1,108 matches
-
și prin ceață văzu ceva care-l scoase din starea de oboseală. O creatură întunecată, cocoșată și fără cap, de aproape un metru și jumătate, cu multe picioare, stătea nemișcată în fața lor. Avea picioarele strînse, într-un mănunchi și picioarele îndoite de parcă s-ar fi pregătit să sară. Lanark simți cum Rima îl apucă de umăr și șoptește: — Un păianjen. Scalpul i se strînse. Urechile îi pocneau. Se ridică și șopti: — Dă-mi lanterna. — N-am lanternă. Haide, să plecăm. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
triunghiular năpădit de iarbă pe vîrful unui deal înconjurat pe toate laturile de grădinile caselor. Pe iarbă era întinsă o prelată pătrată, și în jurul ei erau trei lumini electrice, iar în centrul prelatei, pe niște tălpi foarte late și picioare îndoite, stătea ceva care semăna cu o pasăre. Deși prea mare pentru a fi vultur, avea aceeași formă și aceleași pene cafenii-aurii. Pe piept era inscripționat U-1. Pe spate, între aripile strînse, era o deschizătură de aproape cincizeci de centimetri, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în fața ușii, care părea să fi fost deschisă cu câteva clipe mai înainte. Grosvenor privi peste umerii lor și văzu în peretele din fundul cuștii o gaură enormă, prin care ar fi putut trece ușor cinci oameni deodată. Metalul părea îndoit și tăiat în multe locuri. Deschizătura dădea spre un alt coridor. - N-aș fi crezut că așa ceva e cu putință, murmură Pennons prin casca desfăcută a costumului său spațial. Nici măcar barosul nostru greu de zece tone n-ar fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
supraumane, deoarece este degetul lui Jupiter. Cu el îndepărtăm pe cineva când îl dăm afară dintr-o încăpere, ținându-l cu drept, cu palma în jos (cf. expresia rusească указать кому-либо на дверь = a arăta cuiva ușa), iar în formă îndoită, cu mișcări repetate, dar cu palma îndreptată în sus, chemăm pe cineva să se apropie. Pe o arie întinsă a Europei, funcționează un tabu sau o regulă a eticii comportamentale: interdicția de a arăta cu degetul spre o persoană, iar
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură și se răsuflară. Baba bău apă, Făt-Frumos bău putere, ș-un fel de foc nestins îi cutreeră cu fiori de răcoare toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. C-o putere îndoită, cu brațe de fier o smunci pe babă de mijloc și-o băgă-n pământ până-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap și-i risipi creerii. - Cerul încărunți de nouri, vântul începu a geme rece și a scutura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luă alți cai din chiar grajdul Genarului. Astă - dată plecară noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunei peste adâncile valuri ale mărei, fugeau prin noaptea pustie și rece ca două visuri dragi; ci prin fuga lor auzeau miautele lungi și îndoite ale motanului din vatra castelului. Apoi li se păru că nu mai pot merge, asemene celor ce vor să fugă în vis și cu toate aceste nu pot. Apoi un nor de colb îi cuprinse, căci Genarul venea în fuga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lume, N'ar ave în ceriuri nume. Căci spre a mea pedepsire Au eșit acea numire De-ntîi e dulce ca mierea Până ce-i-mplinește vrerea. S-arată din început Foarte dulce și plăcut, Iar apoi amară-i foarte Ca o îndoită moarte. Aș vroi de zece ori Într-un minunt ca să moriu. Inima mea o dau ție Legată cu jurământ, Stăpînește-o-n piept la tine Până voi intra-n mormânt. 5 (Un Stih a unuia, ce se călătorește, al căruia glas s
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
