567 matches
-
ni-l Închipuim pe Kafka În deșertul Orientului Mijlociu sau În China comunistă, sau În Brazilia, unde atât de ne-kafkianul evreu vienez Stefan Zweig și-a pus capăt zilelor, pentru a autentifica una dintre torsiunile cele mai expresive ale secolului Îndoliat nu doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului său Karl Rossman, sau la doi pași alături, În Newark, „Într-o cameră din casa unei bătrâne doamne evreice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
hârtie. Sadako Sasaki de doisprezece ani, suferindă de „boala bombei atomice“, a ajuns până la șase sute patruzeci și patru. Copiii din toată lumea îi trimit în fiecare an mii de cocori. Cocorii însoțesc sufletul în paradis. Desene cu cocori încadrează ferestrele caselor îndoliate, iar morții sunt împodobiți cu bijuterii în formă de cocor. Cocorii sunt suflete care au fost odată oameni și poate că or să mai fie, peste mai multe vieți. Sau oamenii sunt suflete care au fost odată cocori și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semnul binecuvântării și intrară amândoi deodată în biserică, urmați de patru diaconi în stihare negre de catifea bordate cu argint în jurul gâtului și la mâneci. În urma lor venea doamna, între Constantin și Radu. Ștefan pășea preocupat între cele două domnițe îndoliate. În jurul Sfântului Epitaf călugării începură tânguit, cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era dada Stanca mică, Tudora o lua la cuhnii și-i dădea vinerea să mănânce scovergi și să bea zeamă de varză! Toți cei de față pufniră în râs, mai puțin vodă care, preocupat, se întoarse spre cele două femei îndoliate și spuse: — Io Constantin Basarab vă poruncesc să o luați în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnița Bălașa, cu nora ei Anița și cu nepoțelul Dinuț, au fost exilate la Kutaieh, pe țărmul răsăritean al Mării Negre, în Caucaz. După un surghiun de trei ani, când s-a sfârșit războiul împărățiilor turcă și austriacă, turcii fiind învinși, îndoliatele femei din neamul Brâncovenilor s-au putut întoarce în Țara Românească. Sub vodă Constantin Mavrocordat, în 1720, doamna Marica reușește în mare taină să aducă și să îngroape la ctitoria lor, la biserica mânăstirii Sfântul Gheorghe cel Nou din București
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hoț) S-a rezolvat! (Șterge cu o batistă pistolul, îl pune în mîna Hoțului etc., scenă tipică de film polițist, cînd totul e gata ia telefonul și formează un număr. Brusc întuneric; imediat, apoi lumină; același decor, pe masă fotografia îndoliată a lui Charles, au trecut, se vede, mai multe zile, în fotoliu, Emma își pilește unghiile. Se aude soneria, Emma își rectifică ținuta, aranjează cîteva obiecte, apoi deschide, intră un bărbat același cu Ion, Toreadorul, Hoțul etc. care-i oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe terasele blocurilor sau a sacilor cu nisip ce delimitează găurile negre ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele capitalei oferă din ce în ce mai des imaginea autoturismelor, camioanelor sau căruțelor încărcate până la refuz cu valize, genți, piese de mobilier, peste care se îngrămădesc ciorchine oameni grăbiți să fugă din calea bombardamentelor. Alții, la fel de numeroși, preferă să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl găsise așezat pe treptele de la intrare, cu capul în mâini. La întrebarea lui firească dacă se întâmplase ceva, profesorul s-a uitat la el cu o privire chinuită: "Știi că a fost bombardată facultatea? Domnule ofițer, înțeleg, cu inima îndoliată, bombardarea instalațiilor petroliere, a fabricilor de muniții și armament, a gărilor prin care trec trupe către front ... dar de ce Arhitectura?! Ce vină au laboratoarele, sălile de curs? Ce au avut cu Universitatea, un simbol al învățăturii și erudiției? Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni de la bodegile pe care pe aproviziona și câțiva dintre prietenii Linei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu gândul... O, Doamne, simt că-mi pierd mințile!... Precum în Cer așa și pe pământ... ...Era în ziua de Înălțarea Sf. Cruci, pe la amiază. Zi de toamnă tristă... Din nourii cerului ploua mărunt, liniștit, ca un plâns de mamă îndoliată. Frunzele copacilor se desprind de crengi, parcă ar încerca să zboare... trecând apoi ușor într-o plutire lină până la pământ. Clopotul de la Biserică bate de sfârșit de Liturghie. Astăzi e sărbătoarea busuiocului, Lacrimile Maicii Domnului, se pun buchețele de busuioc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să ne arate că există o netă separație între el și mlaștina în care e silit să înoate. Participă la înmormântări (se moare mult în romanul Gabrielei Gavril, dar rareori violent), uneori, bacovian, se înscrie în cortegii aleatorii, chefuind cu îndoliații ca și cum ar fi de-ai lor. Disprețuiește viața literară, pe care o cultivă totuși cu masochism. Artiștii menționați sunt, mai întotdeauna, unii tineri, chiar foarte tineri și, fără excepție, impostori. Se lasă exploatat de către un editor, prostituându-și pana în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
temă, cu o înfățișare melancolică, temă care accentuiază atmosfera încordată a dezvoltării. Partea a II-a (adagio assai) este binecunoscutul ,,Marș funebru”. Întreaga fire deplânge parcă aici moartea eroului. La început se aude motivul sumbru, trist, al viorilor. Ele suspină îndoliate. La oboi, pe care-l îngână ceilalți suflători de lemn, apare apoi în major o melodie mai lumi noasă; amintirea faptelor mari pentru care s-a jerfit eroul descrețește pentru o clipă frunțile plecate. Dar atmosfera de doliu revine odată cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
agitație nemaiavută, care-i sfărâmă somnul. Nu era nici durere propriu-zisă, nici frică, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai în noaptea dinaintea plecării pentru totdeauna într-o țară îndepărtată. A doua zi intră în clasă cu mâna îndoliată și se așeză în bancă cu pelerina pe el, în așteptarea numai a institutorului. - A murit mama mea, explică el colegului de bancă, intrigat. - A murit mama ta? se miră acela ca de un eveniment onorabil. - Da. - Lui Sima i-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de polenuri, de parfumuri; mondenul, pe care Martha Bibescu îl apără de orice acuzație de snobism, citându-i admirația pentru « democrația catedralelor i; filosoful, atras de priveliștea teribilă a involuției fizice; prietenul, mai ales, care îi propunea lui Anton Bibescu, îndoliat, să-l viziteze într-o fabuloasă Strehaia, în ciuda florilor de primăvară care i-ar fi putut provoca criză de astm. Locuri mirabile înscrise într-o geografie a prieteniei dintre cercul Bibescu și Proust se ivesc din paginile scrisorilor: stradă Courcelles
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
cu mine, haideți, Bobby, Santiago. Cunosc drumul spre mausoleul familiei, unde-i Îngropat Santiago, tata. Înaintează printre morminte, pavilioane de nișe, nesfîrșite pavilioane de nișe, uriași stupi albi, reci, care se Închid și nu mai primesc pe nimeni; alte persoane, Îndoliate ca și ei, Își Încrucișează drumurile În tăcere, avînd grijă să nu se atingă, aproape cu repulsie; femei cu flacoane de alcool care se dezinfectează de zor, un preot, grădini și flori. Aici. Un preot Îi aștepta de mult, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al lui daddy. Dumnezeule!, sper sa nu fie atît de excentric pe cît e automobilul. De ce nu faci o fotografie cu toate vehiculele astea demențiale adunate În curte? Haide. „Ce arătare“, Își spuse Julius, văzîndu-l pe Al Capone pitic și Îndoliat Îmbrățișindu-se cu Juan Lucas, Îmbrăcat cu o haină de tweed În carouri țipătoare. S-au Îmbrățișat strîns. Nu se văzuseră de ani de zile. — Însurat și instalat În casă nouă! strigă Al Capone, ridicîndu-și un braț scurt și puternic, rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iubitor care-și sfărîmă copiii În Îmbrățișarea suferinței. („Copiii Săi“, nici măcar nu e vorba de mine, e vorba de el și de mama.) Tăcerea noastră voia să Însemne: Doamne, Înțelegem, și În trupurile noastre doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru, austeră și Îndîrjită, dar totuși o bucurie - această suferință pe care ai voit-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată, eu care i-am citit totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înțelegem, și În trupurile noastre doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru, austeră și Îndîrjită, dar totuși o bucurie - această suferință pe care ai voit-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată, eu care i-am citit totuși pe Tertulian, Pascal, Kierkegaard, Kafka, Schopenhauer, Beckett. În mare, el acceptă cu bucurie ca eu să crăp, și mă mai mir că am fost agorafob?) Pe copilul acesta noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acuzațiile formulate la proces, aceea de corupere a tineretului. Sosirea în sala de judecată a lui Anytos îmbătrânit mult, gârbov, trist, ca o mașinărie stricată (p. 86) impresionează asistența mai mult decât cuvintele meșteșugite ale lui Meletos, primul acuzator. Tatăl îndoliat nu este în stare decât să dea glas disperării și neputinței sale de a accepta sfârșitul celui drag : Am dorit să ajungă om de vază, devotat statului... Nu știu ce s-a petrecut... s-a schimbat... Voia altceva, dar n-a spus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Alinei.” Presa locală, familia și prietenii au fost conciși În punerea pe hârtie a nenorocirii: ,,Un grup de prieteni regretă profund dispariția fulgerătoare, la fragedă vârstă de numai 17 ani a celui care a fost Sandu-Mălin Tăcu. Suntem alături de familia Îndoliata”. ,,Colectivul Cooperativei ,,Prestațiunea” Iași este alături de colega Ana Tăcu la marea durere pricinuita de trecerea În neființă a fiului și-i transmite sincere condoleanțe”. ,,Familiile D. Hânceanu și I. Tașca sunt alături de familia Al. Tăcu la durerea pricinuita de pierderea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
regretul pentru moartea fulgerătoare a prietenului lor Malin Tăcu. Condoleanțe familiei Îndurerate!” ,,Copleșiți de tristă și neașteptată veste a dispariției bunului prieten și fostului coleg Malin Tăcu, elevii clasei a XI-a A, Liceul ,,M. Eminescu”, Împreună cu dirigintele, transmit familiei Îndoliate Întreaga lor compasiune”. ,,Adi Criști, Nicolae Panaite, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi regretă profund trecerea fulgerătoare În neființă a celui ce a fost Sandu Malin Tăcu și sunt alături, la această grea Încercare, de familia poetului Al. Tăcu”. ,,Colectivul atelierului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de un hematom cerebral dreapta. Din 1986, familia Tăcu a cerut neîncetat redeschiderea dosarului „Malin Tăcu”. Răspunsul a fost același Întotdeauna: „se respinge”. Nu 13 februarie 1955 este dată morții lui I.V. Stalin 1953: aras , heorgh Întâi a ziarelor portretul Îndoliat al lui I.V. talin s În 56, șu anifestări hail Gorbaciov, ceva mai tarziu, si a clarificat finitiv * „Două luni mai târziu - de la F u În fruntea României? Încercăm să găsesc r Ziarele din România consemnau următoarele la 8 martie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că în climatul nostru mai secetos, norii sunt mai sus. O sumară vizită medicală, ne anunță că suntem liberi pentru debarcare. Pe chei, lume multă, batiste de toate culorile, îmbrățișări și lacrimi de bucurie, poate și de durere. O familie îndoliată așteaptă debarcarea unui cetățean, mort de un atac de inimă în timpul voiajului, pe furtună. Cheiul e împărțit ca o cutie imensă de șah, în pătrate de 10 m2, fiecare marcat cu o literă de alfabet. E cea mai rapidă metodă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
-l dor, cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un fel de omagiu, sau ca o stupoare. Parcă și vara ar fi coborât în bernă. Au venit zile cenușii, înăbușitoare, cu un soare ce nu mai îndrăznea nici să se arate și-și petrecea zilele ascuns în spatele imenșilor nori îndoliați. Puștii nu mai pierdeau vremea pe străzi, nu mai mergeau la pescuit, nu mai aruncau cu pietre în geamuri. Până și animalele păreau fără chef. Clopotele decupau timpul ca pe un trunchi de copac doborât. Câteodată, urlete de lup umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]