8,521 matches
-
și același tipar. Căci pentru judecătorul Martin Vacek nici nu există alt deznodămînt pentru o poveste de iubire: toate trebuie să se termine, crede el, în singurătate, pentru că omul e sortit să fie singur. Spre mirarea lui însă, judecătorul se îndrăgostește. Trecut bine de vîrsta unui Tristan sau Romeo, banal și plictisit, Vacek se îndrăgostește de una dintre femeile pe care le divorțase, dar cînd aceasta îi cere, prin simple aluzii, să-și părăsească soția pentru ea, judecătorul refuză. Nu protestînd
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
o poveste de iubire: toate trebuie să se termine, crede el, în singurătate, pentru că omul e sortit să fie singur. Spre mirarea lui însă, judecătorul se îndrăgostește. Trecut bine de vîrsta unui Tristan sau Romeo, banal și plictisit, Vacek se îndrăgostește de una dintre femeile pe care le divorțase, dar cînd aceasta îi cere, prin simple aluzii, să-și părăsească soția pentru ea, judecătorul refuză. Nu protestînd sau argumentînd, ci pur și simplu continuîndu-i rutina, mergînd în fiecare zi acasă, la
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
intram pe ușă, începea o ploaie... Și asta mă strica. îmi arăta că, stai, mă, că tu poți să faci niște drăcovenii. Și de-aici mi-am scris Zenobia. Pe Zenobia ai avut plăcerea s-o cunoști... Cînd ați fost îndrăgostit prima oară? Vă mai aduceți aminte? La patru ani. De fiica lui Manole? Nu, nu de fiica lui Manole. Pentru fiica lui Manole ne făceam toți bani din hîrtie și ne duceam și-i duceam. învățasem toți lecția, și făceam
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
în care mecanic mă studiez în oglindă/ și nu mă mai pot întoarce spre panglicile lucioase/ pe care atunci le zdrobeam, nu din frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este femeia îndrăgostită din Love Story, a doua secțiune a cărții. O femeie cu fragilitatea mascată în "părul meu blond/ de blondă de succes și naturală" (și era cam răcoare), conștientă de puterea de tranchilizant a fardurilor și a altor artificii de care
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
reflecții, care nu-și ascunde îndoielile și disperările - "dragostea se tocește, e și-așa subțire" ( Nu mai putem dormi împreună) - , uneori rea cu ea, uneori indulgentă, o voce contemporană în cel mai strict sens. Personajul "Ioana" este o femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
spaimă; de fapt ea este marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere" și adaugă: ,,Universul nu este decît un subprodus al tristeții noastre". Radu Cosașu, un scriitor atît de stenic cu ironia și autoironia lui niciodată răutăcioase, atît de îndrăgostit de viață (un anume gen de viață din care nu trebuie să lipsească mătușile, prietenii, mai ales cei de condei, Kafka, Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Malraux, dar și Marin Preda, Labiș și Sonata op. 111 de Beethoven, plus redacțiile, plus iubirile
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un personaj înrudit pe
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student am cunoscut-o pe soția mea, Clarissa, pictor și ea (ea încă pictează), m-am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. îmi plăcea deja Chagall în tablourile de tinerețe (accentuez că
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de Yannis Fragas (trecerea violentă a unei fetițe la condiția de femeie). Asociația elenă a dramaturgilor a acordat premiul pentru scenariu filmului Fantoma unei șanse de Vangelis Seitanidis (tribulațiile unui medicinist exmatriculat care-și încearcă norocul la ruletă unde se-ndrăgostește și are de-a face și cu mafia și cu un lider sindical). Premiul de popularitate a revenit documentarului Athanassios, Christopoulos, un poet uitat de Stamatis Jsarouhas și filmului Singura călătorie din viața lui de Lakis Papastathis, o lungă istorie
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
cel încrezut/ de-a viola umbra catedralelor răscoapte de-o glorie putredă infectă bolnavă înșelătoare ca un vin prefăcut/ mi-e bine paradoxal în fața oglinzii ceea ce pe alții i-ar ucide pe mine mă hrănește mă sprijină/ cîteodată cînd mă-ndrăgostesc de cine știe ce destrăbălată infantă pletele mi se albăstresc pînă la ultimul fir/ devin o dîră subțire de fum pe sub ferestrele mansardelor tainice din bucurești din tel-aviv din paris/ foișorul de foc străvechiul turn cu case din burgul de la dunăre eiffel-ul
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
urmă l-am parodiat, dacă vă mai amintiți, în România literară. Cred că i-a făcut plăcere mica mea răutate. Probabil însă că din cine știe ce scrupule stilistice, multe luni după aceea n-a mai întrebuințat acele formule de care eram îndrăgostit, amestec de colocvialitate și de stil înalt care dădeau marca fabricii lui Zigu. Nu eram în țară în ziua cînd am aflat că a murit. A trebuit să accept că asta era. Zigu se dusese să muncească în altă parte
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
cu febra care-l cuprinsese. Înnebunit, tatăl îi ucide pe vinovați. Apelează la un avocat ca să-l scape, declarîndu-l iresponsabil. Hotărît lucru, oamenii prezentului nu sînt mai breji decît cei ai viitorului. Așa că am continuat butonatul. Sonny e un tînăr îndrăgostit de alt tînăr, Sal, care vrea să-și schimbe sexul. N-are însă bani pentru operație. Dragostea e în stare de orice. Așa că Sonny pune mîna pe un pistol și dă buzna într-o bancă din Brooklyn. Ia ostatici etc.
