1,132 matches
-
considerării modului ca o categorie gramaticală de amplă deschidere, oglindind categoria timp: conjunctivul, optativul, prezumtivul au câte două variante temporale: prezent și perfect. Considerând categoria gramaticală a timpului o categorie centrală a sistemului verbal, se pot interpreta cu mai multă îndreptățire termenii corelativi ai opozițiilor temporale din perspectiva variantelor modale: prezent indicativ, prezent conjunctiv, prezent imperativ - perfect (compus) indicativ, perfect conjunctiv etc. Categorie de esență deictică, expresie a atitudinii subiectului vorbitor față de conținutul mesajului, modul este, chiar mai mult decât timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau apozitivă" (vol.II, p.16), cu o identitate distinctă și îi dă o amplă interpretare în capitolul Apoziția. (Idem, pp.619 - 634). Excluzând sintagme precum fluviul Dunărea, uncheșul Haralambie, strada Chopin, Mișu locotenentul etc. (II, pp. 128-130), situate fără îndreptățire alături de structuri ca Dănilă, starostele ciobanilor..., Mezinul, Alexandru..., Ion, vizitiul... etc. deosebirile între apoziție și clasa atributului în care este înscrisă sunt fundamentale și determină întrebări privind însăși identitatea ei sintactică: „Este apoziția cu adevărat o funcție sintactică - o variantă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vitale care s-au manifestat în viața religioasă după război și a căror rezolvare nu mai putea întârzia, iar pe de altă parte constituia o posibilitate sui generis pentru Biserica românească de a ocupa locul cuvenit în soborul Bisericilor Ortodoxe. Îndreptățirea rolului pe care Biserica românească îl putea juca în contextul ecumenicității ortodoxe era susținută nu de trecutul ei istoric, ci de autenticitatea Ortodoxiei ei. Pentru a-și redobândi locul ei în contextul ecumenicității ortodoxe, BOR era datoare să instituie disciplina
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
consulte Sfântul Sinod în această privință, nefiind vorba de o problemă dogmatică; 3. Ortodoxia nu are nimic în comun cu numărul lumânărilor și cu felul ofrandei. În ceea ce privește primul punct de vedere exprimat de preopinentul de la "Universul", Nae Ionescu consideră cu îndreptățire că nu se poate demonstra caracterul ortodox al unei dispoziții prin concordanța ei cu statutul Bisericii Ortodoxe Române pentru simplul motiv că acest statut nu este ortodox, ci protestant, fiind străin de duhul Ortodoxiei. În plus, filosoful român, un fin
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
-se misiunii sale sfinte. Sesiunea Congresului bisericesc din 1929 a demonstrat două aspecte semnificative: 1) în Biserică se face politică - și încă una primejdioasă -; 2) conducerea Ecclesiei facilitează imixtiunea politicului în domeniul religios. În aceste condiții, Nae Ionescu considera cu îndreptățire că operația de deparazitare a Bisericii rămânea una actuală, chiar "într-o formă acută". Mai mult, filosoful român identifica elementele de corupție ale vieții bisericești care subminau structura Ortodoxiei 31. Soluția nu era decât una singură: modificarea legii pentru organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dezvoltă semnificativ demersul său analitic de arheologie interconfesională prin abordarea raporturilor opozitive dintre catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Acest principiu care s-a constituit ulterior autonom și antagonic, ca spirit de protest, de eliberare, marchează medievalitatea germană. De aceea, luteranismul semnifică "precipitatul ultim, închegarea lui doctrinară pe tărâmul religios la sfârșitul Evului Mediu". Mircea Vulcănescu remarcă cu profundă îndreptățire faptul că spiritul luteran îl precede pe Luther, el regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh la Meister Eckhardt, la Tauber, la Böhme, ca și în întreaga mistică occidentală. Perceput nu din prisma structurii sale doctrinare, ci a dominantelor
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
gaze, cu aplicație la aer, hidrogen, heliu, neon și argon"; interesantă este partea a treia, în care "se compară teoriile fondate pe mecanica ondulatorie cu rezultatele experimentale obținute atât de autor, cât și de alți cercetători". George Manu subliniază cu îndreptățire că "atât timp cât razele nu sunt prea mult încetinite, curbele experimentale ale încetinirii urmăresc cu precizie ecuația lui Bethe-Bloch, cu condiția de a alege o valoare empirică convenabilă pentru energia medie de excitație E, figurând în această ecuație"2. Ultimul capitol
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, este - în atmosfera de anarhie și de uitare a sfintelor așezări în care se zbate Biserica noastră - un suprem cordial. Nu este vorba de eficacitatea actului în sine. Poate că, la urma urmelor, îndreptățirea canonică a pastoralei P. S. Romanu nici nu e așa de clară și că e nevoie de o interpretare prin ocol a textelor, pentru ca aplicabilitatea lor să fie reală... E un act nepolitic - desigur. Dar tocmai aici îi vedem noi valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
