888 matches
-
In aceste acțiuni se solicită elevilor o atenție deosebită, atât pentru valoarea istorică a obiectelor expuse, cât și pentru valoarea lor artistică. O altă serie de obiecte deosebit de interesante ca valoare artistică reprezintă obiectele păstorești (fluiere, bâte etc.) care au încrustate pe toată suprafața sau numai pe o parte a acestora, elemente geometrice, animale stilizate, flori. De un deosebit interes se bucură ulcioarele din lut, de diferite forme și mărimi, având pictate sau gravate pe ele diferite aspecte din viața oamenilor
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
critica legea, își bate joc de interdicții și îndeamnă la o contramorală, singura în stare să restaureze ordinea lucrurilor: împotriva răului, a se alege binele definit exact de inversul virtuților propovăduite de alții, vinovați că ignoră faptul că profesează negativul, încrustați de la începutul lumii în negativitate. Nicio nevoie să crezi în false valori. Cum ar fi adevărul. Pentru care motive trebuie oare să mori pentru ideile sale? în fața persecuțiilor, atunci când un torționar îți cere să te lepezi de o credință, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ziarelor și revistelor, pe a lor și pe a celor din jur, lăsându-ne moștenire o lume despre care abia acum aflăm. Lucrarea lui Ion N. Oprea, originar din ținuturile Bârladului, pe care nu-l rabdă inima să nu le încrusteze în „cronică”, pune o cărămidă la istoria presei românești și nu numai, astăzi când avem atâta nevoie de adevăr, după o jumătate de secol de îndepărtare frauduloasă de la rădăcinile neamului nostru lăsat în bătaia tuturor vânturilor ce au încercat să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
sfârșitul dezbaterilor, participanții adoptă „ipoteza de lucru” propusă de cei doi patristicieni, aceasta fiind o reluare, cu unele nuanțări și precauții, a tezei lui Nautin. Iată această teză expusă câțiva ani mai târziu de M. Simonetti: „1) Elenchos și operele încrustate pe latura statuii aparțin unui singur autor, Hipolit din Roma, preot adversar al papei Calist și apoi martir, autor despre care ne vorbesc sursele antice; 2) blocul de opere exegetice și Contra Noetum se cuvin atribuite unui episcop și scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scaun pe fiul său, Alexandru Coconul. Gând politic abil, aplicat cu pricepere de Voievodul școlit la Athos (de va fi fost pe acolo) și la Padova. Ca să ni-l confirme, parcă, Radu, fiul lui Mihnea Turcitul, a pus să fie încrustate pe o ripidă de la Mănăstirea Radu Vodă din București, sub „tabloul” familiei (Radu Vodă Mihnea, Arghira Doamna și Alexandru Coconul), stemele țării Românești și Moldovei într-o elocventă alăturare. * Prin suprimarea marelui vistiernic Hrizea Karydi din Popești, Șerban Cantacuzino (Voievodul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un nou început teoretic, inspirat de Hobbes, Locke și Rousseau - cu proiectul descoperirii/fondării Lumii Noi - un început practic; acest dublu adamism se desfășoară pe fundalul grandioasei geografii americane - o admir și eu nespus -, în care sublimul, banalitatea, disperarea sunt încrustate parcă geologic și biologic, precum într-o fantasmă a lui Alexander von Humboldt „revizitată” de Leo Frobenius. Cum spune Bloom însuși, America e „o mare scenă pentru exprimarea marilor gânduri”, teatrul unei confruntări - și, aș spune eu, al unei fuziuni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în el un inel de argint - inelul de cununie al unui negru bătrîn. Cum de ajunsese acolo? Așa au să spună și despre catargul ăsta într-o zi, cînd au să găsească în el dublonul și-au să vadă scoicile încrustate în scoarța lui aspră. Ah, aurule! Prețiosule aur! Lasă, că intri tu, în curînd, în buzunarul cărpănosului cu caș la gură! Tii, ia te uită! Dumnezeu trece printre lumi, culegînd dude. Bucătare, hei, bucătare! Gătește-ne! încinge-ți, Doamne, plita
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
omenești, facultatea pentru care a consacrat denumirea de rațiune practică. În sfârșit, Kant a fost printre filosofii luminării un optimist sui generis. El a crezut în progresul libertății și moralității, deși a afirmat că „răul radical” (das radikale Böse) este încrustat o dată pentru totodeauna în natura omului, ca ființă în același timp liberă și finită. Era, așadar, de așteptat ca autorul filosofiei critice să formuleze propriul său răspuns la întrebarea „Ce este luminarea?”. Răspunsul poate fi găsit într-un scurt articol
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
discuțiilor orale, despre interesul tot mai scăzut al presei pentru fenomenul literar și despre altele, trage tot Petru Dumitriu 51: „Decada Cărții! Prilej de proză festivă, de frumoasă oratorie academică, cu rotunjite perioade finale și smalțul sclipitor al unei imagini încrustat ici și colo. Mi-aș îngădui însă, derogând de la acest obicei și trădând legitima apărare a cititorului, să înșir totuși aici câteva rânduri cu totul lipsite de fast. Și să profil de decada cărții când toată lumea vorbește despre cărțile noi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sentimente și aserțiuni lirice, textul reflectând puternice afinități cu poezia lui Lucian Blaga: „Să știi că-i frumos / Să te auzi în cuvânt / (veghe adunată într-un dor de-aurori); / În fiecare vers. E ceva din sufletul tău, / din străfulgerele copilăriei / încrustate-n zăpoare”. Ochii, „pleoapele zorilor”, fluierul, moara, izvorul, pădurea, dar și tata, bunica, țarina sunt reperele, figurile care au pondere în structurarea versului lui B. El urmează atât tiparul poeziei populare, cât și al versului alb, într-o încercare, nu
