788 matches
-
simplu necrolog la mica publicitate din partea instituției muzicale din Palatul Cantacuzino, înregistrând - poate - cea mai tristă „performanță” a culturii românești din perioada comunistă. Este adevărat că s-a numărat printre „muzicienii - constructori” ai Canalului Dunăre-Marea Neagră, plătind cu vârf și îndesat tributul concepțiilor sale flozofico patriotice, atitudini regaliste, anilor petrecuți peste Ocean etc. Oglinda luptei surâde cu autoritățile Partidului și Statului Socialist (1945 - 1978) s-a conturat în numeroasele sale întâmplări, reclamații, plângeri către oficialitățile epocii, multe rămase în arhive greu
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
din ajun, îngenunchie lângă cel doborât, și venindu-i cu pumnul care ținea clisa până în dreptul bărbiei, îi căscă cu cealaltă mână dinții, și aruncă tot boțul de pământ în gura încă înecată de sânge, după care așteptă cu palma îndesată ca un oblon, pe gura închisă cu sila, să-și dea ochii peste cap și să se înece. - Na, țârcovnicule! Fir-ai al dracului și al lui mă-ta care te-a făcut și te-a-nchinat!... Pământ ai vrut de la mine
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
ghilimele, virgule și o idee mai alăturate, adică puse în rândul lumii, literele, bineînțeles, (științific s-ar chema într-o logică a limbajului) și spectacolul e la el acasă. Nu vă grăbiți, nu e pe gratis! Plătim cu vârf și îndesat. „Lucru dracu, ba nene!”, vorba lui Moș Gogu, unul de pe la mine din sat, „e că circul noi l-am vrut, noi îl avem! Iar după aceea, ce să mai zici?!”. Problemă se complică rău, dar rău de tot, când, vorba
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bată! - a blestemat femeia. La ieșire, au întâmpinat-o cei de afară. - Ce ți-e, fata, și tu dăduși cu nasul... ? - Huiduhu, spurcaților! Lovi-v-ar ciumă să vă lovească! - Următorul! - au strigat cei dinăuntru. A intrat oblojit, cu căciulă îndesata pe cap și încins cu bețe ce atârnau de un capăt, moș Vasile. El stătea în bojdeuca lui, pe Cioarecul, dar fiindcă l-au prins jandarmii pe drum, îl băgaseră în aceeași oală cu ceilalți. Oricum îi venea rândul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mult o dezbracă decât o îmbracă. Este evident că dorința ei, în momentul erupției pe ușa "scării" și al năvălirii pe trepte, a fost să-l prindă măcar pe unul din mitraliori și să-i tragă o chelfăneală scurtă și-ndesată. Dar tiraliorii s-au împrăștiat ca vrăbiile când pe cer apare uliul, și femeia este vădit dezamăgită de insucces. Și, s-ar părea, cam iritată, căci pe terenul ambuscadei a mai rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
o funie văd cearceaful pe care-l scutură cineva prin fereastra deschisă rămîne în aer un fir de păr alb un nerv nu te mai uita ochi albaștri buze roșii ajungîndu-se astfel la personajul lilly și la tamponul cu eter îndesat în nară inviolabilitatea acelui zero pe care nu-l precede și nu-l urmează nimic avea ochi albaștri buze roșii alo de ce nu răspunzi îți aud cîinele și nimic din ce trece de mine n-are carnea mai pură în
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
rezemată sub bărbie. Bătrânii se întoarseră tăcuți și-l luară pe nerod în brațe. Nu păreau impresionați. Făceau treaba asta ca și cum acuma toate ar fi fost puse pe făgaș. În față, fără să pară că a observat ceva, plutonierul pășea îndesat. Sergentul îl urma supus. ȚINTA Sunt întâmplări care, neintrând în serie logică, te copleșesc atât de mult încât nu-ți mai rămâne alta decât să le rezumi cu un „Ce vrea să zică soarta, dom’le !” Fapte fără legătură deșteaptă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ce se revărsa în grija pentru salvarea sufletelor păcătoase. Abia acum Neculai se trezea în fața unei speranțe. Iată în ce fel l-a tulburat pe filosof „linia” șefului. De atunci viața lui Neculai luă alt curs. Cu greu, în tinerelul îndesat și sprinten ce purta cămăși cadrilate cu cravată albastră din material sintetic l-ai fi recunoscut pe lâncedul și buhăitul de odinioară Neculai. Doar privirile decolorate rămăseseră aceleași, de astă dată cu o adresă, sar zice, șmecherească. În locul unei înțepeneli
