584 matches
-
de a articula toate aceste rătăciri într-o construcție artistică solidă. Daniel Bănulescu trece cu brio acest examen autoimpus, dovedind o maturitate compozițională remarcabilă și, pe de altă parte, reală adâncime psihologică. Personajele nu sunt văzute și descrise exclusiv comportamentist, înfățișate ca niște suprafețe plane, și explorate pe dinăuntru, "parcurse" din unghiul diformității lor mentale, cu scotocirea cotloanelor creierului și sufletului. Egale cu sine (cu boala lor) de la început și până la final, sunt făcute, în mod subtil, să se devoaleze, să
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Nu au șanse, unul e împușcat pe graniță, altul eșuează în încercarea de a pleca cu un vapor de emigranți. Aspirația evadării este una din temele cărții, cum fusese și în Blocada, proiectată însă acum pe fundalul unei cumplite epoci înfățișate din interior. De o parte a hotarului simbolic de nisip sunt acei tineri care caută o soluție, de cealaltă, ca și în Blocada, se află marea care le-o promite. Dincolo de mare este Vestul, manifestânduse mai mult de formă în
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
de variante). Am văzut cu cîțiva ani în urmă, la o expoziție retrospectivă care s-a plimbat prin lumea largă, o gravură a lui Dürer pe care mi-e greu s-o uit. Reprezenta dublul portret al unei doamne venețiene. Înfățișată, mai întîi, din față, totuși pregătindu-se să descrie un semicerc. Aceeași (altă) siluetă era apoi desenată ușor micșorată, văzută din spate. Să fi fost vorba de doamna din portret în viitor (de vreme ce se afla în fața celei din portret și
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
pot regăsi în sentimentele celorlalți. Conviețuire fără compătimire, aceasta e regula infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune în pagină litera calpă a unei galimatii sterpe. Exemplele la care recurge au acea verosimilitate firească pe care o întîlnești la evenimentele care s-au petrecut aievea, și, deși îi citești cartea cu
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
recunoaștem că e, aici, o imagine plastică, bogată în nuanțe veridice care dă seama, bine, despre farmecul Bucureștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Și mai urmează, desigur, si descrierea Șoselei și chiar, de ce nu?, a saloanelor bucureștene. Șoseaua e înfățișata drept corso-ul capitalei, firește, pentru boierime. Pentru că, socoate Kunisch, "întreaga viața socială se concentrează în saloane și pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și e uimit să constate că orașul, unde pe vreme ploioasa nu
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
îndrăgite și însemnate Sultane ale Imperiului Otoman a venit ca o confirmare a talentului și aprecierii actoricești de care se bucură Vahide Percin în Turcia și nu numai. Din această seară, Sultană, cu 15 ani mai în vârstă, este acum înfățișata publicului drept una cu preocupări intelectuale. Hurrem apare mai înțeleaptă, măi preocupată de cultură și mai sofisticată. Sultanul Suleyman va vedea în ea un confident exact ca pe vremea când stătea de vorbă cu pargalezul Ibrahim. Cine este Vahide Percin
Suleyman Magnificul: Schimbare importantă - Cine e noua Hurrem by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36508_a_37833]
-
Mehedinți a compus o adevărată etnografie a unui sat românesc (sau, să zicem, a unei zone: a unei „țări” - în sens antropogeografic) la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Lumea aceasta nu a fost deloc înfățișată idilic, cum s-a insinuat de pe poziții antisă mănătoriste, ea apare ca o lume bine așezată în matca ei, pe care dramele interne nu reușesc s-o tulbure decât întâmplător”. Din aceeași localitate cu S. Mehedinți, Soveja, antropolog/antropogeograf cu
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
evidențiez două trăsături: importanța atribuită iraționalului în explicarea relațiilor dintre personaje și insistența asupra fascinației pe care o exercită animalicul, atât cât este el perpetuat în comportarea umană. Când voi vorbi de năvala biologicului, ca sursă de putere în lumea înfățișată, mă voi folosi de pilda câinelui în căutarea prăzii, pe care mizez în analiză. Mă concentrez însă în prealabil, respectând o succesiune a demonstrației, asupra celei dintâi însușiri menționate: limbajul de comunicare, în care obscurul, nedefinitul au o pondere decisivă
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
știință și către filozofie - este proprie - cum am avut prilejul să remarc altă dată - întregii gîndiri a lui Vianu. Prefața... definește ideea care s-ar afla în centrul Esteticii: este ideea artei ca formă perfectă a muncii. „Ideea de artă înfățișată aici se înlănțuiește cu o filozofie a muncii. Arta ne-a apărut ca o formă a muncii, ca un produs al lucrării de transformare a materiei. Fiind muncă, arta ni s-a părut a fi forma ei cea mai perfectă
