1,207 matches
-
cu suspiciune, încă de la a doua vizită. I s-a părut că discută aceleași aspecte ale problemei. El a privit încurcat mobila din sufragerie, căutând explicații pe care numai Silvia le-a luat de bune. Iar acum a rămas ca încremenit. Întrebările Iulianei l-au blocat pentru câteva secunde. N-a înțeles jocul fetei și s-a demascat. - ...Nu căutam farmacia... Știi, cum să-ți spun, nu vreau să te supăr, dar eu.... - Mă superi numai dacă încerci să eviți adevărul
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cuminte! Te bag în portbagaj, altfel. - Să crezi tu, dobitocule! Deschide! a țipat Amalia încercând zadarnic să deschidă portiera. A încercat cu cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide, dobitocule, nu auzi? Când s-a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă-i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care-l răsucea în fața ei. Printr-o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit-o puternic cu pumnul
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
și cu mine, târfulițo... Ce, dacă nu sunt agent de pază, crezi că nu pot să te regulez și io? Am zis să te dezbraci, nu s-aude? a țipat el plin de furie, când a văzut că femeia stă încremenită, cu ochii țintă la el. F...i gura mă-tii de târfă! Înjurătura a plecat odată cu trupul lui peste ea. A fost primit cu o lovitură de pumn direct în față și cu un genunchi între picioare. Din nefericire pentru
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
la poartă! E ceva grav, nu se poate!” A dat ordin prin stația de emisie să vină urgent un ajutor șef de post și a grăbit pasul cât a putut de repede. La câțiva pași de gard s-a oprit încremenit. Porțile erau lăsate ușor peste drum și între ele și mașină un om se zbătea în ghearele morții, strivit. Cu ultimele puteri, urla de durere. Viorel a parcurs și acei câțiva pași, încet și temător, privind fix la acel om
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Chiar ușile au lacăt, sunt zăvorâte toate, E-o liniște de piatră și un miros de moarte, A coborât puștiul prin curte, prin livezi, Și peste tot trecutul s-au așternut zapezi. Cu mâinile-înghețate pe clanța-înțepenită Mă podidește plânsul. Aștept încremenita. Nu pot să tai din mine copilul ce odată, Avea pe-aici o mamă, avea pe-aici un tată. Nu pot să rup bucată de suflet ce ma leagă, Mi-aș rupe bucățele viața mea întreaga. Mi-e dor să
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
emoțiile sunt contopite firesc cu obiectele din preajma. Integrat în ritmul marelui Timp, sufletul se simte stingher ajuns în pragul toamnei și încearcă să smulgă câte o mică bucurie din lucrurile simple.. Este ilustrat universul satului natal, cu imaginea casei părintești, încremenita în timp, purtând că un răboj vremea copilăriei aureolate de tristețea trecerii ireversibile : “ Părul, nucul și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ograda/ să simtă că sunt iubiți.” (Așa-i viața, pag.42 ).. O privire în timpul revolut
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
toți cei dinlăuntru și la toți cei de-acasă le erau furate, le erau interzise. Din mantia de argint a Lunii se picurau anii mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele ... Citește mai mult ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂTe caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu...Când pomi-s
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
aud,În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubiriiDin armonia unei veri, secătuiteși acoperită cu frunze, ca și chipul său...S-a micșorat ora de verde străpunsă...Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul,Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur.Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat.E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămasPribeagul rătăcit printre șoaptele ... XVIII. ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr.
