1,549 matches
-
și nu-ți mai poți trage pantalonii, ha, ha! Crezi că mă duci, Parker? Nici vorbă, sunt prea bine dispus și n-am chef la ora asta să mă bat cu tine. - Ai să mi-o plătești cu vârf și-ndesat pentru vorbele astea, netrebnicule! - Ușurel, eroule! - Gura! John ridică victima pe brațe cu mare grijă croindu-și drum prin zăpada afânată ce-i trecea în unele locuri mai sus de genunchi. Toți yankeii ce-i ieșiseră în întâmpinare rămaseră cu
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Toți proștii din lume se cred deștepți Dar asta nu se referă la noi Care avem certificate de handicapați Avem o părere foarte bună despre noi Plătiți-ne după valoare Că altminteri nu mai plecăm din stradă; - De ce-mi îndeși dom’le căciula pe ochi?! Nu știm dacă munca înnobilează Dar nici lenea n-a omorât pe nimeni Pierzania a făcut mereu mai multe victime Decât virtutea aderenți! Referință Bibliografică: Nimeni nu mai are chef de muncă / Ion Untaru : Confluențe
NIMENI NU MAI ARE CHEF DE MUNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351406_a_352735]
-
am văzut că s-au strâns ceva bani în șapca ta. Stângaciul: Mă duc să-i iau și îi dau nevestei. (Iese. Prin ușa întredeschisă se vede cum ia banii, îi numără, după ce și-a pus șapca pe cap, își îndeasă banii în buzunarul stâng al pantalonului.). Dreptaciul: (Se îndreaptă spre ușe. O închide.). Scena 10. Dreptaciul: Nu știu cum sunt oamenii ... ca acest tovarăș de călătorie ... sunt buni de gură, dar când este vorba de muncă, fac pe dracul în patru să
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
sau „cu o geană de brumă”. Nu, nu e lesne să cauți sufletul acestei Lumini (des)cântate. Îl aud muritorii ca pe cântecul tânguitor al sirenelor, cel care vrăjește și-i poartă în larg pe corăbieri. Dar poți să-ți îndeși dopuri de ceară, să stai departe de cântecul lor misterios, seducător, sublim, venit din adâncuri? De asemenea, nu e ușor să descifrezi „nescrisul dintre cuvinte”, e ca un cântec al nibelungilor în amurg, “cu eșarfă de uitare la gât” (Colind
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
nimic pe pământ”; „tu ai vrea ca viața asta să nu se mai sfârșească/ eu n-am știut niciodată cu ce s-o umplu/ și nici nu mi-a păsat de umplutură/ lasă, noi o să avem copii în cer” (sânge îndesat între copertele abia depărtate). Din viziunea unei lumii descentralizate, decurge atenția acordată, cu egală măsură, tuturor problemelor omenești, grave ori minore deopotrivă. Iată câteva evenimente contemporane tratate cu ironie, inteligență și condescendență: „am ajuns în rândul lumii/ am și eu
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UCENICUL TĂCERII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Meseria mea-i tăcerea nu mi-o îndesați pe gât mai amară-i decât fierea și nu-i bună de nimic Nu mi-o îndesați pe gât deloc n-o să-mi folosească domnilor numaidecât îi pun gurii altă mască Poate o să-mi folosească mai amară decât fierea uite
UCENICUL TĂCERII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345688_a_347017]
-
TĂCERII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Meseria mea-i tăcerea nu mi-o îndesați pe gât mai amară-i decât fierea și nu-i bună de nimic Nu mi-o îndesați pe gât deloc n-o să-mi folosească domnilor numaidecât îi pun gurii altă mască Poate o să-mi folosească mai amară decât fierea uite firea-mi omenească vomită pe loc tăcerea Și-mi iese buluc pe gât luați-o dac-o
UCENICUL TĂCERII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345688_a_347017]
-
o cucuvea rătăcind în aiurare pe suprafața imensă a infernului alb, un nou guvern de „oxfordiști” tineri, cu averi suspect de considerabile, dar care își șuieră printre dinți suma de „sentimente” ostile față de oamenii (care îi plătesc cu vîrf și îndesat) mai abitir ca un viscol de cod roșu ce spulberă de colo până colo tot. O parte de Românie sud-estică înghițită completamente sub mormane uriașe de zăpadă ca într-o altă eră cu dinozauri înțepeniți veșnic în calote paralelipipedice de
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