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu un pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se îngălbeni: un semn roșu fusese făcut și în dreptul numelui Tălparu Petrache și, parcă, mai îndesat... Zâmbi amar, dar se învioră brusc. Luă o coală din mapă și, apasat, scrise: ,,Mă angajez să susțin material campania cu 5.000 de dolari și să tipăresc 10.000 de afișe”... Nimeni nu a știut, apoi, dacă Petrache a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
s-a repetat, la toate nivelurile, ce a făcut poporul în casa lui Ceaușescu în decembrie și ce făcuseră Ceaușeștii cu acest popor decenii de-a rândul: furtul. A fost un semn rău, care s-a adeverit cu vârf și îndesat. Înainte de a ne înghesui să primim și noi o ciozvârtă pentru că ne-am orientat, am face un bine irakienilor dacă le-am dărui colecții de ziare românești din anii din urmă. Menstruație la captc "Menstrua]ie la cap" Că lăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-un bloc vechi situat undeva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
30 și ceva, în plină afirmare și dăruire de sine. În al doilea rând, câți oameni cu amplitudinea social-religioasă și culturală, în sensul cel mai larg, a lui Costion Nicolescu avem? De câte astfel de valori ale ortodoxiei bine-scriitoare și îndesat făptui toare are parte păgânia noastră? Andrei Pleșu, Ioan I. Ică Jr., Sorin Dumitrescu, Teodor Baconski, Dan Ciachir, Mihail Neamțu, Bogdan Tătaru Cazaban... Oameni-punte între maluri, capabili să conducă duhul creștinismului, tradiția și valorile ortodoxiei spre lumea laică, întru o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care-i dădeau aerul unui american deținător de Nobel în fizica nucleară. Contrabasistul: înalt și el, dar cu părul blond și zbîrlit ca un cîine nebun, iar în rest spîn. Bateristul: brunet bine, mustață de mongol, scurt la trup și îndesat. Excelenți muzicieni. Lui Simon i se făcu pielea de găină la primele sunete de cinel ale bateristului care-și ocupa locul, la vibrațiile de bas ale contrabasistului care-și acorda instrumentul. Urmau să mai schimbe o scurtă privire, un ultim
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
e bolnav de imagini, scrie, în carte, Costel Safirman. O boală incurabilă. Dacă e nebun? Cu siguranță. Dacă nebunie se cheamă să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit, cu vîrf și îndesat ( filmări întrerupte, montaje mutilate, filme interzise, un negativ ars, internări și tratamente psihiatrice, exil, premiere la distanță de zeci de ani de la terminarea filmelor ce i se poate cere, unui om, mai mult, pentru luxul de a rămîne el însuși
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
apăru figura lui Titu Maiorescu... Este un om de statură mijlocie, îmbrăcat cu severă luare-aminte și oferind, deocamdată, privirilor un piept lat, sub podoaba albă a maxilarului de jos - nici barbă plină și stufoasă, nici cioc napoleonian. Pare bine legat, îndesat și rezistent, ceea ce mărește surpriza să observi că mîinile sunt mici și degetele sunt "fuselés", ca la femei... Titu Maiorescu vorbește cu un glas așezat și egal, alb ca o zi de toamnă acoperită de nouri... În vorba lui se
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
