703 matches
-
își dorea asta, recunoscu ea. Muncise din greu pentru astfel de rezultate. Era propria sa operă de artă, munca ei de o viață. Nu că ar fi fost vreodată mulțumită de felul în care arăta; era totodată și cel mai îndârjit critic al său. Cu mult timp înainte să devină vizibil pentru ochiul liber, Lisa știa când rădăcinile trebuiau revopsite. Își simțea părul crescând. Și știa mereu - chiar și atunci când cântarul o contrazicea - când a pus pe ea chiar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acum la a doua sticlă de gewürztraminer, vinul preferat al lui Emmy. — Ce mai face Russell? o întrebă Emmy pe Leigh, încercând s-o tragă puțin de limbă. Se cunoșteau de prea mult timp pentru ca Emmy să nu accepte dorința îndârjită a prietenei ei de a păstra confidențialitatea asupra problemelor ei personale, dar nu încetase niciodată să încerce. — Ce? întrebă Leigh distrată. Russell? Oh, bine. Minunat. Săptămâna asta pregătește un interviu cu Tony Romo așa că a fost foarte ocupat. Adriana muie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
balene și nici Moby Dick, iar În lacul Balaton nu cresc decât crapi, știuci și șalăi. Nu se știe În ce măsură ar putea fi pescuită o balenă cu o navă dunărean-maritimă. Doar dacă harponul e foarte puternic și căpitanul de navă Îndârjit. Precum căpitanul Ahab. Căpitanul să fie neînfricat. Să-l enerveze, să-l provoace cineva. Și să ajungă În mările Sudului. Asta-i problema. De fapt și la urma urmei, adevărata problemă este de unde faci rost de cinci lei sau măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
patul din camera sa de hotel ieftin visându-și Spania, așteptând frenetic vești din țara sa și scriind o vreme doar scrisori, până când s-a hotărât să pună pe hârtie inegalabila narație autobiografică, politică și metafizică a unui basc spaniol îndârjit să nu moară în carne: Cum se face un roman. Se va întoarce în țară în 1930. I se va face o primire triumfală, va fi reales rector al Universității din Salamanca, deputat de Salamanca în Parlamentul Constituant (Cortes constituyentes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
labe, în cămașă și pantalonași albi din madepolon. - De mine ți-ai bătut joc în grădina publică, la zece pași de paznic, pe pajiște, câinește, fără să-mi spui cine ești, unde stai și cum te chemă, zise a patra, îndârjită, scuipându-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
S-ar putea ca pater Fulgentius, prior al căminului Caritas, cu expresia lui severă și sumedenie de cicatrici de vărsat de vânt și iubitorul de Rilke, pater Stanislaus, un om sensibil, călcând neauzit, care cita cu predilecție versuri din Privighetoarea îndârjită a călugărului baroc Spee von Langenfeld, să fi ajuns pe hârtie. Mi-aș dori să existe o coală pe care fratele grăbit care supraveghea totul, a cărui privire aștepta în permanență un miracol al Fecioarei Maria, ar putea fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Un truc iscusit. M-am luptat să-mi croiesc drum pe stradă, cu brațele împreunate peste Kate ca s-o protejez. Val după val de cumpărători veneau către mine. Atingeți-vă de copilul meu și vă ucid, m-am gândit îndârjită, privindu-i furioasă pe trecători. Care, în inocența lor, se uitau la mine surprinși și înfricoșați. În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam și, totuși, mă simțeam destul de sigur pe mine. Pentru că cele două povestiri pe care urma să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știa dinainte că îi e sortit un profit. Dintr-odată lui i s-a părut că liniștea ei nu-i decât încordare, se uitau unul la celălalt, nu-i mai vorbea, ea nemișcată și ascultătoare și el obosit, furios și îndârjit. Apoi ea s-a ridicat, fluturându-și câteva clipe fusta