12,381 matches
-
schimb, valoarea de un milion de lei. Cynthia Lawrence este o voce de soprană spința cu accente dramatice. Este un timbru consistent și maleabil ce ne amintește de fluxul vocal realmente potopitor, al unei personalități ce aparține trecutului nu foarte îndepărtat al teatrului nostru liric, anume vocea Mariei Volosescu. Cynthia Lawrence dispune de o respirație amplă, de o susținere fermă a frazei muzicale, de filaje vocale prețioase ce atestă nu numai o bună știință a cantului, ci și o sensibilitate muzicală
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
acelea, indiferente, din trecut, se înțelege ușor că între critică și istorie literară nu poate fi nici o punte. Emulii lui E. Lovinescu dintre războaie îi preiau idiosincraziile mutaționiste. "Istoria literară se ocupă de autorii trecutului mai mult sau mai putin îndepărtat", va scrie Ț. Vianu în 1962, adică într-o altă epoca făcînd să supraviețuiască distincția maestrului sau la două războaie mondiale și la două decenii de comunism. Nici S. Cioculescu, P. Constantinescu ori Vladimir Streinu n-au gîndit altfel. Abia
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
părăsit de companionii ce dețin pașaportul tău, în liftul unui mare hotel internațional, unde, de altminteri știi cu siguranță că n-ai ce căuta, pe un aeroport cât o țară balcanică, de-a lungul unei șosele nesfârșite, cu rare blocuri îndepărtate, fără identitate, fără memorie, cu un mărunțiș neînsemnat în buzunare. Este un vis obraznic, frate bun cu acela în care, tre-când pe ulițe de la noi, gloduroase, spre a da colțul în străinătate, si nu oriunde, ci pe principala stradă comercială
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
anunțate în deșertul de cenușă. Autorul ne avertizează asupra faptului că aceste proze au fost scrise între 1983 și 1985, la Suceava. Trebuie să-l credem, fie și pentru bunul (amarnicul!) motiv că textele sale radiografiază trecutul nostru nu prea îndepărtat, realul explorat aici făcînd parte din istoria noastră recentă: e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
să rămînem la ceea ce anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă astăzi. Recursul la istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul secund, ca în cele mai multe din românele lui Walter Scott sau că
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
ascultătorii, nu sîntem la fel de fideli, să fim liberi cu adevărat și, de ce nu, si creatori. Zeci de ani, generații de artiști ne-au pășit în case pe calea undelor. Cu modestie și dăruire. Iar pentru mii de ascultători, din locuri îndepărtate ale țării, rămîn aceleași voci de aur, misterioase, fără chip, care populează cu personajele lor cotidianul sordid. La împlinirea a 70 de ani, Teatrul Național Radiofonic a serbat evenimentul printr-o întîlnire a realizatorilor de teatru radiofonic cu actori, regizori
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
rândurile mele să fie la îndemâna oricui și mai ales gustate de cei ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în chestiunea de întrebare și răspuns în problema grijii pentru om. Vremuri, zic, nu prea îndepărtate, pentru că, altfel, până și generația mai în vârstă ar spune că fabulez, sau, mai grav, că spun povești cu monștri în vremuri, de vremuri inventate. Totuși, pentru ca totul să fie credibil, am să mă exprim, cum zic mai nou „înțelepții
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
ascuns în tăietura, 1996, Parcul, 1991, Văr, 1989, Blindajul final, 1981, Structura nopții, 1979, Poeme albe, 1978, Poezii, 1974, Ceară, 1970, Sânge albastru, 1969. Așa se face că, după încheierea lecturii, scrutam cu privirea, "în zare", în căutarea acelei perioade îndepărtate când poeta încă nu începuse să se exprime. Inspirată ordonare a unei creații! Ea îi oferă cititorului posibilitatea să se identifice cu autorul, în loc să-l privească distant, ca pe eroul unei "evoluții". "Vedem", într-o oarecare măsură, ceea ce "vede" și
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
din Balcani", "Regina Magiei din România" etc. În anunțurile mai elaborate, apare și toposul călătoriei în străinătate - de inițiere, într-o variantă mai arhaica, sau de specializare, într-una modernizata. Școlile și strategiile sînt diferite, căci se invocă fie Orientul îndepărtat - Chină, India -, fie un destul de generic spațiu al modernității, Occident sau Europa ("cea mai solicitată ghicitoare, care a călătorit prin toată Europa", "a fost plecată în Europa"). în discret contrast cu imaginea oferită de presă a drumurilor europene - ipostază banală
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
