1,002 matches
-
apartenențelor experimentate servește drept contragreutate, sau drept antidot, la alegere, planetarității afișate la orizont. * Nu era în intenția mea, cu acest mini catalog al celor cinci balauri, să vă las impresia unei demonologii abstracte și prea simplificatoare. Realitatea bruiază cu îndîrjire planurile. Trăim alături de acești monștri și împreună cu ei. Și-mi vine în minte un exemplu: centenarul generalului de Gaulle cade în 1990. Toate eforturile sale ar fi putut fi reduse la lupta permanentă dintre suflet și tehnică, dintre imuabil și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
grea înaintarea prin stratul de zăpadă. Vântul rece și tăios căuta cu perseverență părțile mai puțin protejate ale corpului, lovindu-le fără milă. Mama avea în picioare niște șoșoni uzați, care se umpluseră de zăpadă. O cuprinsese frigul. Pășea cu îndârjire și cu privirile îndreptate tot mai des în direcția spitalului care se zărea cu anevoie prin ninsoarea răsucită și spulberată de forța brutală a unui crivăț dement. În sfârșit, obosită și înfrigurată a ajuns la destinație, adică la locul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din peretele vertical și baza recipientului. Ținea borcanul cu mâna stângă în timp ce cu dreapta urmărea linia cercului de la baza borcanului, încercând să strângă măcar o lingură din prețiosul aliment. Mă uitam la mama cu câtă atenție și migală, cu câtă îndârjire și tenacitate urmărea fiecare gram de untură rămas în borcanul golit. Mergea cu lingura de lemn într-un circuit complicat, greu de urmărit: de sus în jos, de jos în sus, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga... Acum terminase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost polițist. Rumoare. Cum adică pentru c-a fost polițist?? Doar atât? Măi, al dracului...! Da... Da' mamă aveți? Unde lucrează? Mama este femeie de serviciu și spălătoreasă la spitalul de aici, din Jianu. Pe fețele sătenilor se citea o îndârjire vădită și o revoltă greu disimulată. Și ăștia sunteți toți? Câți frați sunteți? Suntem șase frați: cinci băieți și o fată. Dialogul a luat sfârșit. Gata. S-a terminat. Participanții la discuție erau lămuriți. Nu era decât o porcărie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mort învia din nou la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sub arșița nemiloasă a soarelui și în bătaia vântului și a curenților aerieni, turbionari și de care or mai fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut invidia. Aburii locomotivei își manifestau "iubirea" față de temerarii călători printr-o îmbrățișare umedă, care până la contactul cu obrazul și corpul lor devenea rece ca jetul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
formațiunea politică pe care a păstorit-o atâția ani, fie că, sub presiunea uriașă a dorinței de a vedea România acceptată în structuri occidentale, liderii români sunt gata să accepte condiții pe care până foarte recent le-au respins cu îndârjire. Deși m-aș fi bucurat să avem de-a face cu prima variantă, mă tem că e, mai degrabă, vorba de a doua, fiindcă nu e nici un secret că Washington-ul a cerut, de mult și sistematic, Bucureștiului să „normalizeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
eșec. La scurtă vreme după închegarea Mișcării Goma, act de imens curaj colectiv și mai ales individual, dl Breban s-a voluntarizat a fi un aprig denigrator al mișcării și al liderului ei. L-a urmărit pe dl Goma cu îndârjire, pretutindeni, înainte și după decembrie ’89, aruncând asupra scriitorului și dizidentului acuzații, suspiciuni, rafale ale deriziunii de cea mai joasă speță. De la presiunile făcute asupra dlui Noel Bernard de a nu-l mai mediatiza pe dl Goma, fiindcă, vezi Doamne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Biserica își exercitase jurisdicția pe aceleași temeiuri de drept creștin public fără să stîrnească nici o opoziție sau surpriză. Mai înainte, totuși, ea a interpretat legile într-un sens mai larg mai degrabă decît strict, fără să contrazică puternicul viciu cu îndîrjire. 98. Cei care se opun încă atitudinii Bisericii față de Henric al IV-lea se bazează pe tulburările despre care ei spun că au flagelat societatea ca rezultat al bătăliei deschise dintre Biserică și imperiu. Pe aceștia i-aș ruga, totuși