presupunea că treaba asta ar fi aflat-o în ultima clipă și ne-a comunicat-o ca să fim pregătiți sufletește. ― Joacă tare, spuse inginerul pe gânduri. Sări sprinten în picioare, trăgîndu-l de mână pe celălalt. Cârnul își privea țintă degetele îndoite. Apucă arătătorul și mijlociul scuturîndu-le puternic. ― Stai! Mai am două chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea ceva de rafturi. Să umblăm la rafturi. N-am prea înțeles... ― Rafturile de la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiind așezate pe abdomen sau pe piept. Uneori, mâinile sunt îndoite mult spre umeri (ca și cum ar fi ridicate în act de rugăciune; influențe specifice ereziei bogomile bulgare de secol X-XI). În patru morminte s-au găsit schelete cu picioarele ușor îndoite sau chiar încrucișate (2 cazuri). Se pare că nu e vorba de un ritual aparte, ci doar de anumite devieri și deplasări ale oaselor, care au survenit, fie în timpul depunerii cadavrului înmormântat și a acoperirii lui cu pământ, fie în
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
TĂCEREA DE AFARĂ. ÎN FAȚĂ ÎI STĂTEAU NIȘTE STRĂZI GOALE CARE SE ÎNTINDEAU DE O PARTE ȘI DE ALTA, UN ORAȘ PĂRĂSIT. NU SE SIMȚEA NICI O BRIZĂ, NICI O MIȘCARE. COPACII DIN APROPIERE STĂTEAU ÎN LINIȘTEA ACEEA DE MOARTE, CU FRUNZELE ÎNDOITE DAR ȚEPENE, CU RAMURILE NEMIȘCATE. ERA CA O SCENĂ SUB UN CLOPOT DE STICLĂ, O GRĂDINĂ ÎNTR-UN VAS TRANSPARENT, IAR EL FIGURINA MINUSCULĂ FIXATĂ RIGID ÎN MIJLOC. NUMAI CĂ N-AVEA DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ACOLO. AJUNSESE LA O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cămașă lungă de in, cu părul încîlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. "Hai, intră", zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici un Mattie; domnul Watson, proprietarul liniștit, de culoare café au lait, era singura autoritate care dispunea de puținele mărfuri. — Chestia-i că n-am meserie, îi spunea Jones lui Watson. Stătea cocoțat pe un scaun de lemn și ținea picioarele îndoite dedesubt, ca niște clești de luat gheață, gata să ridice scaunul și să plece cu el sub ochii bătrâni ai domnului Watson. Să am și eu, bre, o calificare, n-aș mai șterge podelele unei curve bătrâne. Fii cuminte, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
armă. Dar își dorea să fi avut una. Dacă încercau să-i facă ceva fiului meu, i-aș fi ucis? Și răspunse: Da, i-aș fi ucis! Și știa că era adevărat. O Toyota Highlander albă, cu bara din față îndoită, trase lângă trotuar. O văzu pe Amy stând în mașină. — Jamie? Să mergem, spuse Alex. — În sfârșit! Băiatul porni spre apartamentul lor, dar ea îl coti în altă direcție. — Unde mergem? Facem o mică excursie, zise ea. — Unde? Jamie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ridice. Îl târî departe de corpul din copac, lăsând o urmă largă. Își făcu de lucru cu încuietoarele, care erau înțepenite dar nu încuiate. Capacul geamantanului sări în sus, propulsat de ceea ce era înăuntru. Zoia îl deschise de tot. Stătea îndoit ca un fetus în pânetce așteptând să fie născut. În căderea lor, fulgii pufoși se grăbeau să îi ureze bun venit, așezându-se cu delicatețea unui șal peste umărul ieșit în afară. Avea capul spart, observă ea, cu părul aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