pară altceva decât este. Ambițiile sale se reduc la nivelul meseriei pe care o face și unde este un veșnic perfecționist. Există în discursul lui Gheorghe Dinică o nuanță de modestie, de bun-simț al valorii așezate, demonstrate cu vîrf și îndesat, care nu se poate să nu impresioneze. Toni Grecu și Florin Călinescu sînt niște brand-uri importante în lumea show-biz-ului. Ei imită în interviu retorica personajelor care i-au făcut celebri (veșnica veselie a ,reporterului" din grupul ,Divertis", la Toni
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
să fie sănătos! În ce-i privește pe aliații de ultimă oră ai extremiștilor peremiști, udemeriștii, consider că prin felul în care s-a votat în județele în care-și au principalul bazin electoral, și-au primit, cu vârf și îndesat, palmele meritate. Marko Bela, cel mai bine plătit poet din republică (!!!), ar trebui să realizeze că pentru a intra în curvăsăriile politice în care și-a târât partidul e nevoie de mai mult decât de o retorică a îmbufnării și
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
o ceașcă de cafea rămăsese încă înnegrită lângă o mașină de spirt. Un simplu bec cu abajur verde de tablă smălțuită atârna deasupra mesei, de un fir lung cu scripete. Neglijența era răscumpărată însă de înfățișarea colecțiilor de cărți înșirate, îndesate, puse morman pe jos, pe lângă dulapuri și scaune, pe prichiciul sobei, pe glaful lat al ferestrelor, pe scaune. De obicei, un asemenea cumul face impresia de anticărie, ceea ce nu era cazul aci, căci volumele erau mai toate legate în pergament
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
decât o mare odaie cu aer de depozit. Pe un perete, rafturi adânci ca acele din prăvălii erau pline cu pachete de chilimuri, caramaniuri, șaluri vechi turcești și alte asemenea lucruri de aspect textil. În două vitrine vechi se vedeau îndesate pahare de cristal, șfeșnice, bibelouri, o adevărată anticărie, față de care biroul ordinar, de brad lustruit, al lui Saferian distona. Pe el se înșirau, paradoxal, câteva cupe pline de spițerii, piper negru, scorțișoară, ceai. O candelă proptită de un trepied de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conacul propriu-zis. - Da' întîmplarea cu pisica o știi? Întrebă Pomponescu. Natural, Smărăndache o știa. Conțescu, fiind în explorație geologică, pe când ședea la masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe spate și-și rezemase capul de trupul lui Pomponescu. Sofaua fiind îngustă, un picior al Indolentei atârna jos, și genunchiul dezgolindu-se, spectacolul din punct de vedere plastic era destul de grațios. Chiar ideea de a sta astfel în tăcere, îndesați unul într-altul, într-un amurg de iarnă, în casă, era agreabilă. Însă tăcerea Ioanei nu era o muțenie meditativă, ci o somnolență fizică. O lene câștiga tot trupul său, provocând un căscat care, deși acoperit cu mâna, părea animalic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o întrebă Lanark. — Da, de ce nu? Brusc făcu ochii mari, uitîndu-se în cealaltă parte a încăperii cu gura deschisă. în semicercul bovindoului se afla o masă încărcată cu mîncare și băutură, iar o fată stătea și pălăvrăgea cu un bărbat îndesat, cu ochelari. — Cine-i fata aia? murmură Lanark. Tipa aia blondă în rochie albă? — Nu știu. Presupun că una dintre adeptele taberei. De ce te-ai aprinș așa la față? — Am mai întîlnit-o cîndva. — O? — înainte de a veni aici - înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămîne în deplină obscuritate. Dar această iluminare este uneori atît de puterică încît te orbește în loc să dezvăluie. în ciuda fluenței sale, Lanark își dădu seama că bărbatul înalt era beat. Cineva din preajmă mormăi. Lanark se răsuci și văzu un bărbat îndesat, în vîrstă stînd imobil într-unul dintre fotolii. Era îmbrăcat într-un costum albastru-închis cu vestă. își ținea ochii închiși, dar nu dormea, căci avea mîinile încleștate pe genunchi. Lanark întrebă cu respirația tăiată: — Cine e? — Unul dintre părinții orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]