comentarea, într-o ierarhizare ce îi aparține autorului, a celor mai semnificative genuri literare închegate în răstimpul avut în vedere. Trecerea de la structura genologică de sorginte bizantină, practicată și înconjurată de prestigiu în literatura română vreme de câteva secole - cu îndreptățire, căci scrisul românesc este un moștenitor firesc al alcătuirilor spirituale bizantine - la sistemul de genuri și specii constituit în Occident de Renaștere și transportat în Orient de scriitorii barocului echivalează pentru M. - atent în mod constant la sugestiile furnizate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
dislaliile "organice", denumite astfel pentru că însoțesc modificări anatomice sau malformații congenitale ale organelor periferice ale vorbirii (maxilare, buze, limbă, dinți, palat dur și palat moale prea scurt în tulburările de diferențiere a ocluzivelor, după Borel-Maissony) par a avea mai multe îndreptățiri de a fi cuprinse în patologia limbajului și vorbirii. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, ele nu reprezintă decât modalitatea sub care sistemul fonologic ("normal" pe treapta limbajului și vorbirii ) se adaptează, conform legii fiziologice a minimului efort la condițiile
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
acela de care eu sunt responsabil. Mai mult Încă, pentru a-i purta de grijă, eu trebuie să fiu În rând cu lumea, nu În afara ei: „A fi În rândul oamenilor sau a fi În rând cu lumea pare ‹‹Îndreptățirea cea mai adâncă a vieții pe pământ››. Cine nu este În rând cu lumea riscă să fie exclus din societatea sau comunitatea (săteascăă. Înseamnă că el nu respectă rânduiala, tradiția”.Responsabil este deci cel care Îl respectă pe celălalt, comunitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Nu puțini autori, Între care Noël Mailloux sau Wilhelm Reich, elev al lui Freud, susțin virtuțile pozitive ale agresivității, subliniind că, temperată, aceasta este constructivă conferind „intensitate” și motivând energetic activitățile umane, mai ales În condiții de competitivitate socială. Cu Îndreptățire Nicolae Râmbu sintetizează: „teoreticienii civilizației consideră În general funcțiile violenței În societatea modernă drept o cale a eliminării tensiunilor care altfel nu ar putea fi controlate”. Mai mult chiar, violența are valențe fondatoare, pe care toleranța cu greu le poate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nostru, credința În mântuire e singura putere care ne poate mântui.” II. Toate condițiile unei vieți morale, ale unei vieți pure există În străfundurile oricărei conștiințe omenești. Subliniind relația necesară Între conștiințele individuale și conștiința socială, filosoful român afirmă cu Îndreptățire că: „Viața interioară nu poate avea soliditate decât dacă vieții sociale i se asigură fundamente de oțel. Atunci se poate isprăvi cu ... pesimismul și cu acel fond de ... imoralitate și de instabilitate.” Analiza Întreprinsă nu-și propune o perspectivă exhaustivă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
mai sus enumerate se poate adăuga statutul minor al educatului În raport cu rolul exagerat al maestrului sau, Încă, al individului strivit de autoritatea suverană a comunității. III. Etică și educație Etic, estetic și religios În actul educațional esențială. Wittgenstein spunea cu Îndreptățire că există lucruri despre care trebuie să vorbim și altele despre care trebuie să tăcem. Despre Dumnezeu, orice discurs rațional, argumentații, demonstrații, este adesea de nedorit În plan educațional. Probabil că prudența este atitudinea cea mai corectă din punct de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cea mai Înaltă manifestare de energie creatoare, În latura Învățământului.” Este Într- adevăr, așa cum subliniază Carmen Cozma, o concluzie - lecție de mare actualitate de care trebuie să țină seama toți cei ce-și asumă, cu mai multă sau mai puțină Îndreptățire, rolul de educator. Și este, În egală măsură, o evidențiere concisă a două dimensiuni fundamentale ale actului educativ: pe de o parte, a caracterului diriguitor al eticului În raport cu celelalte componente formativ- instructive - estetice, religioase sau științifice; pe de altă parte
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
diriguitor al eticului În raport cu celelalte componente formativ- instructive - estetice, religioase sau științifice; pe de altă parte, a iubirii de semeni care potențează și umanizează orice efort educațional. Insistând asupra primatului moralității În structura personalității cadrului didactic, Carmen Cozma afirmă cu Îndreptățire că «statutul de educator presupune, cu deosebire (s.n.Ă conștiința și acțiunea individului care se așează În slujba societății, pentru binele umanității - autoritate supremă și focar de convergență a tuturor valorilor morale, altruism, dăruire de sine, manifestare a voinței de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
