicabil prin sufletul meu desfrunzit de tot. Referință Bibliografică: În rame înguste, din lemn ceruit / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/In_rame_inguste_din_lemn_ceruit.html [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
cum rănile îmi ling. Și n-am crezut s-ajung în acest hal, cu luntrea scufundată lângă mal, plin de regrete crunte ce mă dor când mă snopesc cu lacrimile lor. Am renunțat. M-am resemnat. Aștept ca inima să-ncremenească-n piept și plâng în cel din urmă anotimp că pentru ce-aș dori nu mai e timp !... 9 mai 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu mai e timp / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII
NU MAI E TIMP de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/anatol_covali_1494354620.html [Corola-blog/BlogPost/340949_a_342278]
-
Corinei Petrescu și ale lui Nichita Stănescu este marcat de același dramatism al afirmațiilor, ce ține de realism, de aceeași complexitate a trăirilor. “Poezia e dor după ziua de ieri și spaimă față de ziua de mâine”, afirmă poeta. „Este clipa încremenită în timp sau zbor cu iuțeală de fulger. E imposibil și posibil. Este bir. Și dar. Și ofrandă. Este ură și capcană a pasiunii. E dimineață și noapte. E regăsire și rătăcire. Este cântec și piatră. Și încă ceva: cel
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 by http://confluente.ro/_creion_de_corina_petrescu_meditatii_lirice_in_stil_modern.html [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea să-l vadă pe comisarul Olaru, încremenit pe pragul ușii, în costumul său gri ce-i scotea în evidență fața albă, proaspăt bărbierită, dar neodihnită. - Bună dimineața...! - Să trăiți, domnule comisar! i-a răspuns Gabriel, ridicându-se greoi de pe scaun. - Stai jos, te rog...! Nu trebuia să
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437552872.html [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
pe care era scris numele ei, ținând-o strâns în mână multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc. Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/florica_patan/canal [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
pe care era scris numele ei, ținând-o strâns în mână multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc.Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/florica_patan/canal [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
-miu de nu mișcă? Am și băut amândoi câte o oală de vin fiert, hai că deja fierbe a doua, să bem toți trei! Da' stai să spun de ce-am venit! Mergi mâine la pescuit cu mine? Am rămas încremenit ca în desenele animate! Îmi place să pescuiesc, sunt pescar, ăăă, scuze, sunt cel mai mare pescar în viață, dar iarna, la copcă? Brrrr, mulțumesc, nu! Prefer când soarele își aranjează mustața în luciul apei, când rațele se bălăcesc la
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1410376736.html [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Avea un aspect spectral cu fața sa tânără, însă extrem de palidă că părea de ceară, o față ca de mort cu o expresie de tristețe de gheață, zugrăvită pe ea. Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463774383.html [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
tremurând de emoție. Se uita îngrijorată și la Iuliana, care pălise, nu mai avea sânge în obraji, deși se străduia să zâmbească, bucurându-se cu adevărat în sufletul său, gândind la ceva foarte frumos. A fost rândul Laurei să rămână încremenită pe scaunul său. Nu-i venea să creadă că Daniela este în brațele lui Iustin și îl ține strâns cu mânuțele pe după gât. Planul nu prevăzuse întâlnirea de pe hol și era oarecum descumpănită. Era sigură că fusese o idee a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432661878.html [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
la gară. Copiii au ieșit din clasele lor și-au urcat dus un dâmb din preajma școlii să-l mai poată zări pe dragul lor profesor. Erau tare mâhniți. Nimeni nu flutura din mână, nimeni nu flutura batiste. Toți se uitau încremeniți în vale, de pe dâmbul acela de lângă școală. Profesorul s-a întors să mai vadă odată școala și copiii rămași în urmă. A fost cuprins de un sentiment de mare tristețe. De ce trebuia oare să plece din acel loc? Chiar trebuia
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Suflet_de_profesor_viorel_darie_1388397496.html [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
toți larșnicii sînt atei pînă la capăt”. Și apoi veni sfîrșitul, într-un nor strălucitor de vapori, cu cuvintele-i ticăloase pe buze, un sfîrșit binemeritat. „Și acum?”, întrebă Oțel. „Și acum, asta!”, răspunse Jax, zburîndu-i arma din mînă și încremenindu-l cu raza unui paralizator. „Nu vor mai fi locuri doi bune pentru mine - în sala mașinilor, cu tine pe punte. De aici încolo e jocul meu”. „Ai înnebunit!”, gîngăvi Oțel cu buzele-i paralizate. „Ba sînt în toate mințile
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