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
aramă. Bizanț.... Hlamida imperială flutură nevăzut peste ziduri Luarea aminte a unui colos Un vis prefăcut aievea-n cupole boltite Acolo unde mozaicul și fresca l-au zugrăvit pe Hristos. Hagia Sofia! Sfânta Înțelepciune a Lui Dumnezeu Umeri de piatră încremeniți pururi peste orașul lui Constantin, Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocrator Și lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
zboară sub soarele de aramă.Bizanț.... Hlamida imperială flutură nevăzut peste ziduriLuarea aminte a unui colosUn vis prefăcut aievea-n cupole boltiteAcolo unde mozaicul și fresca l-au zugrăvit pe Hristos.Hagia Sofia! Sfânta Înțelepciune a Lui DumnezeuUmeri de piatră încremeniți pururi peste orașul lui Constantin,Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocratorși lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi.Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan împărătese
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Adevărul, dăruiești Iubire, eliberându-te. Suferința împlinită în jertfă atinge plenitudinea Crucii: Adevăr + Iubire + Libertate + Înviere + Înălțare + Îndumnezeire. Taina închisorii, întrupată în emoție, suferință, sentiment, curaj, credință, dăruire și dragoste a odrăslit un torent mistic al Poeziei creștine. Din celulele încremenite a picurat sensul cel mai profund al trăirii lirice, care s-a împletit cu destinul creștin sub forma lui cea mai ortodoxă. În universul concentraționar, Suferința creștină a strâns la sânul ei toate valențele comuniunii dumnezeiești, prin darurile divine, care
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
ajunsese, însă, părea că nu văzuse o picătură de apă de multă vreme. Soarele pârjolea iarba măruntă de pe pajiști, copacii își aruncau umbrele fierbinți pe pământul uscat, fără ca vreo pasăre să coloreze bucățile de cer senin strecurate prin sita crengilor încremenite. Regele nici nu știa dacă se mai află sau nu în regatul său. Stors de setea nemiloasă, se lăsă să alunece din șa și rămase nemișcat în iarbă. Într-un târziu, i se păru că o făptură neasemuit de frumoasă
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
de mult timp la această biserică, unde, nu vorbea cu nimeni: O duminică venea îmbrăcată femeie, iar următoarea, îmbrăcată bărbat: Doar când venea îmbrăcată femeie, Otilia îngenunchea pe perinuță și se ruga: Numai preotul, știa câte ceva, despre starea ei. Ascultam încremenit, în tăcere, vorbele bătrânei și înțelegeam tot mai clar, situația prin care trecusem eu: Ințelegeam acum, de ce mi-a trimis fotografia altei femei și dorința ei de a mă cunoaște: Se îndrăgostise de mine cu adevărat, într-un gest suprem
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
Acasa > Literatura > Copii > POVESTE DE IARNA Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Afară în curte nămeții răscoliți și profanați de sania grosolană, așteptau încremeniți dreptate. Cerul își acoperise chipul cu valul opac al norilor și refuza să vadă "stricăciunile" provocate de șleahta năzdrăvanilor zgomotoși, cu ochii aprinși de bucuria iernii și de promisiunile lui Decembrie care, la fel ca în fiecare an, veni însoțit
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
al bunăvoinței, pe o căldură a privirii... Stă oglindit în toată această comuniune cu oamenii impulsul valului care dă îndindererii mării falduri și-i descoperă viața, freamătul, măreția dinamică, feeria...! Omul tăcut ce fuge de oameni se aseamănă cu țărmul încremenit veșnic, netrezit la aspirația și iubirea largului, ori cu netezimea câmpiei, ca o frunte sub care nu sunt gânduri! La țărm și în câmpie dormitează libertatea, pe când, pe valuri cutreieră nedomolitele vijelii ale vieții! Numai o inimă veselă e desăvârșită
CRISTIAN SIMION. PLĂCEREA INSTANTĂ DE A ÎNTÂLNI OAMENI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374394_a_375723]
-
lui Iisus și părăsiră Golgota scuipând spre cei răstigniți iar Gaius le atrăsese atunci atenția să nu arunce cu pietre, deoarece riscau să lovească pe vre-un legionar. Apoi acel muget al pământului îi făcu pe toți să stea locului încremeniți și totodată uimiți, privindu-se unii pe alții încurcați și împietriți. Pământul se cutremura iar cele trei cruci se mișcară într-o parte și-n alta dând locului un aer și mai sinistru fiindcă cele trei corpuri atârnate se mișcau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