ochilor și urechilor și de-abia se stăpânea să nu izbucnească în râs. Va să zică din ăștia îmi ești Păcălici al meu. Păi asta are să te cam coste nițeluș. Cine câștigă așa de ușor banii, îi și pierde la fel de ușor. Păcălici îndesă și restul în buzunarul salopetei lângă ceilalți și pe urmă solemn: - Acum să fii atent. Întinde mâinile cu degetele răsfirate spre parbriz: - Ochii la maestru' și fără cârâială că se lasă cu zbor neprogramat. - Cum zâseși? - Dacă nu taci, ai
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
Și ulcele de lut Moaștele-ți sfinte, Ieși din morminte Cu tine să lupt! Ridică-te, Ștefane! Școală-te, Înălțate! Trezește-te, Ioane! Ne sug pe la spate, Averile toate, Vampirii din state, Din Apusul pervers; Vin lighioane, La noi se îndes; Nu mai avem carne, Nu mai avem lapte; Ale noastre nu-s bune, Nu-s bune de fel! Gustosul nostru șeptel Doarme pe coadă și el; Vacă, bou și vițel Visează la glonț de oțel, Că vor s-ajungă-n hotel Pe
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > O FEREASTRĂ SPRE CER Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi îndes înfrîngerile una cîte una, în buzunarul cu clapă tighelită și-mi spun că nu e drept să fie atîtea, negîndind și faptul că viața nu se sfîrșește aici eliptic punctată doar de semne chinezești între zero și infinit, nici un gînd
O FEREASTRĂ SPRE CER de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355825_a_357154]
-
Nici chiar eu nu m-aș fi gândit la șmecheria asta!” Bandiții sînt generoși (și o să vedeți mai încolo din ce cauză!): „N-o să te ucidem, dar ai grijă să nu te mai Întâlnești niciodată cu noi, da? Eugen Sterian îndesă banii în buzunar.” Între timp: “... Londra, în această dimineață. La sediul central al “Imperial Art”, un grup de cetățeni ruși au încercat să tranzacționeze vânzarea unor celebre picturi ale Școlii Postrenascentiste Franceze. Pânzele, admirabil falsificate, dețineau acte de origine care
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
Observând lacrimile din ochii stinși izvorâte când și-a văzut și cărțile din birou izgonite în balcon, Dan, împăciuitor, i-a promis Bătrânului că va găsi o soluție să protejeze cărțile de ploaie. Și a găsit-o: a protejat volumele îndesate în cutii de carton cu folie de plastic, sigilându-le în interiorul rafturilor. Acum, la întoarcerea de la înmorântare a tinerei familii, cărțile Bătrânului - și cele din fosta lui cameră, și cele de pe balcon - stau cuminți în hol, așteptând dimineața, când vor
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
lămuritoare și exhaustivă în privința structurii sale politico-economice caracterizante, lăsând istoria să realizeze acest lucru în timpul care va veni peste noi - este interogația firească referitoare la un fapt concret, vizibil tuturor, anume acela dacă nu m-am săturat cu vârf și îndesat de serialitatea imaginilor „vii” ale feluritelor discursuri artistice sau non-artistice ale prezentului supuse toate unor canoane imprecise ce te inundă vizual și cu violență la tot pasul, așa-numitele „opere” de artă deconstructivistă ale momentului (și amintim aici acele „reprezentări
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
inși, care nu au decât la suprafață o legătură particulară cu legile și principiile comunicării plastice, dar care sunt catalogați de critica de „specialitate” a zilei drept „genii” singulare și neînțelese ale sferei culturale prezente („artiști” remunerați cu vârf și îndesat de guvernele multor state ale lumii, inclusiv de statul român la vremea respectivă pentru noul tip de „viziune culturală” abordată - și amintim aici cazul controversatei expoziții a Institutului Cultural Român din New York din anul 2008)?! Răspunsul meu foarte sincer însoțit
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
tristă când văd ceea ce se promovează acum în mass-media românești și în cea din îndelung clamatul spațiu politic și public mondial. Dar ce mai contează, oare, încă un adaos de tristețe individuală față de ceea ce s-a acumulat cu vârf și îndesat până în prezent în corpul cultural al întregii noastre omeniri, atâta timp cât trăim pe pielea noastră zi de zi înlocuirea impusă de paradigmă ontologică actuală?!... Îndepărtarea Omului de adevăratele coordonate ale frumosului și schilodirea principiilor sale estetice prin promovarea unor elemente non-artistice
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
