1,441 matches
-
calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
vrea să spună prin aceasta. Astfel, acel ceva care, ca lucru ascuns, a mânat filozofarea antică într-o neliniște ce nu a mai părăsit-o, a devenit un de la sine înțeles, limpede ca lumina zilei ; așa încât, cel care se mai încumetă să întrebe în privința acestui lucru este acuzat de un viciu de metodă...” Născut în 1889, Martin Heidegger, începe să studieze teologia la 20 de ani, dar numai după doi ani se transferă la facultatea de filozofie, unde îl are ca
FIINŢĂ ŞI TIMP SAU “LOIALITATEA OARBĂ FAŢĂ DE HITLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382398_a_383727]
-
care mai ingrate și ne întrebăm, cum e și firesc, ce anume își doresc unele persoane, sau de ce acționează cu atâta dispreț ori detașare, în ciuda etichetelor de oameni cinstiți și credincioși. Și culmea, după comportamentul pe care îl au, se încumetă să se și plângă cum că alții ar avea ceva cu ei și că îi invidiază ori îi desconsideră. Știți de ce se întâmplă acest lucru? Aici nu este vorba despre principialitate, deoarece ea „lipsește cu desărvârșire”. Este vorba despre acel
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
Totuși, Buha își cam făcea de cap prin comunitate și dicta după bunul său plac, amenințând în stânga și-n dreapta cu puterea farmecelor sale. Neliniștea în rândul sătenilor crescu și în disperarea lor intenționau s-o lichideze. Dar cine se încumeta la această acțiune periculoasă? Baba aflase de complot prin intermediul drăcușorilor săi și-și luase măsuri de precauție. Astfel, cei care numai gândiseră la așa ceva rămaseră fără grai câteva zile, ca învățare de minte, iar altora li se suciseră mâinile și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
în caleașca vieții, Cu flori ce cad din paradisul sfânt, Răsar îmbrățișați zorii dimineții Aduși de un cor de îngeri surâzând. Baia Mare, 13 februarie 2017 Împrimăvărare Încep să se dezghețe râuri de cuvinte, Să cânte-n suflet primăvara iar... Mă-ncumet să rostesc iar pentru tine Poeme ce-s uitate de un an. Mă las condusă de venirea vieții, La mine-n prag cu genele-i de vis. Mă desprind de-mbrățișarea gheții... Și inima-mi spre soare mi-am deschis
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce târle, prostule? Ciobanii le-au părăsit de astă toamnă. Săniile
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
viului nu se scoate un sunet . Concepțiile despre originea vieții dau două direcții ca ipoteze de cercetat, ipoteza chimică și mai nou ipoteza informatică a originii vieții. Nici una nu îndrăznește însă să definească un Dumnezeu al viului așa cum s -a încumetat să o facă religia înglodând totul într -o poveste fascinantă. O avea cineva interes să țină atâta lume în întunericul necunoașterii ? De ce o fi emis biserica ,,directive,, asta lenevească gen- ,, crede și nu cerceta,, ? Poate logica să aducă unele explicații
CREATOAREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383095_a_384424]
-
pe cărarea pe care am umblat, Atunci știu că și toamna mi-aduce un septembre, Ce nu mă va-ndura până-n miez de decembre. Copil naiv, ce umbli cu mâna-n buzunare, Privit de la fereastră cum seara, pe trotuare, Te-ncumeți să te-așezi, îngândurat de toate, Ca rozmarinul verde, când verde nu mai poate, Să-ți faci din miez de nucă ferită chilioară, Să-nveți colindul iernii, cuminte, pân’ la vară, Să-ți faci și bocceluță din ramuri de pelin
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pe cărarea pe care am umblat,Atunci știu că și toamna mi-aduce un septembre,Ce nu mă va-ndura până-n miez de decembre.Copil naiv, ce umbli cu mâna-n buzunare,Privit de la fereastră cum seara, pe trotuare,Te-ncumeți să te-așezi, îngândurat de toate,Ca rozmarinul verde, când verde nu mai poate,Să-ți faci din miez de nucă ferită chilioară,Să-nveți colindul iernii, cuminte, pân’ la vară,Să-ți faci și bocceluță din ramuri de pelin
