777 matches
-
o întrebă Lanark. — Da, de ce nu? Brusc făcu ochii mari, uitîndu-se în cealaltă parte a încăperii cu gura deschisă. în semicercul bovindoului se afla o masă încărcată cu mîncare și băutură, iar o fată stătea și pălăvrăgea cu un bărbat îndesat, cu ochelari. — Cine-i fata aia? murmură Lanark. Tipa aia blondă în rochie albă? — Nu știu. Presupun că una dintre adeptele taberei. De ce te-ai aprinș așa la față? — Am mai întîlnit-o cîndva. — O? — înainte de a veni aici - înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămîne în deplină obscuritate. Dar această iluminare este uneori atît de puterică încît te orbește în loc să dezvăluie. în ciuda fluenței sale, Lanark își dădu seama că bărbatul înalt era beat. Cineva din preajmă mormăi. Lanark se răsuci și văzu un bărbat îndesat, în vîrstă stînd imobil într-unul dintre fotolii. Era îmbrăcat într-un costum albastru-închis cu vestă. își ținea ochii închiși, dar nu dormea, căci avea mîinile încleștate pe genunchi. Lanark întrebă cu respirația tăiată: — Cine e? — Unul dintre părinții orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are aliați de partea lui), se mulțumiră să se înjure pînă cînd domnișoara Ingram veni și-i duse la director. Domnul Macrae era un bărbat îndesat cu o față de culoare porcului. — Bun, zise el. Care e pricina? Thaw începu să vorbească repede, iar explicația îi era întreruptă de înghițituri și bîlbîieli; se opri doar cînd își dădu seama că îl umflă plînsul. Coulter nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta în timp ce eu mă ocup de tipii ceilalți. După cu știi, nu prea avem timp. Monboddo porni cu pași mari spre tron, cu pelerina umflîndu-se în spatele lui. Mai toți membri suitei îl urmară. Wilkins era un ins brunet, scund și îndesat. — Care e problem? întrebă el. — Domnul Lanark nu cunoaște ce anume presupune relocarea, spuse Munro țeapăn. El a cerut să plece. Am găsit un guvern care-l primește, în ciuda dosarului lui prost. Refuză să meargă din cauza climei. — Vreau soare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici o impresie specială asupra puterii, și nu mi-e teamă s-o spun. Credeți că, dacă ar fi un complot pentru a dezmembra orașul ăsta, ar încredința ei detaliile unui ins ca ăsta? — Dă-n el, Gow, cu vîrf și-ndesat! urlă o voce din spatele coloanei. Lanark se sufocă și se ridică în picioare. Auzi cum Grant îi murmură: „Atenție, acum!“ dar simțea în stomac o neliniște crescută, care n-avea de-a face cu dezbaterea. — Nimeni nu mi-a încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zbiere. Lasă-l jos, spuse Rima pierzîndu-și răbdarea. Trebuie să se odihnească, eu la fel. Lanark se așeză la picioarele patului și cîntă încet: „Dadadada“. Băiețelul nu se mai plînse și se cuibări în brațele lui. Trupul lui mic și îndesat era cald și liniștitor și-i dădea un sentiment atît de plăcut de pace, că Lanark se întrebă stînjenit dacă un tată ar trebui să se simtă așa. Puse băiatul în căruciorul de lîngă pat și-l înveli atent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul se ridică și reveni cu un zgomot îndesat, care-l ameți întrucîtva. Cînd văzu din nou obeliscul, arăta perfect vertical, iar focul strălucitor din vîrf era puternic. — Spune-mi, ce se întîmplă, zise Rima. Stătea ghemuită pe pămînt, cu mîinile peste ochi. Toți stăteau pe pămînt cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un distins poet, sunt sigur că ați auzit de el“, a socotit necesar să mă prezinte domnul Sima. „Naum și mai cum ?“, a întrebat unul din tineri, n-am să-l descriu, am să spun doar că era mărunt și îndesat și că avea sâni ca de femeie, iar părul cârlionțat i se unea în două puncte, deasupra frunții. „Naum P. Măta“, i-am răspuns eu, în gând, pentru că trebuia să devin vulgar, pentru că o iubeam nebunește pe fata aceea și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de ani, singurul care stătea în picioare. Părea un purtător nefiresc de firesc al firescului, dacă mă pot exprima astfel. Un campion al normalului. Brunet, cu o figură ștearsă, mărunt și îndesat, îmbrăcat într-un costum destul de corect, l-ai fi putut lua drept un meșter de treabă, poate un instalator chemat undeva pentru o lucrare pe care avea să o facă așa cum trebuie. Omul acela stătea și el nemișcat, dar în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului și s-a așezat să fumeze o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
loc. Dar se gândi că, dacă biroul militar al Celui Mai Mare Imperiu va ancheta vreodată capturarea navei Y331907, adevărul va ieși la suprafață. Oreldon fu cel care bătu la ușa căpitanului și ieși după aceea însoțit de un om îndesat, foarte mânios. Gosseyn puse capăt protestelor violente. - Căpitane Free, dacă se va afla că această navă a fost capturată fără a fi tras un singur foc de armă, o să te coste capul. Mai bine, ascultă-mă. Îi explică apoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