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
are) romanul Moromeții (I, 1955; II, 1967) de Marin Preda. Destinul comunității rurale din satul Ciutura, județul Soroca, este urmărit de prozatorul basarabean din anii de dinainte de Primul Război și până în 1945, în prima parte, iar în a doua sunt înfățișate efectele colectivizării. }ăran sărac, Onache Cărăbuș, figura simbolică a gospodăriei țărănești din perioada interbelică, are aceeași fire independentă și același conservatorism ca Ilie Moromete, nu însă și același spirit ironic incisiv. De altfel, critica de la Chișinău îl raportează pe Ion
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
dialectica muzicală» a Muntelui vrăjit. Tentațiile și avatarurile intelectualului modern își vor găsi ulterior expresia într-un roman muzical despre muzică. Drumul duce firesc spre Doctor Faustus, unde vom reîntîlni temele cunoscute ale muzicii, romantismului, morții, întreg acest univers abisal, înfățișat dinăuntru, asimilat și totodată renegat". Alături de temele grave, de neliniștile Istoriei mari, prin care politica își făcea loc în viețile artiștilor, fie ei și declarat apolitici, Thomas Mann știa că cea mai nimerită oglindă și măsurare lucidă devine ironia, autoparodia
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
poetică este și o trăsătură a militantismului său politic: împotriva unui "marxism-religie, sterp și inutil", simplă "satisfacție intelectuală", el predică angajarea în acțiune, adaptarea teoriei revoluționare la exigențele momentului istoric "o adaptare vie, în sensul apucării de gât a minciunilor înfățișate, o demascare a lor. Astăzi minciuna și instrumentul de azvârlire a prafului în ochi este fascismul" adaugă el în articolul Orientarea tineretului ( "Cuvântul liber", nr. 3, din 24 noiembrie 1934). Acum și mai tîrziu, cînd va colabora la ziarele "Lumea
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
poetică este și o trăsătură a militantismului său politic: împotriva unui "marxism-religie, sterp și inutil", simplă "satisfacție intelectuală", el predică angajarea în acțiune, adaptarea teoriei revoluționare la exigențele momentului istoric "o adaptare vie, în sensul apucării de gât a minciunilor înfățișate, o demascare a lor. Astăzi minciuna și instrumentul de azvârlire a prafului în ochi este fascismul" adaugă el în articolul Orientarea tineretului ( "Cuvântul liber", nr. 3, din 24 noiembrie 1934). Acum și mai tîrziu, cînd va colabora la ziarele "Lumea
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
două statui, Sfincsa și Colosul, li se păru caraghios. Despre Romeo și Julieta conchiseră că este o poveste obișnuită, iar despre cea a Maestrului și a Margaretei, că este desueta. Ar fi voit mai multe amănunte despre Rimbaud și Verlaine, înfățișați, cel dintâi - ca o demoazela fatală, iar cel de-al doilea - ca un țap întunecat, dar istoria spusă de noi era atâta cât era, adică o poveste cu zulufi, pentru această noapte de prizonierat narativ. îi simpatizară pe Heathcliff și
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
a frumuseții românești, dezlegată de noi din apele materne ale Thraciei, a cunoscut pe lângă marele public, sub numele bizar de teorie mioritică (de la frumosul cuvânt românesc mioriță, mioară) o favoare excepțională. Istoricii literari vor avea să dezbată fenomenul acestei teorii înfățișate lumii sub forma unor opuri de dificilă doxă germanică, și pe care literatorii, cari i-au făcut faima, au impus-o cu argumente extrase tot din modestele noastre lucrări". Răspunsul lui Blaga vine de astă dată prompt, în articolul Hazul
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
țară, în mici orășele, în colectivități izolate. Intenția permanentă a autorilor pare să fie aceea de a surprinde tragismul în cele mai neașteptate circumstanțe, demonstrînd contrastul ce există între condiția socială umilă a personajelor și bogăția lor sufletească nebănuită. Idealurile înfățișate mai sus au fost slujite de autori care scriau în limba germană, dar proveneau din cele mai diferite zone ale Imperiului Habsburgic. Karl Emil Franzos (1848-1904), podolian, zugrăvea în povestirile sale lumea de la granița de Nord a Moldovei, iar una
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
tinerețe, contrastul dintre Ardealul natal și lumea bucureșteană luase formă dramatică. Ce-i drept, tematica citadină îl atrăsese și cu alte ocazii pe Slavici (bunăoară în Crucile roșii, nuvelă de tinerețe mai degrabă parodică), dar acestea reprezentaseră simple intermitențe; lumea înfățișată era cea a micului tîrg ardelenesc, foarte apropiat de sat. Cînd peisajul citadin pe care scriitorul îl are sub ochi devine cel al Bucureștiului, tonalitatea prozei se schimbă radical: Mitocanul, Gogu și Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