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
din culegerea Sonetele iubirilor defuncte, 1925), pe care Victor Eftimiu îl adresează discipolilor/ epigonilor: ,, Îmi ceri un sfat?... Evită teatralul/ În ritmul său; să nu pui rime slabe -/ Cizelator, alege-le nababe,/ Catrenelor să le-ntărești finalul.’’ -, Theodor Răpan se încumetă a-i răspunde astfel: ,,Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.’’. În cele două terține din finalul artei sale poetice, Victor Eftimiu devine cvasi-sentențios: Să fie
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
care autorul și editura noastră îl realizează de câteva decenii. 8. VISUL DIANEI de MARIANA STRATULAT - În urma piesei de teatru cu același titlu, prezentată cu succes pe scena din Coștei de elevii din această localitate, scriitoarea Mariana Stratulat s-a încumetat și a reușit să scrie câteva texte dramatice - piese de teatru, pe care le-a încadrat în prima sa lucrare de dramaturgie închinată copiilor - despre copii și pentru copii, piese de teatru care pot fi montate de către elevii din școlile
ÎN ANUL 2013, LA EDITURA „LIBERTATEA” DIN PANCIOVA 18 mărturii livreşti despre prezentul şi trecutul nostru [Corola-blog/BlogPost/92792_a_94084]
-
nici provizoriu), izolat departe de confortul și de facilitățile care literalmente i-au fost puse în leagăn, e dovada unui caracter integru și bine conturat, cu calități morale de valoare, impresionant. Cine oare, indiferent din ce mediu provine, se mai încumetă să facă un asemenea pas definitiv? Cine alocă ani din viață unui asemenea ideal pe care mai nimeni, nici cei mai apropiați, nu l-ar fi luat în serios de la bun început? ”De-a lungul drumului fermecat” - povestea unei iubiri
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
de succesiunea anotimpurilor sau de ciclul vieții - înmormântările se remarcă în mod special nu pentru că ar fi un subiect spectaculos, ci pentru că sunt descrise cu un amestec de luciditate, smerenie, mirare și umor delicat la care nimeni nu s-a încumetat până acum. Tonul mișcător, dar fără patetism se potrivește ca o mănușă tragismului și implacabilului situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care poate doar înțelepciunea populară o poate egala: aceea de a zugrăvi
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
dat”, cam demodat, dar de la sine înțeles, jurnalistul care a cutreierat lumea știe ce anume ne individualizează în raport cu alte nații - simte că nu suntem comparabili cu nimic din altă parte și, mai grav, simte că planează un pericol. El se încumetă să facă un pas în apărarea acestor valori, mobilizându-se nu doar pe sine, ci și pe alții. Calități are multe cartea aceasta, dar poate chițibușul ei cel mai de preț este acela că redă imaginea noastră într-o oglindă
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
o exercită terenul stâncos și găunos din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode și igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
întind, aproapelui, coardă, dar și el trebuie să vrea să o prindă. Afectiv, momentul poate fi extrem de tensionat. Și există, în Funiile dragostei, si o combinație între materie și emoție: lacrima. Teren riscant, pentru autoare, dar în care ea se încumeta și dă drumul multor lacrimi, în carte. Din cauza lor, românul ar putea fi taxat - greșit - că melodramatic. Ce legătură e - spunea, iată, Blaga - între lumină și lacrimi? Nu știu. Dar dat fiind că există ochiul, organ al luminii și în
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