amintire, fie în ochiul dimineții, cand se crapă de altă zidire. Și inima îmi bate, porumbel zbătându-se în laț patimaș. O gheară de gânduri s-a înfipt tulburător și azi, m-a trezit dintr-o plutire visătoare. Am rămas încremenită, țintuită cu piroane pe crucea revelațiilor. Bubuie încă năvalnic în curgerea vremii emoții răscolite de viață. Mă întorc cu fața spre adolescență. Atunci am învățat să repet pentru auzul inimii: ,, se schimbă mereu chipul zilelor, se răstoarnă tăvălite de drumuri
TREZIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371396_a_372725]
-
și reunite intr-unul singur. Nici atunci când întreaga boltă, cu întregul ei peisaj celest, s-a învârtit cu noi și a dispărut pierzându-ne în întunericul ce ne-nghițea, trupurile noastre nu s-au despărțit, ci au rămas un moment încremenite și pline de contracții, pentru ca, imediat, pe stratul gros de fân pe care alunecarea-l antrenase până la sol, sub noi, să-și continue dulcea legănare în care tot dorul și dragostea noastră se revărsa vulcanic... Poate am adormit ori timpul
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
de sculpturile metalice policrome (oțel pictat) ale mult apreciatei artiste. Pe măsură ce le analizam mai mult, conturul lor ciudat îmi transmitea asociații spontane cu o lume halucinantă de forme holografice mișcătoare, părând niște melodii frânte, melodii stelare topite în metal și încremenite brusc într-o combinație de culori fierbinți sau reci, capabile totuși să le percepi spontan ca pe o muzică venită de undeva de departe și materializată instantaneu în fața ta. Volumele rigide, decupate în onduleuri stranii de flacăra aparatului de sudat
ARMONIILE MELODICE ALE METALELOR POLICROME de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371468_a_372797]
-
ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
târfa dracului? Mișcă-te! Dă din mâini și din picioare! Dă din cur, f...i curu’ mă-tii de toantă! a țipat bărbatul înfuriat la amărâta ce se chircise toată de frică, de rușine și de frig. Ea a rămas încremenită. Chiar să fi vrut, nu ar fi reușit să miște un picior. Nu-și ridica privirea îngrozită din podea. Cu un braț încerca să-și ascundă sânii, cu palma și cotul, în timp ce pe celălalt îl apăsa în neștire între picioare
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
aia s-o speria ei!? zise Leta. - Și tu ce te bagi!? Vezî-ț’ de somnu’ tău! o atinse tata Nițu. - Balaurii sunt în poveste! sări Marius. - Atunci, na-vă poveste! opri tata Nițu căruța. Hai, pas înainte, marș! Văzându-i încremeniți, izbucni: - Eu pen’ cine vorbesc? Nu s-aude!? - Și eu!? sări din fundu’ căruței cumnată-sa Leta. - Nu, că tu oi fi tușind!... - Așa repede- ajunsărăm!? se ridică ea dând cerga la o parte. - Da’ ce-ai fi vrut!? Să
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
în mijlocul mesei îi făcu pe toți să dispară subit, muzica localului să crească în intensitate și pe bietul câine să urle maiestuos, îndelung, până ce primi un picior din partea brutei și se vârî încolțit sub masă, departe de năpastă. Urmară clipe încremenite, după care foiala personalului localului reîncepu, într-o încercare zadarnică de a obloji rănile mentale ale consumatorului recalcitrant. Individul fu întărâtat de plecarea intempestivă a unei perechi ce-i tot aruncaseră ocheade dezaprobatoare: -Ce, e locul vostru, luzărilor?! Ecoul vorbelor
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
ne înecam privirea , La malul mării ne îmbălsămam cu șoapte Când printre gene ne picura iubirea. Ascultând mirata zbuciumul gândurilor ... Mi-am poposit tăcerile în vise adormite Și iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor, Cănd ți-am descifrat privirile încremenite . Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din mare Plutind ametite-ntre noi că prima dată . Privirea pierdută printre vechile umbre ... Amarnic rasuna-n tăcerile albastre , Răscolind prin
PE O COALA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375565_a_376894]