înnobilează Dar nici lenea n-a omorât pe nimeni Pierzania a făcut mereu mai multe victime Decât virtutea aderenți Avem o părere foarte bună despre noi Plătiți-ne după valoare Că altminteri nu mai plecăm din stradă; - De ce-mi îndeși dom’le căciula pe ochi?! Referință Bibliografică: Nimeni nu mai are chef de muncă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NIMENI NU MAI ARE CHEF DE MUNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355396_a_356725]
-
prins cu rata/n gura! Era încântat nea Barbu și i-a dat Lăcrămioarei un pumn de bănuți de 5, 10 15 bani, 25 și 50 de bani. I-a luat neștiind la ce o să-i folosească și i-a îndesat în buzunărelul de catifea al paltonașului ei negru. A aflat însă că sunt ai ei acum și trebuie să-i păstreze bine. A plecat mai departe zornăind din când în când, cu plăcere, mica ei comoară. La ușa următoare vecinii
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
mărunțișul, cu mare părere de rău. Era frig afară și simțea că îi îngheață mâinile dar trebuia să aducă banii căci mama și tata stăteau în ușă și așteptau curioși. Scoțând cu mâinile ei mici fiecare bănuț din zăpadă îi îndesa apoi în buzunar și-i părea rău că trebuie să-i scoată din ascunzătoare. Simțea că îi este din ce în ce mai frig dar trebuia să-i dezlipescă căci unii înghețaseră și se lipiseră de lemnul acoperișului. În truda ei de a desface
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Trei brațe Voiam să car trei brațe de surcele Să-nviorez puțin firavul foc M-a țintuit puzderia de stele Aducătoare poate de noroc. Îmi înfășor cojoaca grijuliu, Îndes căciula bine pe urechi, E iarnă aspră și-i tare târziu Și-n fond ne confruntăm cu lucruri vechi. Ci e atât de frig în omenire, Iar vântul suflă mai cu necruțare, Încrâncenări sălbatice-n neștire, Când dreptul este doar
TREI BRAŢE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355509_a_356838]
-
aia, ții la terfeleală ... Mă uitam lung la cei cocoțați în aceste locuri, dar luat de val nu realizam “expunerea” paradisiacă la care se supuneau ilustrisimei “arte a purificării”, liberi și nesiliți de nimeni, cu beatitudini gen “ bule de aer” “îndesate cu miresme” în pahare și borcane colorate și pritocite pentru dezmorțirea unui corp din care “evadase” prea ușor energia și cheful de toate, mai ales pentru “obiectul muncii” de pe aceste vaste peluze de serai, “cultivate” cu linii, bile, jetoane, zaruri
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
cârciumă și a dat pe gât două păhărele de țuică, pe nerăsuflate, ca pe apă, i‑a salutat din mers pe cei ce sperau că le face cinste cu vreo cincizeacă, cum se mai întâmpla în zi de duminică, a îndesat pălăria pe cap și a plecat glonț pe ulița pustie. A convocat toată familia și a interzis de la bun început ca cineva să ia apărarea celui pe care‑l va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
îl numiseră „putred” și, după ce ajungeau acolo, spuneau că „au ales libertatea”. Dar eu, care naveam rude sau sprijin acolo, nu mi-o puteam alege; iar sufletul meu rămânea torturat în acel pat procustian în care propagandiștii marxisti ne împingeau îndesând tinerețea celor care am fi avut înclinația de a gândi filosofic. Din acest motiv, si la tinerețe, când răbufneam și mai spunem un adevăr, tot un dezamăgit mă dovedeam a fi. Fiindcă mi-am dat seama că, de fapt, tocilar
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
am realizat, trotuarul fără urmă de ploaie! Din țigară de fapt nu mai trag demult, atârna așa ciudat în colțul gurii fără ca scrumul să se fi desprins, reușesc a o pune în scrumieră... Mă ridic încet; eu în gândurile mele, îndes bine pălăria pe cap, ridic gulerul pardesiului și o iau agale către locul care... nu mai este locul nostru. *** Pe Emilia am cunoscut-o în primele săptămâni ale studenției, în fapt ea m-a contactat. Îmi amintesc cât s-a
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
te rog io! se simți Petrică Vișinoiu obligat să facă uz de autoritatea lui de patron, manager, barman și ospătar. Se adresase, plin de importanță, unui individ de vreo treizeci și ceva de ani, ce purta o căciulă soldățească, bine îndesată pe ochi. Își însoțise spusele și de o mișcare amplă a brațului stâng, ce se terminase printr-o ușoară zvâcnitură a mâinii, ce-i plasase cu precizie degetul arătător spre locul unde tăblia de lemn a ușii ar fi trebuit
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]