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seriozitatea pusă în alte preocupări și în primul rând nu-i slăbea tenacitatea studioasă. Puțini dintre cei care l-au cunoscut pe Velea târziu și-l pot reprezenta, cred, astfel cum l-am văzut eu de atâtea ori, cantonat cu îndârjire în sala de lectură a bibliotecii facultății, sau la Biblioteca Academiei, citind nemișcat ore la rând, sprijinindu-și în palme capul uriaș și neieșind, oricât am fi tras de el noi, cei lalți, în pauzele destul de dese pe care ni
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu-mi dădea nici o atenție (îi plăceau bărbații maturi). O, de i-ar fi trecut prin cap să mă seducă... În loc să mă hârjonesc cu ea, s-o ciupesc, ne băteam, uneori, ca doi copii, eu, mai ales, lovind-o cu îndârjire. Ne înțelegeam, ne simțeam apropiați doar când citeam împreună acele balade istorice, din cărțuliile aduse de ea de la țară. Nu este exclus ca tocmai ea să-mi fi deschis ochii asupra morții eroice și creștinești a lui Constantin Brâncoveanu, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
justificând nemiloasa sentință. Dar nici Raicu nu se lăsa, rostindu-și, la intervale bine măsurate, de efect, implacabila replică, devenită celebră: „ - Pe Slavici, domnu’ Preda?!!” Au ținut-o așa, mi s-a povestit, multă vreme, fiecare apărându-și, cu egală îndârjire, dar în moduri atât de diferite, propria poziție... Acum, ca și atunci de fapt, când am luat cunoștință de memorabila confruntare, cred că, în acea împrejurare, dreptatea‚ nu de partea marelui scriitor, ci a criticului. Orice convingeri politice ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Izbutea să fie adorata de camarazi ,băieți și fete deopotrivă, căci infrumusetea toată viața studențeasca". "Mă cuprindea o nesfârșita tristețe văzând că nici femeia această pe care o credeam suflet din sufletul meu nu înțelegea că poți să lupți cu îndârjire și fără cruțare pentru trimful unei idei, dar în același timp să-ți fie sila, să te frămânți pentru o sumă fie ea oricât de mică." "...Am sărutat-o chiar pe această femeie care nu mai era a mea, care
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
trei ori! protestează el. Sunt amintiri ce dor! Scutește-mă! Povestește-mi și a patra oară!... Te rog, Ioane!... Te rog! Aprindem o lumânare și pentru Constantin... Țamblac oftează, se reculege, apoi, impresionat de amintirile ce-l copleșesc, începe, cu îndârjire: Apusul ne părăsise! Asediați, pe ziduri, rezistam; de săptămâni luptam, rezistam... Noi, nici zece mii câți mai rămăsesem, ei, poate, peste două sute de mii. Era o luptă disperată, fără sorți, fără speranță. Eram sleiți... Ne adunam ultimele rămășițe de putere, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și nopți până au ajuns În sfârșit la o Înțelegere. Formularea era atât de ambiguă, Încât nimeni n-a priceput dacă regele era cu adevărat condamnat sau nu. Mai ales mon seniorul Manasse, arhiepiscopul de Reims, s-a opus cu Îndârjire. El, primul dintre prelații francezi, În catedrala căruia se Încoronau regii Franței, să se vadă Înlăturat de un burgund obscur și să joace cum Îi cânta acesta! Oricum, regele s-a speriat. Papa ceruse să fie scos În afara legii nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fraze introductive ale interviului, Benedetta Craveri face un fel de captatio benevolentia, justificând interviul de apropiata apariție în limba italiană a volumului lui Cioran Exerciții de admirație și face o apreciere asupra omului Cioran: De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dăruit cartea (poate și altele) și mi-a promis să-mi cumpere din Pucioasa un șapirograf ce mai de mult râvneam, ca să scot o revistă; fapt care nu s-a realizat, fiindcă tata, când a revenit, s-a opus cu îndârjire, drept pedeapsă (sever cu mine ca de obicei, în atari împrejurări) că spărsesem din neglijență o mare și scumpă vază de flori. Am făcut și plimbări solitare, împins de simțurile mele totdeauna în fierbere, prin pădure și pe malul gârlei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Emil Cioran "Exerciții de admirație"și enunță aprecieri de valoare asupra omului Cioran, demonstrând că este o bună cunoscătoare atât ale caracterului, stilului, dar și a calităților umane de om