Când auzi numele Milovan Slovenski, gândul te duce automat la doctorul extrem de cunoscut și de popular în zona Banatului, și nu numai, care a devenit celebru în urma aplicării unui procedeu medical mai rar întâlnit, pe care nu mulți confrați se încumetă să-l folosească. Despre ce este vorba, domnule Slovenski? - Vorbim despre cardiologia invazivă. Aceasta este o modalitate de diagnosticare și în același timp de tratament al mai multor afecțiuni cardiovasculare. În primul rând, ea se adresează pacienților suferinzi de cardiopatie
Milovan Slovenski, „Doctorul inimilor” [Corola-blog/BlogPost/93355_a_94647]
-
acestei uniuni, la onorabila vârstă împlinită i se acordă „ Diplomă de excelență “ pentru “ o viață întreagă dăruită jurnalismului și actului artistic creator, pentru pilda de tenacitate și înțelepciune în împlinirea năzuințelor ”. LA MULȚI ANI ! dragă Mihai Golescu Cine se va încumeta să scrie o istorie a presei argeșene n-are cum să ocolească numele publicistului Mihai Golescu. Și înainte de 1989, dar cu deosebire după evenimentele din decembrie 1989, numele Domniei Sale s-a impus atenției publice prin onestitatea și profesionalismul probat în
DIPLOMĂ DE EXCELENŢĂ PENTRU MIHAI GOLESCU [Corola-blog/BlogPost/93527_a_94819]
-
la țintă cu bulgări de zăpadă pe colegii din apropierea lor. Apoi, pe la jumătatea traseului, se ivise ocazia să încărcăm bagajele și o parte din fete în remorca unui tractor care ducea provizii tocmai la cabană, iar câțiva băieți ne-am încumetat să apucăm pe niște scurtături, dacă bine stau să mă gândesc fusese partea cea mai frumoasă a excursiei, mai ales că Hodoșan nu catadicsise să ne însoțească, deși o expediase pe Adina cu tractorul care ne-o luase repede înainte
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Lunișoara...nici stelele...nici copacii...nici măcar îngerul său păzitor... Nimeni nu-l poate salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt doar doi kilometri până în sat... Îmi sugerați să strig după ajutor? Să alerge careva până aici, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Lunișoara...nici stelele...nici copacii...nici măcar îngerul său păzitor... Nimeni nu-l poate salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt doar doi kilometri până în sat...Îmi sugerați să strig după ajutor? Să alerge careva până aici, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
viitor, vor sta în cuști separate. Odată instalat, canibalismul nu mai are leac. Dar nici acesta nu este un necaz prea mare, pentru că îmblânzitorul i-a strigat unui vecin care, urmărind prin gard peripețiile cu ogarul cel rău, s-a încumetat să râdă: „O să vină vremea când o să fugăresc toate potăile voastre cu haita mea! Și, dacă vreau, și la oameni va sări!”. § Ți-ai notat în jurnal: Comparabil cu o bacterie care trăiește în stomacul omului. Niciodată - presupunând că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu voi toți asupra oricăreia din ideile moderne și să supun puțina mea știință aprecierii științei voastre, reluă Dante. De altminteri, ar fi destul de nepoliticos din partea uneia dintre autoritățile supreme ale Comunei să nu aducă un omagiu bărbaților care se Încumetă să dea strălucire Florenței. Spițerul rămase tăcut preț de câteva clipe, mijindu-și ochii. Câteva clipe care lui Dante i se părură prea lungi. Dar mai apoi pe chip i se deschise acel zâmbet cordial pe care Îl mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
continuare în creștet cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Unde erați dumneavoastră, slujitorul lui Dumnezeu, în acea zi nefastă pentru noi?! De ce dumneavoastră, slujitorul bisericii, nu ne-ați strâns pe noi, copiii - căci parcă așa ne spuneți, nu? -, aici, între acești pereți, în această clădire în care v-ați încumetat să ne predați învățătura lui Hristos?! Unde erați, vă întreb, și de ce ați tăcut atunci, în ziua când s-a declarat războiul, în ziua când s-a decretat legea uciderii de frate?! Și de ce ați început să vorbiți abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]