nouă, largă și argintie, și s-a așezat mai aproape de el, tot pe marginea sofalei, puțin pe o parte, cu fața spre el, dar fără să-l privească. „Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mie de zile, iar emoția s-ar fi trădat în palmele lor transpirate și strânse una în cealaltă, palpitând la răstimpuri, ca niște inimi. Și mai apoi ea l-a mai strâns o dată în brațe, cu capul pe umărul lui, îndârjită, furioasă, aprigă, nebună, în timp ce, abia acum, el îi spunea că o va aștepta, după care ea a pășit cu mersul aristocratic peste zidul a cărui construcție înghețase, lăsând în urmă un gol imposibil de acoperit cu flashbackurile celor o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pijamaua. — Ajută-mă să mă ridic, spunea acesta. — Nu te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea. — SÎngerez? SÎngerez? — Probabil că da, prietene, spuse Mickey Îndîrjită. Rupse ultima cusutură a pijamalei și aduse raza lanternei pe coapsa goală a bărbatului. Carnea se termina puțin deasupra genunchiului. Ciotul era rozaliu și neted, aproape strălucitor... — Stai, spuse Kay punîndu-și mîna pe brațul lui Mickey. Bărbatul respiră adînc. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Scaunele fură trase Înapoi. După aceea oamenii se ridicară iute, de parcă - la fel ca Duncan - se simțeau ușurați. Copilașul se smuci din brațele mamei și Începu să plîngă din nou. Tatăl lui Duncan se sculă În picioare cu o expresie Îndîrjită și-și puse pălăria. Viv Îl privi pe Duncan de parcă ar fi vrut să zică Bună treabă! Îmi pare rău, zise el. — Ar fi și cazul. Vorbeau prea Încet ca tatăl să-i audă. Nu ești singurul care-o duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Eduard. Ce neroadă am putut fi! îmi spuneam, în timp ce rupeam în bucăți minuscule foaia de hârtie. O rupeam pe masă, metodic, să nu se mai recu noască nimic din desen. Nu am să mă mai îndrăgostesc niciodată! mi-am jurat, îndârjită, cu capul bubuindu-mi înfiorător. Ce prostie, ce nechibzuință să fii îndrăgostit, să visezi, iar și iar, un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
minge, care se rostogolește spre mare. Se aruncă în apă după ea, dar un val cât el de înalt i-o fură și i-o aruncă mai departe, precum un adversar experimen tat. Copilul se aruncă din nou în apă, îndârjit, cu mâinile întinse. Vrea să strige războinic, dar un alt val vrăjmaș îl ples nește peste față, umplându-i gura și nările cu apă sărată și răs tur nându-l, de par că el însuși ar fi o minge aruncată de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ră... și, în general, după muzica simfonică... La școală, mă rog, mă forțam să îndur muzica pe care ne-o punea profesoara la pick up. Dar mie-mi plăcea muzica progresivă, la drept vorbind. — Nu contează, Clara, îi replică Ionela, îndârjită, ai promis, nu? Și, de altfel, nu știu de ce, am impresia că vrei să trișezi! Vreau să zic că n-am văzut nici urmă de muzică progresivă la voi în casă. Nu-i frumos, tocmai de ziua ta, să dai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
teribil. Bine, cu berea e de Înțeles, ne-am ales toți cu niște burți colosale. Dar și restul de marfă promovată de regula jocului era fie ciocolată, fie alt tip de dulciuri, fie chips-uri ori altă sărătură care chema Îndârjită o halbă de bere. Nu ne-a ajutat să slăbim nici următorul proiect, foarte elaborat și costisitor. Am cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați ca vai de noi, murdari, puturoși și rupți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care îl ține legat de mijloc, peste fusta largă, închisă la culoare. Sigur nu l-a văzut nimeni? întreabă cu glas tare Marius în timp ce deschide portița prinsă cu un cerc metalic. Nu, nu, răspund câteva voci bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
