949 matches
-
am furat...!” „Bine. În acest caz hotărârea instanței de judecată va fi pronunțată poimâine, În data de 15 februarie 1981 ora 14 În ședință cu publicul. Următorul...!” Intuind și părtașă la tragedia sărmanului om nevinovat, iarna se dezlănțui cu multă Îndârjire prin viscole violente și mai ales, căderi masive de zăpadă urmate de geruri cumplite ce făcea viața tot mai amarnică pe șantierele de construcții ale Închisorii Rahova care nu cunoștea ori nu vroia să cunoască vitregia cumplitei ierni. Dacă mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Soarta, Destinul lui Tony Pavone care În luptă dreaptă Îl biruise, În prezent i se opunea din nou...!! Dar el, Tony Pavone care se ridicase din mormând de două ori, ce trebuia să facă...? Să cedeze ori să lupte cu Îndârjire anulând din nou apriga prorocire a ursitelor...? Având sufletul negru de supărare,Tony Pavone la câteva zile uită de soartă și destin, catapultat fiind din nou În activitatea zilnică a depistării de noi lucrări, procurării de materiale cu bani din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era el numit, transformându-se Într-un parc, În grădină zoologică, În grădină botanică, un târg mondial, o rezervație de indieni. Iar apoi se găsesc mereu ființe umane care Își asumă rolul de a reprezenta și interpreta vechea sălbăticie, tribalitatea, Îndârjirea primitivă a Îndârjiților, pentru a nu uita cumva preistoria, sălbăticia, originile animale. Chiar se spune, pe ici pe colo, că adevăratul scop al civilizației este să ne permită tuturor să trăim ca oamenii primitivi și să ducem o viață neolitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mike s-a întors încet. Când Jina a revenit din Idaho, a început să picteze zeii râurilor. Alfeus era preferatul ei - râul care s-a îndrăgostit de-o fată care să ocupa cu vânătoarea, dar care a refuzat cu atâta îndârjire să se mărite cu el, încât s-a transformat din femeie într-un izvor. Fără să se descurajeze, Alfeus și-a împletit apele cu ale ei. Dacă totul s-ar fi oprit aici, s-ar fi putut spune că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Emil Cioran "Exerciții de admirație"și enunță aprecieri de valoare asupra omului Cioran, demonstrând că este o bună cunoscătoare atât ale caracterului, stilului, dar și a calităților umane de om de societate, ale acestuia: "De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă, în contextul conversației, într-un joc al seducției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aibă de mai nainte ceva... Și mergea la pas prin pădurea plină de apă... De două ori greși drumul și trebui să se întoarcă înapoi. Acu iar începea să se mânie. Dar când ajunse într-un târziu la casa chihaiei, îndârjirea căzu: carul sta gol în mijlocul ogrăzii și boii mestecau o leacă de iarbă la adăpost, subt un șopron. Intră în tindă. Îndată simți blândețea focului. Dar lângă vatră, jos, slab și sfârșit, plin de noroi, hoțul de lemne. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea ca de un venin; nu se putea elibera de dânsa; îl amețise și-l tulburase, încât nu mai rămăsese nimic din judecata aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat. A tresărit, a întors fruntea, s-a zvârlit în picioare, posomorât. Toate erau în el; nu se despărțise de nimic. Cu aceeași îndârjire, știa ce are de făcut. —Ai putea oare să-mi spui ce gând ai? l-a întrebat nana Floarea cu îndoială. Tot te ții numaidecât să mergi? El a rânjit cu disperare: — Țin eu numaidecât să merg? —D-apoi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mine acasă ca să-mi sărbătorească eliberarea, a cărei veste se răspândise încă din zori. Vecini, elevi, prieteni, cu toții au declarat la unison că mă schimbasem prea puțin în decursul unui an de temniță. Cu toții, în afară de Giuseppe, care a refuzat cu îndârjire să mă recunoască și care a stat trei zile încheiate îmbufnat până să-mi spună pentru prima oară în viață: „Tată!“ Curând a sosit și Abbad de la Neapole spre a-mi saluta întoarcerea, dar și pentru a mă îndemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își meritau soarta. A trebuit să treacă ani peste mine ca să înțeleg - dar cât înțeleg și acum? - că am crescut pe un întins de suferință. Oricâte s-ar fi făcut bune în acei ani în țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Daniel. CÎt ditamai terenurile de construcție. Se cunoaște că ai dus motanul la apă. Ducîndu-mă În spatele prăvăliei, mi-am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat cu Îndîrjire. Fermín Îl Înșfăcă din zbor, tot numai un zîmbet pișicher. — Mai curînd apa ne-a luat pe motan și pe mine, i-am retezat-o eu. — Lasă dumneata gregueriile În seama lui don Ramón Gómez de la Serna, că ale dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița are o tragedie, nenorocul: „fir-ar al drcului de viață și afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dar Rodomont, adversarul ei, nu voia cu nici un chip să consimtă la așa ceva. Rogero, indignat înaintea acestei lipse de curtuazie, a spus cavalerului creștin să plece, că el va rămâne să continue lupta cu Rodomont. Duelul a urmat, susținut cu îndârjire de ambele părți, dar a fost curând întrerupt de întoarcerea Brandamantei. Neputându-i ajunge din urmă pe fugari și nevenindu-i să lase altuia sarcina unei lupte care era a ei, se întoarse pentru a o relua. Ea a sosit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Nazarinean: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Vrem înțelegere, vrem dreptate, vrem legalitate. Cerem respectarea legilor pământești și dumnezeiești. Întunecate minți, treziți-vă! CÂNTECUL Dincolo de puterea cuvântului începe puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