potrivește cu tocmeala din târg. 343Scara de sus în jos se mătură, iar nu de jos în sus. 344Tot un cuc nu ne cântă în toată vremea. 345Dracu nu face biserici. 346Șapte frați pe un cojoc. 347Și cu vârf și îndesată. 348Știe moșul ce are în traistă. 349Și din coș grăunțe, și din postavă tărâțe, și din făină parte și din traistă merinde. 350Tot cânele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe cum. 351Din pumni străini nu te saturi când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii de apă care se lățeau pe parbriz apoi se răsuci spre Azimioară și declară mocnit, îndesat, pe tonul unei sentințe fără drept de apel: ― Femeia asta o să mă bage în spital! Ascultă ce-ți spun! Parcă umblă cineva prin curte, șopti Ioniță Dragu. Florence clătină capul și răspunse neașteptat de tare: ― Ți s-a părut. E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Eu aicea rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în această privință, și lucrul avea puțină importanță. Singurele imagini pe care le va păstra despre Tarrou vor fi cele ale unui om care apuca bine cu ambele mâini volanul mașinii pentru a o conduce sau cele ale acestui trup îndesat, întins acum în nemișcare. O scânteie de viață și o imagine de moarte, aceasta era cunoașterea. Iată de ce, fără îndoială, a primit doctorul Rieux, cu liniște, dimineața, vestea morții soției lui. Era în birou. Mama lui venise aproape fugind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unul care nu are și fură ca să trăiască, dar dumneata cu un singur ochi - tata făcea aluzie că avea doar un singur copil - nu ți se pare că te va ajunge cândva blestemul și că vei plăti cu vârf și îndesat pentru că - zicea tata - nu e faptă fără răsplată și că uneori păcatele părinților trec asupra urmașilor până la al șaptelea neam. Nitas asculta liniștit dojana tatei, dar făcea tot după cum îl îndemna firea lui hrăpăreață. Cam prin anii 1936, pe când încă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acum frumusețea priveliștii. Cerul era de un albastru-pal de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. O va găsi de dragul lui Uri și, de asemenea, de dragul mamei și al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceva ce părea a fi bandă adezivă din plastic, ca o etichetă lipită pe un produs nou, atât de rezistentă, încât putea fi tăiată doar cu o lamă ascuțită. Vru să țipe, dar nu reuși decât să vomite pe materialul îndesat în gură. Iar acum gâfâia și mai tare, plămânii fiind forțați să-și satisfacă nevoia de aer doar pe căile respiratorii. Își simțea inima bătând cu putere, nu doar din cauza urmăririi, ci și de teamă pentru propria viață. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Poate că ea scrisese scrisoarea. Se întâmplaseră tot felul de lucruri de care nu-și aducea aminte. Presupun că eu am scris-o. Acum că ai pomenit de ea, presupun c-am scris-o eu. O meritați cu vârf și îndesat. M-ați adus la nebunie în ultimii ani de zile. Nu m-ați pensionat. Nu mi-ați dat șunca. Nimic. Trebuie să vă spun că sper să pierdeți tot ce aveți. — Ai scris tu asta? întrebă doamna Levy. După tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
supravegheată de soția sa, În fiecare an unchiul Dikran mai adăugase Încă un strat de grăsime la pântecul lui rușinos, așa cum un copac adaugă câte un inel de creștere la trunchiul său odată cu trecerea fiecărui an. Acum era un bărbat Îndesat și corpolent care nu avea nimic Împotrivă să atragă atenția asupra fiecăruia dintre aceste două lucruri. Acum doi ani i se oferise un rol Într-o reclamă la paste făinoase. Interpretase un bucătar voios a cărui bună dispoziție nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tale prăzi. Îmi sting prudent organele luminoase ca să nu atrag atenția prădătorilor. Am spus eu bine: nebunul, sînt eu. Mă afund În mîlul abisurilor și Îi transform pe cei pe care i-am cunoscut În copilărie În niște pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să consult Simfonia fantastică - o am În mai multe versiuni - mă fac nevăzut În liniștea marilor străfunduri, la mii de metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ascuns între faldurile rochiei. Mâna îi săpa acum în buzunarul interior al mantalei și îi pipăia conținutul. Sunt două lucruri, judecă ea, cam de aceeași mărime, unul moale și din hârtie, celălalt tare. Îl scoase afară pe primul, un plic îndesat. Era mov deschis, fără adresă și nesigilat. În plic se afla un teanc de bancnote. Aruncă priviri repezi în toate direcțiile, ferm convinsă că acum se va găsi cineva să o deranjeze. Luă banii, un curcubeu de culoare în peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
meargă din nou înăuntru doar pentru a se lămuri și pentru a cere, dacă tot se afla acolo, banii înapoi. Apoi, pe negândite, restul persoanei lui Porfiri i se arătă în fața ochilor. Acesta era, fără îndoială, mic de statură și îndesat, cu o burtă masivă și cu fiecare parte a lui, de la capul său mare și tuns scurt la mâinile sale durdulii, lăsând impresia unei umflături. Însă ochii aceia, calmi și alerți, degajau căldură și înțelegere și, astfel, făceau figură aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]