a unui literat. Nu e nimic rău neapărat într-o asemenea abordare a literaturii, doar pentru că teoriile lui Jakobson sau ale Școlii de poetica de la Praga sînt pierdute de mult în ceață unui trecut care din perspectiva prezentului pare la fel de îndepărtat că și epoca lui Sainte-Beauve sau a lui Taine. Literații, mai ales cei autohtoni, se mîndresc adeseori cu dreptul lor la inactualitate, confundîndu-l, din păcate, cu dreptul la provincialism sau stagnare intelectuală. Mă număr printre cei cărora li se pare
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
suptă, o fizionomie mai curînd de moț. Sunt dator acestui ținut ales al țării, - Sebeșul, - cu istoria lui săsească, cele câteva pagini sincere din romanul mai vechi Căderea în lume. Am observat mai demult: locurile care au un trecut mai îndepărtat conțin în ele un dar, mai rar, de a prilejui să se aștearnă pe hîrtie observații mai grele... Cum a fost cunoștința cu unul din cele trei clopote ale catedralei, - cel mai mare avînd diametrul de doi metri. Aceasta s-
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
direct în ochi. Atîta tineret care ne pleacă, poate privind peste umăr cu mînie reținută, căci există oameni, adulți în toată firea, care poartă greaua povară a răspunderii pentru această hemoragie nesănătoasă, abundență. Într-o perspectivă mai apropiată ori mai îndepărtată, drumeția tinerilor va însemna o familie fracturata, un ocean de trecut, fie și-n zbor, o ruptură de țară și de mosi-strămosi. Acești copii crescuți prea repede mari sînt ca un reflux, contravalul care, misterios și mirific reface balansul cuvenit
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
întâmplările respective, când încă lipsea perspectiva necesară. În al doilea rând: la un moment dat, autoarea mărturisește că nu mai poate purta cu sine vechea să "acasă", că își pierde treptat puterea asupra cuvintelor rostite în două lumi atât de îndepărtate; cea de-a doua "acasă" o reclamă definitiv: odată ce ii oferise limba ca instrument de existență, nu mai putea să o părăsească. Și totuși, Irina Grigorescu s-a întors după 1990 la vechea Europa, la vechea universitate, la vechea limba
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
măruntă de noiembrie/ pregătit pentru o nouă înfrîngere/ în urmă se aud doar zarurile ploii pe acoperiș./ Întors la mine găsesc un străin/ căruia îi dau uimit bună seară" (Bună seară). Alienare ce dobîndește cîteodată aspectul mirific al unor tărîmuri îndepărtate, ca un drog simbolist și post-simbolist, pe filiera Minulescu-Tonegaru, nu fără pigmentul satiric al carui echivoc vizează atît condiția existențiala, cît și conștiința metodologiei expresive, a recuzitei utilizate cu o plenară luciditate, în ciuda patetismului inclus: "La o oră tîrzie din
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
arta militanta, realism socialist, revoluție culturală proletara etc., așa-zisa artă comunistă pleacă de la paradigmă sovietică, introdusă cu forța în țările "lagărului socialist": " Fie că el a fost importat în tropicală Cuba, în dezvoltată și europeană Germanie de Est, în îndepărtatul Vietnam ori în țara noastră, modelul cultural sovietic nu s-a clintit cu o iota de la structura sa inițială, acceptînd, excepțional, doar concesii conjuncturale minime și păstrînd cu îndîrjire esențialul. În România, atît prima generație a ideologilor de obedienta moscovita
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
precizează că respingerea materialismului înseamnă ărespingerea darwinismului și a marxismuluiă și că, prin urmare, formaliștii sînt ămisticiă; în plus, Trotki afirmă că sursa filosofica fundamentală a formaliștilor ar fi Kant (!), ăpontiful idealistiloră și că formalismul rus ar fi un avatar îndepărtat al kantianismului; în fine, ca primatul limbii în literatura ar reprezenta cea mai gravă erezie, din moment ce el pune accentul pe ăformă în defavoarea ăcontinutuluiă; or, pentru marxiști, ăcontinutulă trebuie să devină fundamental". Idei care au trecut în arsenalul esteticii oficiale comuniste
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
tocmai se pregătesc să-i ridice o statuie. Apoi descrie transatlanticul - "un fel de hotel mișcător, cu 762 de camere grupate în trei categorii" - și face o referire fugitiva la locul unde a fost turnata elicea vasului, un loc "foarte îndepărtat", "din celălalt colț al Europei". În momentul în care înțelegem că este vorba despre România, autorul își mută privirea chiar asupra României, povestindu-ne ce se întâmplă în 1986 într-o fabrică de ustensile pescărești dintr-un oraș de provincie
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