regat spiritual" (Saint-Exupéry), dar care poate fi semnificat. La urma urmelor, totul este Ființă, iar economia oferă omului o "cale a angajării în Ființă (...) ce poartă întregul lumii spre Ființă"1. Unul din atributele Ființei este Binele. Acesta își are îndreptățirea prin sine însuși, iar slujirea sa este esențială. Economia propune un mod de slujire a Binelui, și anume munca. "La baza întregii sfere economice stă, desigur, un fapt simplu și implacabil (...), este vorba de necesitatea muncii pentru supraviețuire"2. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Man; Social and Rational, Wiley, New York, 1957; Smith A., Enquête sur la nature et les causes de la richesse des nations, Gallimard, Paris, 1976; La théorie des sentiments moraux, Barois l'aîné, 1832; Richesses des nations, Gallimard, Paris, 1976; Soloviov V., Îndreptățirea binelui, Editura Humanitas, București, 1993.; Souzenelle Annick de, L'Egypte intérieur ou les dix plaies de l'âme. Albin Michel, Paris, 1991; Stewart I., Reasoning and Method in Economics, McGraw-Hill, London, 1979; Strange S., States and Markets, London, Pinler, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com office@editurajunimea.ro PRINTED IN ROMANIA 1 Constantin Noica, Devenirea întru Ființă. Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Humanitas, București. 1998. p. 275. 2 Vladimir Soloviov, Îndreptățirea binelui. Editura Humanitas, București, 1993, p. 378. 3 Alexandru Safran, Înțelepciunea Cabalei, Editura Hasefer, București, 1997, p. 13. 4 Michel Beaud, Gilles Dostaler, La pensée économique depuis Keynes, Seuil, Paris, 1993, p. 187. 5 K. R. Popper, Societatea deschisă și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
romane, piese de teatru, publicistică. Realitățile din care crește opera și problematica sunt înfățișate cu procedeele itinerarului istorist și socio-biografic, iar extragerea semnificațiilor și situarea valorică se operează cu mijloace comparatiste. Dorința de a repara o nedreptate, plasându-l cu îndreptățire pe Čapek printre numele de vază ale patrimoniului universal, explică în bună măsură îndârjirea analitică a autorului pe cât mai multe registre. Trecerea de la monografia unui scriitor la aceea a unei literaturi se realizează prin Istoria literaturii slovace (1976). Consecuția epocilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
Burke, 2004) din China secolului al XIX-lea distribuia poziții funcționărești cu condiția stăpânirii unor texte ezoterice mai degrabă decât pe baza competențelor tehnice. Pentru Weber, ritualurile de testare prin care se făcea admiterea în comunități religioase sectare și diversele îndreptățiri care reieșeau din apartenența la acestea constituite precursoarele solicitării de acreditări educaționale formale pentru angajarea în diverse slujbe în epoca modernă. Pretențiile la competență bazate pe diplome formale sunt inseparabile de monopolurile poziționale bazate pe calificări culturale indiscutabile. Diplomele educaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care el nu se adresează cu ocolișuri, ci este direct, chiar brutal, nu-l protejează pe cititor, ci, dimpotrivă, îl traumatizează, nu-l interesează eventualele consecințe ale spuselor sale asupra acestuia. Nu se ferește de excese, el poate spune, cu îndreptățire, ca și tânărul Werther, ca "pasiunile mele n-au fost niciodată departe de nebunie", ele sunt duse până la extaz și transfigurare, până la fericire mistica. Toate formele de frica au la origine aceeași pecete a fricii de moarte în diverse manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de unde rezultă că suveranul care i-a urmat lui Adam nu putea nici să le ia, nici să le dea acest drept, pentru că nu depindea de el. Copiii lui Adam au beneficiat de acest drept de la bun început, cu aceeași îndreptățire ca și părintele lor. În concluzie, proprietatea nu a fost dată exclusiv lui Adam, ci întregii omeniri. În același timp, Dumnezeu a poruncit oamenilor să se înmulțească, iar această poruncă nu ar fi putut să fie urmată dacă nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dreptul de succesiune la guvernare sunt două lucruri diferite. Cel dintâi este moștenit de la părinți și se transmite prin actul generării, "Dar guvernarea fiind pentru beneficiul celui guvernat, și nu numai pentru avantajul guvernanților, [...] nu poate fi moștenită cu aceeași îndreptățire cu care copiii primesc bunurile tatălui lor"87. Câteva exemple din istoria lui Israel întăresc cele spuse de Locke: regele David a primit tronul fără să fie fiul lui Saul, iar Solomon nu a primit succesiunea prin dreptul de primogenitură
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]