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
aceste popasuri meditative un amestec rar. Memorabile sînt însă povestirile cu adevărat laconice, povestirile pur și simplu. Un bărbat matur și o femeie tînără se întîlnesc întîmplător într-un autobuz în Canada. El e în vizită, ea e localnică. Se îndrăgostesc fulgerător și în cîteva ore ajung să vorbească în amănunt despre viața lor viitoare. El coboară, ea rămîne în autobuz și nu se mai întîlnesc niciodată. Și la început autorul ne spune: "Pe ea o cheamă Carolina. în text, păstrez
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
cumsecade și mergi la teatru pe gratis. Oi avea ce povesti cînd oi scăpa de-aici!" Mi-aș fi dorit ca oamenii aceștia să fi văzut un spectacol valoros, ca prima întîlnire să-i marcheze, să-i facă să se îndrăgostească iremediabil de misterul lumii teatrului, să-i provoace să-i descopere dimensiunile, ceva din magie, din zbuciumul artiștilor. Nu cred, însă, că avea o prea mare importanță. Într-o situație limită, orice semn al normalității, al vitalității, ineditului chiar, capătă
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
el, identitatea înseamnă căutare, efort de regăsire personală în spațiul alterității, dar și de descoperire și asumare a unor idiosincrasii ireductibile. Pentru intelectualul și bărbatul Kazin, inteligența e un veritabil afrodisiac - cum o spune la un moment dat. E aproape îndrăgostit de Hannah Arendt, de gîndirea ei "teutonică" (categoric nu evreiască, insistă Kazin), de rafala de idei cu care îl întîmpină de fiecare dată cînd stau de vorbă. Kazin a jucat un rol esențial în publicarea primelor cărți în engleză ale
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
despre banala "eugenie", articol care poate fi considerat o capodoperă a genului: "Poet de-aș fi, i-aș scrie o odă. Ca mulți dintre noi, eugenia s-a născut și și-a trăit tinerețea în socialism; fidelă ca o măicuță îndrăgostită de Hristos, eugenia a servit sistemul cu o devoțiune pe care, hai s-o recunoaștem, n-a avut-o nici unul dintre noi. S-a unduit după împrejurări și a fost ce i s-a cerut să fie: dimineața, era mic-dejun
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
celor trei personaje principale: un soldat român dezertor, angoasat și dezorientat, în timpul unui violent "conflict interetnic", găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat de lume (interpret - Ovidiu Niculescu, un nume pentru o posibilă carieră); o tînără unguroaică blondă, ingenuă, îndrăgostită de soldatul dezertor (Imola Kezdi, un talent cu o carnație superbă); și tatăl fetei, cantonierul taciturn, enigmatic și violent, victima războiului din bucătărie, un personaj căruia Gheorghe Dinică îi conferă - ca din nimic - o extraordinară densitate"... Revăzînd, acum, filmul, tînărul
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil și chiar comercial. Nimeni nu prea strălucește pe scenă. Nici chiar Constantin Cojocaru - invitat de la Odeon - actor profesionist cu reale calități nu reușește să-l definească pe don Perimplin al său, bătrînul îndrăgostit de tînăra soție, iubitor cu sufletul și neputincios cu trupul. Tînăra Ana Bart în Belisa pare mai mult o eroare de distribuție, decît o parodiere nereușită a personajului. Joacă absolut exterior și inocența și perversitatea, n-are voce, volum, forță
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