celor 14 victime, cutremurați de acest îngrozitor tablou, gâfâind de efort și tulburați sufletește, nu s-a putut stăpâni, a pătruns în fortul Jilava și a executat pe asasini, demoni blestemați. A fost un moment de grabnică hotărâre și eroică îndârjire. Ion Antonescu voia să-i pună în libertate pe asasini printr-un transfer la închisoarea militară, apoi acasă. După 21 ianuarie 1941, echipa legionară care a lucrat la dezgropare a fost executată din ordinul lui Ion Antonescu, disprețuind orice fărâmă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
identități, iar mie îmi face impresia că e slab și ambițios, ceea ce, după părerea mea, e o combinație periculoasă la un polițist. Primul gând al lui Mal: n-ar fi trebuit să se încreadă în puștiul ăsta, pentru că jumătate din îndârjirea lui era de fațadă, fiind gata oricând să se destrame. — Dudley, ce vrei? — Prăbușirea comunismului. Așa că de ce nu te-ai desfăta un pic cu priveliștea tinerelor studente în timp ce eu discut cu nepoată-mea? Mal îl urmă pe Dudley pe scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu Breuning l-ați omorât pe Charles Hartshorn. Iar eu o voi dovedi. Dudley Smith zâmbi. Nu m-am îndoit niciodată de inteligența ta, flăcău. De curajul tău da. Dar de inteligența ta niciodată. Și recunosc că ți-am subestimat îndârjirea. Sunt și eu om, să știi. Oh, nu, nu ești! — Sunt și eu făcut din carne și oase, flăcău. Eros și țărână, ca toți muritorii vulnerabili. Ca și tine, flăcău. Nu e bine deloc să te târăști prin canale doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puțin influențat de faptul că ne purtaserăm atât de urât în excursie. Prin această atitudine ne-a impus și mai mult! * Era logic ca povestea scandalului făcut la Curtea de Argeș să ne atragă antipatia tuturor profesorilor, dar s-a întîmplat contrariul! Îndârjirea lui Jujucă de a ne pedepsi crunt, făcîndu-ne să pierdem un an de școală, tocmai acum pe pragul studenției, i-a impresionat atât de mult pe profesori, încît au început să ne arate toți multă bunăvoință, mai ales că și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mână. Picioarele li se atinseseră. Ce nu putuse Malcolm să vadă direct, văzuse după culoarea obrajilor lui Petie. Roșu ca sfecla, cerșetor fericit ce era. Malcolm, pe de altă parte, nu făcuse nici un progres. Elspeth îl ignora complet, cu o îndârjire șocantă și dureroasă. Pentru că îl asculta ca vrăjită pe misionarul cu barba stufoasă. Era un tip din partea locului, din Kelso, Tweed, care schimbase lumina palidă, apoasă a Scoției pe soarele arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acest joc complicat al pierderilor și al compensațiilor pe care îl cunoșteau atât de bine concetățenii mei, acest învățător, care venise în satul nostru de pe undeva de la munte, căpătase cu timpul în felul lui de a fi un soi de îndîrjire fără obiect, care îi înveselea foarte tare nu numai pe țărani, dar și pe ceilalți intelectuali ai satului, preotul, inginerul agronom, notarul... Îndârjire însă nefastă în activitatea lui pedagogică după cum se va vedea. Drăcuia. Fir-ar al dracului! Și pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nostru de pe undeva de la munte, căpătase cu timpul în felul lui de a fi un soi de îndîrjire fără obiect, care îi înveselea foarte tare nu numai pe țărani, dar și pe ceilalți intelectuali ai satului, preotul, inginerul agronom, notarul... Îndârjire însă nefastă în activitatea lui pedagogică după cum se va vedea. Drăcuia. Fir-ar al dracului! Și pe urmă a început să și înjure. Înjura: pe mă-sa și pe tat-său. Pe urmă vocabularul i s-a nuanțat cu adjective
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
principiile din care își făcuse un ideal. Simplismul său în ce privește propriul meu viitor o îndîrjea însă în cea mai mare măsură pe mama care în sfîrșit înțelesese că nu trebuia să suport și eu privațiunile provinciei. Dînsa nu uita că îndîrjirea trebuie transmisă. Iată cum și de ce am devenit inventator. Într-un caiet mai păstrez și azi planurile unui perpetuum mobile care, din pricină că la treisprezece ani, ca și la optzeci, ideile pot fi la fel de fixe, mi-au năruit cu desăvîrșire cariera
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care, în decursul anilor, înhățaseră mii de urechi și umpluseră cu note zeci de cataloage. Cu privirile sale spălăcite care trădau mai multă încăpățînare decît voință, mai multă răutate decît îngăduință și mai multă slugărnicie decît inteligență, bătrînul trudea cu îndîrjire. Cu ochii înfundați în obrazul ca o beșică, celălalt dascăl, pe nume Brînză, mă studia cu bonomie. Avea, ca toți cei fără ureche muzicală dar nevoiți să se facă ascultați, un glas străpungător. Lipsa aceasta de strunire în vorbă îi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Sau întîmplarea are un domeniu mai vast decît sîntem noi în stare să ne închipuim. Cît timp nu și-a încheiat creația, de ce să fie secerat creatorul? Există opere care, odată începute, își continuă singure drumul. Umăr la umăr, cu îndîrjire, țăranii pășesc în urma sicriului. Pandele n-a reușit să-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]