profundă îi învăluie sufletul, la fel de plăcută ca o plapumă călduroasă într-o noapte de iarnă. În clipa aceea își jură că viața trebuie să-i ofere aceea împlinirea a feminității și iubirii ei, iar pentru asta este pregătită să lupte îndârjit și să smulgă viitorului incert această fericire. Ei, gata să luăm din nou viața în piept? Bineînțeles. Atunci să mergem. IV De când ieșise din spital și revenise la regiment, atmosfera apăsătoare care cuprinsese Bucureștiul de la începutul bombardamentelor anglo-americane l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu ce nu avem voie. Realitatea dovedește că teoria raiului a existat numai În imaginația noastră... Tăceam. Îl priveam; gîndeam că a fost adus de Providență. Și mă gîndeam că nimeni n-ar crede. Nu mai avea nimic din siguranța Îndîrjită a celui din tinerețe, cînd Îmi perora sub amenințări despre vremurile de aur ce vor veni și pentru grăbirea cărora Îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de una nouă. Ilie Moromete, personajul lui Marin Preda, are un aspect tragic: el reprezintă lumea satului vechi, în care "timpul părea îndurător”, înlăturată de noile realități istorice, când "timpul nu mai are răbdare”. Tragismul personajului constă în rezistența lui îndârjită, dar fără sorți de izbândă, împotriva noilor relații care se impuneau cu necesitate. Eroul tragic se caracterizează prin unitate și consecvență. În evoluția sa nu intervin surprize, iar deznodământul este previzibil, datorită caracterului personajului, încă de la începutul tragediei. Tragedia are
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
îl mai avea de urmat fiind căsătorită. Zise da. Curând eu îmi luai această licență, dar pentru întîia oară Căprioarei i se întîmplă să dea peste doi tineri universitari noi care se întorseseră de pe zonă, unde fuseseră concentrați, crunți și îndîrjiți și n-o cruțară, ba chiar, cu un limbaj dur întrebară cum a ajuns ea până în anul trei fără să știe nimic, care era secretul și, rânjind cu o ironie grosolană, îi cerură să li-l spună și lor și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trecătoarea iubită cu un destin necunoscut... J`amais! Se pierdu în mulțimea care umplea strada într-un du-te-vino neîncetat... "E nevastă-mea! spuse atunci prietenul meu, uluindu-mă. Și își ridică spre cerul plumburiu chipul său mic, deodată disprețuitor și îndîrjit. E ora când știe că eu vin acasă și cu toate astea nu sânt niciodată sigur dacă mă așteaptă sau nu. Și niciodată nu știu dacă, așteptîndu-mă, o să-mi înghit în liniște borșul nenorocit pe care mi-l servește în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceea ce te face să suferi... Mă oprii, uitîndu-mă indiferent în jurul meu. Pașii noștri continuară multă vreme, bătând asfaltul ud al trotuarelor pe care zilele babelor topiseră zăpada. "Operațiune de scindare a conștiinței care îmi repugnă, exclamă în cele din urmă, îndîrjit, Petrică. Ori totul, ori nimic." "A, bine, exclamai și eu, consideri deci că Matilda e totul. Trebuie să răspunzi în sinea ta la întrebarea dacă nu cumva te înșeli. Nimeni dintre noi nu e totul, nici tu, nici Matilda, nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai rău, să te acomodezi cu ea? Dostoievski se sperie la gândul că omul, redevenit liber, n-o să știe ce să facă cu libertatea. E un gând pur rusesc. Ia vezi!..." Dar Petrică nu văzu nimic și masca sa, altădată îndîrjită, cu profil de cremene, continua să rămână bleagă, iar expresia de sentimentalism dulceag care îi înmuia trăsăturile persista pe chipul său. Mai rău era că mă plictisea. Unde era pornirea lui împotriva tuturor, începînd de la soția lui, continuând cu profesorii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]