3,818 matches
-
102. Steven Hall, York Street nr. 3. Bob Fenton, Charlestown Road nr. 60. Nici una dintre acele scrisori nu-mi era adresată. Croindu-mi drum spre fundul mormanului, am dat peste o tot felul de lucruri ciudate. O casetă video strâns înfășurată în folie transparentă. Un plic de plastic conținând două caiete ponosite. O cutie de carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă, din care - când am ridicat-o ca să mă uit mai atent - s-a auzit zdrăngănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
învățat puținul pe care Eric și-l amintea despre parcările nemarcate, tunelurile de acces și locurile subterane ce alcătuiau ne-spațiul. Am învățat cum să creez fluxuri conceptuale false și cum să le scurtcircuitez pe cele existente, cum să-mi înfășor capul în ferigile și lichenii ideilor străine și cum să-mi ung pielea și hainele cu noroiul și iarba altui eu până când am reușit să devin invizibil după bunul meu plac, până când oricine sau orice se putea uita drept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sincer, la urma urmei, mă simțeam prea obosit după nesfârșitele ore în care mă străduisem din răsputeri să țin laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi. Mi-am umplut plămânii cu aer și apoi l-am lăsat să iasă - încet, umed și aburit. Am făcut un pas hotărât, dar grijuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un capăt. Am riscat o privire în spate, iar înotătoarea-gând era mai aproape, mai mult deasupra apei. Rechinul scurta distanța dintre noi. Aprinde-o, strigă fata. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva. Ca un dinam care acumulează energie. — Îmi pare rău, zise ea într-un final. Puteam să fiu puțin mai... Nu, e-n regulă. Spune-mi. Nu mai era o ființă umană, ci doar o idee a uneia. Un concept înfășurat în piele și substanțe chimice. Rechinul tău probabil că l-a văzut ca pe-un potențial rival. M-am gândit la ciudata voce a lui Nimeni spunându-mi că eram una și aceeași persoană, apoi negând-o. — Un concept înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înfășurat în piele și substanțe chimice. Rechinul tău probabil că l-a văzut ca pe-un potențial rival. M-am gândit la ciudata voce a lui Nimeni spunându-mi că eram una și aceeași persoană, apoi negând-o. — Un concept înfășurat în piele și substanțe chimice, am repetat. Mie asta-mi sună ca o ființă umană. Scout clătină din cap. — Nu. Asta nu e tot. N-am contrazis-o. Ce știam eu despre ființele umane, ce erau și ce nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu brio cu stângu-n dreptul, sunt o persoană exact ca tine (un hohot de râs scurt, ca un fior), deși poate că tu nu ești persoana potrivită căreia să-i aduc acest argument. Știam la ce se referă. Un concept înfășurat în piele... — ... și substanțe chimice. Oamenii înseamnă mai mult de-atât, să știi. Am așteptat cât timp ea a luat o gură din sticla de apă, apoi și-a stropit fața, masându-și pielea cu degetele, de la rădăcina nasului, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau seama. Am luat cutia îndoită și, încet, distrat, am scos-o din punga distrusă. Cele trei obiecte dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din rucsac, am luat o înghițitură răcoroasă, apoi m-am stropit pe ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de fotografii gol. Un plic de fotografii gol, înfășurat în pânză și pus la păstrare ca o adevărată relicvă. De ce? Poate că răspunsul se afla tot în cutie. Gros, greu și solid, am știut că al doilea obiect era o carte încă dinainte să-l desfac din stratul protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu - turbulența început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nemișcată și-și ține ambele mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un capăt și pe celălalt al unui pix parker argintiu. Doctorița, al cărei nume este R trăsături puternice și imobile și Are o prezență fizică mare, bovină o înfășoară un aer de inteligență apocaliptică Ea îmi reține privirea o secundă, poate o secundă și o f chiar să-ncerc o ridicare din umeri, înainte ca ea să vobesc. „Zi-i.