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
din 1911, membru al Partidului Național din Ardeal, apoi vicepreședinte al organizației Partidului Național Țărănesc Brașov, a fost arestat de trei ori (1945, 1947 și 1952). Cartea Exercițiu de suferință (2000) evocă aceste evenimente, dar și altele, ce s-au încrustat adânc în ființa autoarei, „ca scrijeliturile de cuțit în scoarța de copac”, „amintiri cumplite, dar revelatoare”. Evocare când la persoana întâi, când la a treia, în care este intercalat și un miniroman, cartea portretizează atât bestii din lumea anchetatorilor și
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
Nimeni nu ghicește ? ( Paul face o fotografie ) O să vă spună Făt-Frumos. Făt- Frumos: - Eu n-am venit să mă joc, copiii. Paul, dă- mi buzduganul să le arăt cum se mânuiește. Paul ( îi dă buzduganul lui Făt-Frumos ): - Câte diamante sunt încrustate pe buzdugan ? ,,Zâna cea bună’’: - Ascultă, am avut o înțelegere, să- mi aduceți buzduganul lui Făt-Frumos ! Paul: - Așa-i, dar nu suntem convinși că acesta este buzduganul lui Făt-Frumos și chiar că el nu-i... ,,Zâna cea bună’’: - Muritor obraznic
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lumină apar ,,Zâna Întunericului sau Zâna cea bună’’ și Zmeul. Surpriză foarte mare, agitație ). Zâna Întunericului: - Trădătorilor ! Paul: - Oare cine a trădat și cine-s trădătorii ? Zmeul: - Buzduganul ! Paul: - Buzduganul este al lui Făt-Frumos, numai el știe câte diamante sunt încrustate pe buzdugan. ( către sală ) Copii, ce să facem cu ,,musafirii’’ noștri ? ( voci acuzatoare ) Am înțeles copii. Zmeul să vă promită că nu-l va mai ataca cu violență pe Făt- Frumos și nici pe oamenii pădurilor. Ai auzit Zmeule ? Zâna
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în tăcere. Constată că s-au adunat destule lectici în fața sălii de lectură. Înseamnă că invitații au început să sosească. Trebuie să se grăbească. Mai aruncă încă o privire în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
senior Hasekura, eu nu am nimic împotrivă. Fostul călugăr îi conduse pe amândoi până la marginea câmpului. Frunzele prăfuite ale porumbului fluturau toropite în vântul ce bătea dinspre lac. La hotarul ogoarelor se înălța o cruce de lemn pe care era încrustat bărbatul acela ca un zeu păzitor al așezării. Omul acela sfrijit avea ochii întunecați și răbdători, părul împletit în cozi și nasul cârn, la fel ca indienii care erau vânduți de către spanioli. La picioarele lui se întindea o baltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea de lemn a șerpilor, pe care într-un târziu reuși să le descifreze: IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI Cu ajutorul unui dicționar, Bătrânul traduse cu destulă greutate: "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sfârșite cu cina. Bărbați cu chipuri dure, arse de soare și însemnate de cicatrici oribile, cu ochi enigmatici ce priveau fix și totuși, din când în când se luminau brusc, izbucnind pe neașteptate în râs. Nu puțini dintre ei purtau încrustate în carne semnele ultimei bătălii: răni - unele de-a dreptul îngrozitoare - cauterizate la foc ori cusute sumar, care, cu siguranță, le provocau dureri vii. Nici unul dintre ei însă nu lăsa să se vadă asta. Ședeau cu picioarele încrucișate pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea de lemn a șerpilor, pe care într-un târziu reuși să le descifreze: IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI Cu ajutorul unui dicționar, Bătrânul traduse cu destulă greutate: "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lucrător al poliției, cu tot respectul vă rog, să fie Încadrat În articolele din Codul Penal...! Bună ziua...” Se Îndreptă către eșire când presupusul colonel Îl reținu monologând. “Numai o clipă tovarășe inginer...!” - Îi luă mâna cercetând curios inelul din aur Încrustat cu diamante ce-ți fulgera privirea, scoțând tendențioase sunete de admirație, e din aur...? Dar lănțișorul acesta din jurul gâtului cu Isus Hristos răstignit pe cruce...?” Tony Pavone, dădu din cap afirmativ neânțelegând sensul tendențios al Întrebării. “Frumoase bijuterii...! - oftă așa zisul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amețindu-te cu iluzia unei plutiri Într-o lume În care nu credeai de existența ei dar care, urma s-o accepți...! Uluită Atena, se Înghesuia În fața vitrinelor, scoțând exclamații de uimire. „Tony Pavone, te rog privește...! Inele din aur Încrustate cu diamante, cu rubine, safire nu mai vorbim de smaralde ce-ți Înflăcărează imaginația...! Cum voi decide când va veni timpul să cumpăr pentru mine o asemenea frumusețe...? În mod sigur, va fi necesar câteva zile...!” Tony Pavone n’o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]