de societate, ale acestuia: "De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă, în contextul conversației, într-un joc al seducției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Lovinescu despre această Doina Stupcanu, alias „Roxana Voinescu“. În jurnalul cercetărilor ei în legătură cu circumstanțele detenției Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, dând crezare minciunilor spuse de fosta deținută informatoare, îi face acesteia o caracterizare superlativă: „Doina Stupcanu - care s-a remarcat prin curaj și îndârjire față de anchetatori și la proces; îi aducea în fiecare zi mamei de la plimbarea prin curtea închisorii câte o floare, cu toate că un asemenea gest, dacă ar fi fost prinsă, ar fi fost pedepsit cu izolatorul. Astfel, mama avea prins în tăblia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru o noapte de Paște. Fata mea, preaiubito, și eu îți simt lipsa; n-am pe nimeni, absolut pe nimeni; îndur singură crize de disperare, când am timp să-mi permit luxul de a le avea - fiindcă muncesc, muncesc cu îndârjire și cu elan. Aproape că nu mai am vreme de lecții particulare; săptămâna mea de lucru cuprinde cele 18 ore de predare, cele 5 ore, în fiecare marți de la 3 la 8½ la 9, de sindicat și de educație, 3
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vrednici să poarte căciulă? Am să-i hotărăsc eu Paraschivei lui Balan să mai deie țâță lui Niculăieș al ei!" (vol. Mărturisiri, 1960). O Vitorie cu "harțag", cea din primele două capitole ale Baltagului, e construită pe modelul acesteia. Aceeași îndârjire temperamentală dă tonul! Mai târziu se succed machete ori simple note anticipând Cazul Eugeniței Costea (1936), Valea Frumoasei (1938) și Ostrovul lupilor (1941). În 1944 Anii de ucenicie. VI Pe marginea romanului Șoimii (în fapt, un poem eroico-romantic), N. Iorga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pas de dânsele. Acolo sus, pe munțișor este o cafenea (ca în toate părțile din împrejurimi, pe toți munțișorii: aici suntem la înălțimea mănăstirii Neamțului). Pe când treceam în preajma ei pe cararea prăvălatică, doi căței au început să mă latre cu îndârjire și stăruință. M-am oprit și am fluierat ușurel spre ei de câteva ori. Au tăcut, apoi m-au privit cu atenție, părând dispuși să se împrietinească cu trecătorul. Cum le-am vorbit, cum au dat din cioturile de coadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amenajează câmpii de culturi irigate; canaluri aduc apa în văi largi fertilizând solul. Din Tbilisi, drumul ne duce sâmbătă spre Gori. Tot ce se lucrează acuma pentru îmbunătățirea agriculturii, constituie o sforțare vrednică de admirație. Țara e săracă; munca și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu totul altă calitate, în care ziarul era definit „o certitudine a adolescenței (sale) revoluționare”, regenerator la fiece contact cu el. Aflat lîngă mine, Valeriu Traian mi-a șoptit că, pe cînd era redactor la „Luptătorul”, „adolescentul revoluționar” scria cu îndîrjire versuri antitoiste și articole virulente contra chiaburilor. I-am spus, zîmbind, că știu, fără alte comentarii. „Pentru a înțelege ce-a fost acest ziar într-o vreme” (perioada dintre 1955 - 1960), după Sp., a fost invitată să vorbească „tovarășa Dumitrașcu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Covătaru și Ioan Dănilă, probabil și de la alții, declarații din care să rezulte că sînt vinovat de întîrzierea lucrării „coordonate” de Constanța Bărboi (o însăilătură inextricabilă, în mare parte prost scrisă), dată s-o îngrijesc. Paradoxal, odată intrat în „alianță”, îndîrjirea mi-a scăzut, și, în cîteva momente, am simțit o jenă de situația în care mă aflu. Psihologia mea e una de franctiror, nu de hăitaș. Nu mă simt bine în ceată. în schimb, de la 24 mai și pînă azi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meseria de lăcătuș. Era foarte îndrăgit și respectat de mai tinerii săi tovarăși de muncă, dar seara, când se întorcea acasă abia mă abțineam să nu izbucnesc în plâns la vederea mâinilor lui învinețite, sângerând de la sculele pe care cu îndârjire învăța să le stăpânească. Lângă casa din Copou ce ne fusese repartizată, aveam o bucățică de gradină pe care frații și surorile, sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]