“ întebă. „Mă tem că am vești rele pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fata și șarpele, că nu făcuse altceva decît să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru prima dată după '89". "Au editorii noștri destule metode să ne strice cărțile". "Doamne, greu am structurat volumul ăsta! Copiasem cam 7-800 de pagini..." "Păi da, România socialistă nu cunoștea tehnica xerox!" "... la Biblioteca Academiei. Pe un ger crîncen, înfășurați în fulare. Spre pauza de prînz, Petru Creția, învinețit și el de frig, ne lua la o vodcă mică, la Casa Scriitorilor, să ne mai dezmorțim degetele". Edițiile "familiale" ale Magdei U., făcute în colaborare cu Herr Professor, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lungă, cu entre-deux-uri de dantelă. Trei volane. L-am rupt pe primul, de la tiv în sus. Pe-al doilea. Ce coapse fixe! Pe-al treilea, din talie. Ce buric de iad! Cînd și-a scos sutienul și mi l-a înfășurat de gît, lavalieră, am avut o erecție cît China. Haideți la un vin în trei, că mi s-a uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-l revăd pe Iordan? Nu m-am mai dus după el și-am descoperit cît îmi place să nu plec de-acasă. În vara uscată a lui '83, cu telefonul scos din priză, cu soneria care nu funcționa, mi-am înfășurat sufletul în singurătate ca pe-un cocon și-am așteptat metamorfoza. Am tot așteptat-o, n-a venit curînd. M-am întors la "bucuriile simple", în grădina mea cu păsărele mii și stele făclii. Mai toate plantele se uscaseră. Cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Trăiam din ce-am trăit eu însămi (dacă aveam noroc, îl auzeam pe tata fredonînd, în timp ce se bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol; o vedeam pe Liselle strecurînd în poșeta îngustă ceva cumpărat de la Droguerie; pe mama, apăsînd ritmic mînerul înfășurat în sîrmă al cuțitului de bucătărie, să taie cartofii paille), dar trăiam mai ales telepatic, din biografiile altora. E mai simplu să-ți închipui vieți decît s-o trăiești pe-a ta. Greu e să-l faci pe cititor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
universal al acelor de ceasornic, cu artileria gândurilor tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima gură de necunoscut, inima expirând primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea zi fuseseră selectați interpreți de elită aleși din diferite colțuri ale Naturii care excelau în originalitate și disciplină. Își pregătiră instrumentele nopții cu coarde, viole cu grif-ul pe care se înfășurau strâns zilele mele și anii tăi, ca viața să zbârnâie la atingerea arcușului bine uns cu colofoniu, clapele pianinelor electrice cu paratrăsnet pentru captarea fulgerelor, vioare albastre cu nemiluita așezate în straturi, caiere geologice de la baza solului până la prima fereastră-vitraliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mi-ar fi plăcut să-mi aducă micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da, mulțumesc. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de a doua zi. M-am trezit târziu, după ce am dormit scandalos de mult. M-am marinat nițel în pat întrebându-mă, pentru plăcerea de a mă neliniști, dacă Sigrid se ținuse de cuvânt. Am făcut un duș, m-am înfășurat în halat și am coborât. În bucătărie, Sigrid îmi întinse o cană de cafea. -Ești aici, spusei cu o plăcere așa de evidentă încât ea păru fericită. -Am pregătit frapiera cu șampanie în salon. -Numai eu dorm așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a scăpat doar cu atît, se gîndește privind la pata de sînge uscată de pe mînecă. Barmanul îi aduce paharul cu rachiu pe o tavă ovală și, înainte de a-l servi, șterge în grabă masa cu șervetul pe care îl are înfășurat pe antebraț. Roja îi mulțumește scurt și trage o înghițitură mică strîmbîndu-se, uite că cel puțin eu nu m-am schimbat așa peste noapte cum au făcut-o alții, își continuă dialogul său la distanță cu Bătrînul, dîndu-și seama că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-i treacă uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi, Mina, începe să-și amintească, era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja se zgîrie acum pe ochi pentru că a pierdut asemenea clipe. Ar fi dat orice să fie în focul evenimentelor. Pe strada Galați, dom’ Colonel, povestea aia o știu și eu pe de rost, cu statuia lui C.A. Rosetti înfășurată într-un tricolor și elicopterul alb din care se aruncau manifeste care atrăgeau atenția asupra drumului periculos pe care apucase țara. N-o să crezi, dar intoxicarea deja începuse, cățelușii doreau ca schimbarea să se facă fără vărsare de sînge, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]