cu talentul său." La urma urmei, nonfictiunea e mai mult decît un... gen literar, conținînd a indiscutabil a un mare avantaj pentru cititor: faptul că o asemenea scriere este și adevărată! Oricum, reactualizînd afirmațiile lui Ion Vinea, din trecutul mai îndepărtat, unui autor de nonfictiune nu i se cer mai putine însușiri decît unui romancier, autor de ficțiuni, pe care trebuie să-l egaleze deopotrivă cu fantezie (!) și spirit de observație. Același Durrell (într-o notă la "Balthazar") explică pregnant ce
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
etc; prin urmare, nici pomeneala de o simplă "fotografiere" a realității, fiind vorba de un similacru al transcrierii doar aparent brută, nuda, rece. De ce am consideră că totul se rezumă la imaginație, la tentativă de a-ți apropia o realitate îndepărtată, situată la jumătatea drumului între conduită intelectuală rațională și gîndirea strict individuală. Unde oare se plasează punctul de joncțiune cu afectivitatea dirijata de suplețea spiritului, depinzînd, în mare parte, de straturile profunde ale persoanei ca atare? Ficțiunea are neajunsul de
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
fără îndoială, sertarele cu generozitate. Puțin mai încolo, un băiețel, pare-se din aceeași familie, nu găsise alt mijloc de a-și prezenta obiectele de vânzare, decât un fular oarecare întins pe trotuar. Curioasa lui marfă, scăpată dintr-o maree îndepărtată, trebuia să atragă atenția cartierului: diverse cochilii, pietre ponces, pietricele lustruite și carapace de crustacee, etalate într-o progresie geometrică. Și aici, prețurile rotunjite și fără vigulă, îl informau pe eventualul client. Urechi blegi și față oacheșă, picioare încă scurte
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
-mi publice, nici măcar contra cost, „prima mea carte de versuri”. Șapte ani. Nu erau mulți, dar pe vremea aceea așa mi se păreau; mi se păreau o viață de om. Pentru că tu, tinere cititor, trebuie să știi că în vremurile îndepărtate ale tinereții mele, tinerețea exagera totul; și depărtările. Notă: D’Annunzio a folosit termenul immaginifico pentru a-și caracteriza protagonistul din romanul Focul, proiecția literară a propriei persoane.
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) a repartizat aleatoriu, în primul semestru al anului 2011, 114.000 persoane, reprezentând 82,66% din totalul participanților la pilonul II de pensii facultative, ceea ce arată că tinerii au un comportament pasiv față de viitorul îndepărtat, a precizat miercuri Cornelia Coman, președinte ING Pensii, în cadrul unei conferințe de specialitate. Cel de-al șaselea seminar din seria campaniei de informare publică 'Învață să alegi! Pensia privată, o decizie tânără', organizat de CSSPP, a avut drept scop prezentarea
Peste 80% dintre participanţii la pilonul II de pensii facultative, repartizaţi aleatoriu în primul semestru () [Corola-journal/Journalistic/24958_a_26283]
-
Indignados - cântă sublim pentru ei și e adulat... Sau „Regăsește o iubire abandonată din prea multă rigoare, dorința de a uita și de a mă detașa de toți și de toate.” (p. 162) Relli vine subit în vizită din țara îndepărtată unde se „refugiase” și iubirea lor „renaște, reînvie” cu aceeași forță și prospețime... Pascal, însă, nu poate „uita” nici în plăcutele discuții cu ea: „Este mult Urât în care trăim!... Ducem o viață lipsită de sens și semnificație! Sensul-lipseide- sens
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
un București pe măsură: societate eminamente ridicolă, victimă a modernizării precipitate, neasimilată de fondul autohton. Cetățenii acestei lumi, burghezi și mic-burghezi stupizi, vorbesc și ei la nesfîrșit, într-un limbaj al cărui sens îl pricep doar pe jumătate. Ca și îndepărtații și necunoscuții lor colegi de la cealaltă margine a Europei, ei emit în permanență, cu o facondă iresponsabilă, „adevăruri” proprii care nu rezistă unei minime confruntări cu realitatea. Percepem și noi astăzi domnia Regelui Carol I mai degrabă în spiritul autorului
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
mari proze contrazic programatic „modelul Caragiale”, așa cum fusese el fixat pînă atunci. Ușoara lor tentă de fantastic, un fantastic discret, fără urmă de miraculos, se aseamănă cu fantasticul la fel de suav al lui Eça de Queirós. Să fie un ecou flaubertian îndepărtat, o urmă din La tentation de Saint Antoine? Cea mai importantă asemănare între cei doi o constituie faptul că amîndoi rămîn unici. Literatura portugheză n-a mai dat un prozator pe măsura lui Eça de Queirós, nici cea română un
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]