și dramaturgul francez Alexandre Dumas fiul. Născut în 1824, fiu natural al celebrului romancier Alexandru Dumas, a devenit cunoscut în întreaga Europă grație romanului „La Dame aux camelias“ (Dama cu camelii) (1848), în care, urmând exemplul romanticilor, ia apărarea curtezanei, înfățișată ca victimă a societății, care își salvează sufletul printr-o dragoste sinceră. LUNI, 28 NOIEMBRIE GIAN LORENZO BERNINI În 1680 a decedat arhitectul, sculptorul și pictorul italian Gian Lorenzo Bernini. Acest reprezentant de seamă al barocului italian s-a născut
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
eticism didactic și greoi. Excepție a făcut Mara care apare din 1894 în Vatra și, în 1906, în volum. În sfîrșit, se cuvine menționat că realismul transfigurării lumii rurale nu trădează adevărul structurilor sociale. Aceste comunități închise nu sînt deloc înfățișate ca unidimensionate social. Diferențierea socială apare ca o realitate bine desenată, cu consecințele și implicațiile inevitabile. Știm prea bine că nuvelele lui Slavici (cu deosebire cele care au intrat în sumarul primului volum din 1881) au, în parte, caracterul unor
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
tâlc. Textele-viori sunt ciupite după o partitură nepăsătoare la corzile pe care demonstrația sa le-ar putea rupe. Importantă e descifrarea codului, tot de el împrumutat textelor: „Tot ceea ce, aparent, ține de un univers de infinită bogăție (sub aspectul lumilor înfățișate, al ingeniozității invenției, al viziunii filosofice, al experienței biografice etc.) este reductibil la un cifru lingvistic și se închide în el. Dacă reușim să-l identificăm, să-l descriem și să-l apreciem, atunci am atins miezul unei opere literare
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
primul reper teoretic invocat, deși nu e urmat cu obstinație și exclusivism). Autorul monografiei (destinate, din păcate, unui circuit universitar închis) adoptă o structură cuminte și previzibilă a lucrării, pe compartimentele operei. Biografia și genealogia lui I. L. Caragiale sunt fugitiv înfățișate. Urmează o foarte scurtă perspectivă istorică, aproape hilară prin laconism ("urmărind istoria poporului român în ultimii trei sute de ani" etc.) și prin pretenția subînțeleasă de a explica apariția operei lui Caragiale ("scrierile lui Caragiale sunt strâns legate de istoria României
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
a culturii franceze din ultimele două secole. De la Chateaubriand și De Maistre pînă la Thibaudet și Blanchot, de la Roland Barthes și Péguy pînă la Maritain și Bergson, de la Baudelaire și Rivarol la Flaubert și Jules Monnerot, galeria celebrităților literare e înfățișata cu nerv și cu poftă de dispută. Compagnon e un bun lector și un inspirat alegător de citate expresive, dovadă că fragmentele pe care le culege spre a ilustra gîndirea unuia sau altuia dintre scriitori au miez dens, de veritabil
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Piet Mondrian, o fotografie de Joseph Beuys. Toți acești trei artiști sunt celebri pentru utopismul lor, arta lor are statutul de scriere sfântă. Este de prisos de menționat că modul în care Mureșan îi abordează nu este unul reverențios. Călugării înfățișați sunt prieteni artiști ai autorului. Cele mai multe dintre imaginile pe care le copiază provin dintr-un catalog al artistei americane conceptualiste Elaine Sturtevant, care s-a remarcat prin recrearea lucrărilor unor alți artiști. Mureșan prezintă toată această "grămadă de meta-artă" serios
Artistul român Ciprian Mureşan, apreciat într-o cronică din The New York Times () [Corola-journal/Journalistic/69380_a_70705]
-
din secolul al XIX-lea se vor ăstudii de moravuriă, ăfiziologiiă ș.a.m.d., care sunt tot atâtea genuri ale discursului stiintifico-filosofic din epoca. Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
dramaturg prin cîteva rezerve formulate în treacăt: "dacă, de exemplu, unele situații și expresii nu sunt exagerate din punct de vedere al chiar realității ce vor să reproducă, dacă în diferitele piese nu este un fel de monotonie a figurilor înfățișate sau cel puțin a modului înfățișării lor, o lipsă, aproape desăvîrșită, a părților mai bune ale naturei omenești"... Nu-i scăpase, firește, lui Caragiale nici hapul amărui strecurat în finalul articolului: "literatura adevărată, cu feluritele ei produceri, se poate asemăna
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]