muzicii sînt intușabili. Se cîștigă bani buni șterpelind muzica lui Bregovic. Pe cînd Jacques Brel în versiune feminină Andre? Culmea tupeului o au cei de la Latin Express care nu se obosesc nici să schimbe titlul piesei ( Cred că m-am îndrăgostit), nici să caute păgubașul prea departe: Nicolae Nițescu e de pe acilea de la noi. "Astă pleavă, ăst gunoi" Versul eminescian ne este reamintit de Valeriu Stancu în editorialul numărului din martie al Cronicii ieșene. El se referă la politicienii ajunși, ieri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
memoria, uite-acuș, mă uit la dvs., semănați cu vedeta mea preferată de cinema. Bogart... nu, ălălalt, John Wayne; nu, nici ăsta, semănați ca două picături de apă, uite dacă aș avea zece ani mai puțin, la sigur că m-aș îndrăgosti de dvs., pe cuvînt!" Și fusese eliberată imediat, și nimeni nu se mai legase de ea după aceea mult timp. Variantă. Madam G. povestește altfel întîmplarea, auzită de fapt de la o altă cucoană, madam Fifi. Iată însemnarea riguroasă, pe un
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
așa era pe vremea aceea: o pușcă de vînătoare englezească... Anchetatorul zîmbi flatat și își puse o palmă peste alta pe birou. Ea, mai departe: Dacă aș avea cu 20 de ani mai puțin, ori măcar cu 15, m-aș îndrăgosti pe loc de dumneata... Ah, ce bărbat viril ești! Ce caracter! Azi nu mai sunt bărbați de caracter ca în secolul XIX. Bărbați duri... romantici... duioși și care își fac, tovarășe, din femeie, un i-de-al... Două puncte de vedere feminine
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
fetișcană tare frumușică pe care părinții au grijă să o poarte cu fustă lungă, păr legat în codițe și o silesc să mai facă, chiar dacă nu mai e copilandră, knixuri reverențioase celor mai vîrstnici". Ori: "Alexandru George, fără îndoială, e îndrăgostit de București, un îndrăgostit de multe ori supărat, bănuitor, mînios, dezamăgit, ca orice îndrăgostit autentic". Ori: "Eminescu e înghețatul iritat Hyperion, Veronica Micle e Cătălina cea flușturatică, iar Caragiale ori cine știe care altul e vicleanul Cătălin. Scurt și explicit, pre înțelesul
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
sa memorie) și pînă la Der Krieger und die Kaiserin (Războinicul și Prințesa) cel mai recent film al său, bineînțeles cu Franka Potente, soție și actriță fetiș în rolul "Prințesei" Sissi - o infirmieră romantică și timidă, dintr-un sanatoriu psihiatric, îndrăgostită la prima vedere de "Războinicul" Bodo - un tânăr frustrat și chinuit de amintiri. Filmul e o repunere ultra-contemporană în discuție a destinului și a întâmplării, a mecanicii complicate a sentimentelor nemărturisite și a abdicărilor inutile. Drumurile celor doi s-au
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
ea de binele și de răul ei, așa cum știe el să facă fie și cu atîta cruzime..." Iubirea joacă un rol important. De data aceasta iubirea lucida, asumată rațional, resemantizată în credința și devoțiune. Căci nu altceva reprezintă Sară, adolescență îndrăgostită de bizarul personaj. Astfel se poate explica titlul semnificativ: parfumul nu e doar modalitatea de accedere la real a personajului, ci apare că sinecdoca a corpului ființei iubite. Ce îl așteaptă pe maestru Faust(o) la sfîrșitul drumului, la Neapole
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
Constantin, și Balcan; ...acest lucru, vreau să spun, mă bucură și totodată mă turbură... O amintire, de demult. Când eram băieți mari, Lică Balcan, viitorul medic de renume și cu mine, ne duceam des pe la balurile din județ. Lică se îndrăgostise de o fată săracă din Manasia, amândoi fiind văzuți cum se rostogoleau prin șanțuri... Într-o zi, coana Lenuța, Bălcănița, maică-sa, mă rugase să-i zic să se mai astâmpere, să nu facă de râs familia. Ca și cum, (eroare) eu
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]