strivește nici fluturi, nici petale Pentru că fluturii sînt blînzi și moi Iar petalele plutesc pe un cer de zăpadă Și nici o clipă nu privesc înapoi Mă oglindesc doar în ferestrele zilei Că arborii ce noaptea sînt cu mult mai grei Încremeniți în propria lor eternă nemișcare Cînd eram tînăr credeam că viața Nu are nici o valoare Zilele se scurgeau printre picioarele iubitelor mele Iar eu zburdam că un bondar din floare în floare Acum am mai îmbătrînit puțin Amintirile au început
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Se_pregatesc_copacii_sa_infloreasca_iara.html [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
când am deschis ușa, mi-a anunțat prezența. Cu toate acestea, înăuntru nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape, poșetele. Apoi, am stat nemișcată. Minutele se scurgeau unul după altul și eu încremenisem, singură, în acea încăpere. Am reînceput să studiez poșetele. Liniștea devenea apăsătoare. Părea că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine să renunț și să vin altădată. Însă am rămas, în virtutea sfertului academic. La
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1406720121.html [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
patului se aflau mai multe persoane, ce păreau decupate din carton alb, privind-o țintă. Paula simțea doar propria-i privire, care rămăsese agățată neputincios de chipurile lor, precum o haină atârnată într-un cuier. Nimeni nu schița niciun gest, încremeniți cu toții, ca într-o întâlnire de gradul trei. Apoi, cineva s-a dezmeticit, s-au auzit ordine scurte și printre cei prezenți și-a făcut apariția și propria ei conștiință și atunci a înțeles că, până în momentul când deschisese pleoapele
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
întoarcere la locul acela ar fi trebuit să schimbe ceva în tot restul vieții ei. Iată că Maria plecă spre mormântul Domnului, mai înainte de a se face ziuă. Era o zi liniștită, în care părea că totul avea să rămână încremenit până în veacul veacurilor, ca și cum până și vântul murise, până și gâzele dispăruseră. O liniște fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1399196259.html [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
trambulină pentru eternitate. Mă azvârl cu inima în palmă în fața cântării orelor, sunt însă și azvârlită de stările aprinse de viață. Cad și mă ridic între râsul și plânsul anotimpurilor. Întâmpinată de mângâierea vremii, alerg după vise, Izbită de absențe, încremenesc fără vlagă. Și zilele curg ca arșița peste pământul însetat de ploaia deasă, mi-e sufletul și liber, dar și prins parcă-ntr-o plasă. Da!Locuiesc în mine. Si am loc suficient pentru zidire. Stăpână peste fire, rămâne doar
LOCUINȚA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1473936932.html [Corola-blog/BlogPost/375210_a_376539]
-
dreptăți. Șapte. „Sfârșit”, apăru scris, cu litere de-o șchioapă, pe ecran. „Ați urmărit filmul artistic «Teroarea albă»”. Pentru mai multe filme, vizitați site-ul nostru... apoi apărea o adresă de Internet. În sală domnea o liniște totală. Spectatorii erau încremeniți, palizi, nemaiîndrăznind nici să se miște. Ar fi vrut să întrebe unde sunt speranța, bucuria, iubirea, dar erau incapabili să o facă. Se simțeau ca și cum ar fi supraviețuit unui cataclism, însemnați pe viață, rămași cu o traumă pe care nu
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1475792419.html [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
stăpânu-nvață cu însuși Aristot, Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează. Un animal din soare, o splendidă făptură, Născut sub zodii faste, ca un trimis divin, Crescut în Macedonia pentru măreț destin, Ne-nduplecat primește, un singur frâu în gură. Încremenea cu teama de umbra-i pământească, Dar ne-nfricat se-arată în aspre bătălii, Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească. Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde, În crâncene războaie, el, un
BUCEFAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1418452766.html [Corola-blog/BlogPost/376713_a_378042]
-
cu destule stiluri și tipuri ce pot încurcă pe oricine. Dacă-ți dorești o anume istorie, atunci India o are pe deplin, cu forturi, orașe abandonate, ruine la tot pasul, câmpuri de bătaie, monumente în fața cărora și cei mai temuți încremenesc, chiar catedrale, unele dintre ele cele mai mari din sud-estul Asiei și, pe deasupra, un noian de năvăliri peste care a existat și este încă și azi, misterioasă Indie! Vrei să vezi marea, ai atâtea locuri de ales însoțit de un
TAJ MAHAL PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1441863777.html [Corola-blog/BlogPost/343982_a_345311]
-
stăpânitorilor de a asupri totul, și oameni, și cugetele lor. Un dram de omenie supraviețuia în civilizațiile omenești de pretutindeni, în pofida nedreptăților stăpânitorilor, a cuceritorilor, a hoțiilor, a bolilor și a necazurilor de tot felul. Dar iată, în acele ținuturi încremenite în timp, de mii de ani, se întâmplă ceva deosebit. Și nu fu un cutremur, un uragan, un fulger devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1429000619.html [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]