repetă, un fiu, un fiu, un fiu. Imediat, împins de o curiozitate fără dorință, aproape inocentă, dacă mai există inocență în acest loc al lumii numit pat, ridică păturile ca să privească trupul Martei. Era întoarsă spre el, cu genunchii ușor îndoiți. Partea inferioară a cămășii de noapte i se răsucise până la brâu, albeața pântecelui abia se putea distinge în penumbră, dispărând complet în zona întunecată a pubisului. Marçal lăsă să cadă cuverturile și înțelese că momentul mângâierilor încă nu plecase, rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cămașă lungă de în, cu părul încâlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. „Hai, intră”, zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în apă. De-abia l-am târât până aici ca să-mi slujească drept firmă. A izbucnit în râs ca o mojică. Avea în jur de treizeci de ani și stătea cu fundul direct pe pământ, sub un măr, cu picioarele îndoite și desfăcute, cu rochia suflecată, spre a-și arăta enormul și largul vagin. Era grasă, urâtă, asudată și unsuroasă. Mi-a făcut scârbă. Și-n plus, întâlnirea cu bătrânul mi-a stricat, fără să știu de ce, buna dispoziție. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aș duce să caut așa ceva. A ridicat din umeri. - Și-ncotro te-ai gândit să pleci? Aveam răspunsul pe buze. - Unde se află cei mai buni. În Siria. De mult doream să văd țara strămoșilor mei. Te rog. Avea inima îndoită, căci dintr-o asemenea călătorie era posibil să nu mă mai întorc. - Lasă-mă să vorbesc cu Arioald, a insistat el. - Asta nu, prietene. Lasă-mă să plec. Îți cer un document de liberă trecere prin ținuturile longobarde. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acest fel și-a făcut el intrarea în palatul împăratului și, după câte știu, n-a mai ieșit de-acolo. Garibaldo i-a explicat cam ce i-ar trebui, și Calinic a executat. A confecționat din trestii subțiri patru tubulețe îndoite, fără să le fi turtit. S-a folosit de apă și de foc, de fier și de mâini, trudind o dimineață întreagă. - Nu credeam că o să reușești să faci o lucrare de câteva zile în câteva ore, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iubit, spuse Valentina. — Te cred! râse Miria. Dacă ești chioară... N-ai văzut cum se uită la tine? — Cine? exclamă Valentina surprinsă. — Îți place? E ultimul model, spuse Axel Întinzându-i o bucățică de metal care semăna cu un ac Îndoit. Costă o sută de mii de lire. Valentina Îl luă În mână, fără să știe ce-ar putea face cu el. — Clama ți-o fac cadou, spuse Axel Rose. E din inox chirurgical, nu provoacă infecții. — Scoate-ți tricoul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fost tot atât de rapidă și de ușoară pe cât fusese sarcina de grea. După o dimineață de gâfâieli și gemete, s-a așezat pe cărămizi, iar Rahela s-a ghemuit și ea luând-o în brațe. Coatele Bilhei se odihneau pe genunchii îndoiți ai Rahelei și era ca și cum cele două femei împărțeau același pântec în acel moment teribil când copilul își făcea drum afară. Fețele lor se contorsionau și se roșeau în același timp și au țipat la unison când i-a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mai vrea să ne cânte, apoi, cu mișcări rapide, a început să le toarne apă. M-am apropiat și eu de perete și am văzut că prin fiecare colivie trecea un fel de jgheab făcut din cutii de conserve îndoite. Am început să le torn și eu apă din sticla pe care o aveam în mână, deși împletitura de rafie era lunecoasă, numai de câteva ori am turnat pe de lături, toate păsările, probabil de frica mea, s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unui coșmar mult prea prezent? În clipa următoare, nisipul era deja curat de orice urmă a dramei. Dar nu și inima Mariei. Omul Înaintă spre ea, copleșit de sentimentele dureroase care-l chinuiau. De sub brațul stîng, pe care-l ținea Îndoit strîns lîngă șold, scăpă un morman de cîrpe vechi, a căror culoare albă nu mai era decît o Îndepărtată amintire. În ciuda Înfățișării masive, se mișca În tăcere, avînd un mers ciudat, șovăielnic și sacadat. Ajuns În spatele ei, Își ridică brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de furie. - Niciodată n-au să mă facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]