2,013 matches
-
Stau pe marginea clepsidrei, nisipul strivindu-l sub gene Stai pe cealaltă margine zâmbind,cu pleoape plecate alene. M-am divizat pe Mine însumi, în trei părți legate cu șfori Le manevrez pe scena vieții ,păpuși ale cuvintelor. Buzele zâmbesc înfiorând mărturisiri clocotitoare Ce sunt înăbușite în fântânile sufletelor muritoare. Iubirea se joacă de-a v-ați-ascunselea în inimi umane Dansând dintr-una-n altă țesând iluzii ...milioane. Nu există congruenta între dragostea romantică și fericire Nefericirea se leaga intrinsec de cuvintele pasiune și
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DULCEA MEA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului O geană tremurândă atinge lacul Înfiorând fantasmele făpturii Trezind la viață ascunsul și înaltul Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii! Încă-adormită ți-ai intins piciorul Și aprinzând un cer la răsărit Un sân obraznic își dezgolea izvorul Iar toate florile-au înmărmurit! Și vântul chiar
DULCEA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384118_a_385447]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NOAPTEA VRĂJITOARELOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Bal mascat de vrăjitoare în alai se desfășoară la păgână sărbătoare. Când stafii te înfioară. Dornici de senzațional, petrecăreți se adună, ascunși sub măști de carnaval. Să se-amuze în nocturnă. Costumați în vrăjitoare se avântă-n aventură, cu priviri scânteietoare. Precum ,,Contele Dracula". La tradițional festin, al serbării-mprumutate ce e-n noaptea de Halloween
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
de nesădit în rost, că drum e orice cărăruie. Să ni se pară că nimic nu s-a clintit din prima clipă, că am rămas același spic și nu am devenit risipă. Să-mi spui povești și să te-ascult înfiorat de bucurie că retrăiesc acel demult sperând c-ar mai putea să fie. Să ni se facă iarăși dor de-a alerga desculți prin lanuri intrând voioși în viitor cu-aceleași tinere elanuri. Să ningă florile de tei peste iubirea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
dincolo de Timp și de Moarte! Îmi bătu palmă și mă roți pe sub brațul sau ocrotitor, în piruete ample, așa cum îi plăcea lui. Doar eram la Școala de dans. Piruete pe sub cerul înalt, împânzit cu dantelării și broderii de nori albi, înfiorați de un vânt domol, ca într-un vortex ce deschide porțile energetice ale Universului. Mă identificăm astral cu Nora! Maci roșii îmi răsăriră în obraji... Referință Bibliografica: BRODERII / Florica Patan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
între inimi de români -din Ardeal până-n bunget pictează fulgii de nea în văzduh -diademă cu zborul acvilelor din stemă stăpunge sufletul românilor durere supremă săgețile-flăcări din ochii zimbrilor cu inimi săgetate de suferința Carpaților urletele balaurilor din stindardele dacilor înfiorând și în vise fantomele dușmanilor. la răscruce de ani ne cheamă amarnic spiritul străbunilor prin șfichiuit de harapnic din balada lui bădica Traian ne bate la porțile anilor iar badea Cârțan lângă columnă în cojocu-i mițos cu traistă de lână
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
prețuri exorbitante își etalează la ponton yachturile elegante ca pe niște accesorii de marcă... Insulele din Caraibe, a căror bogăție de neegalat e o vegetație luxuriantă... Costa Maya în care mileniile trecute și-au ridicat piramide care încă te mai înfioară... New York-ul cel măreț, unde din când în când, Metropolitan-ul își proiectează spectacolele gratuit în piața publică... Quebec, orașul despre care se spune că, dacă l-ai vizitat odată, nu-ți mai dorești decât să vii din nou și
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
lume pe care voiam s-o descoperim, umbra și răcoarea pădurii, apoi foșnetul și miresmele ei de mușchi, de mânătărci sau de lemn ce-și rafinează existența seculară, trecerea grațioasă a vreunei căprioare sau iuțeala șopârlelor, urmele de animale ce înfiorau doar pentru că s-ar putea ivi de ici sau de colo... toate astea ne făceau să vibrăm mult mai intens ca acum. - Da ! și mie îmi place pădurea , cînd eram mică , am fost în pădurea de la Vingard ! acolo erau lupi
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
-ntreagă,Nepăsătoare, împietrită,La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută!Am alungat lumina caldăA unui răsărit albastru!N-am vrut să știu de Drumul Crucii,Nu am dorit să-ți fiu tovarăș!Acum, aștept să vii, Preablânde!Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă;Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul!Te chem să vii să-mi bați la ușă,Un cerșetor, desculț, flămând,Cu ... VIII. AR TREBUI..., de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr.
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
profunzimi și să nască tot atâtea emoții în sufletul privitorului. Șlefuitorul era un medic și diseca cu mâinile și cu mintea. Era un chirurg ale cărui mâini văd, relevă și expun. Cu fiecare incizie, se descătușează imagini anatomice noi care înfioară prin profunzimea detaliului și care printr-un feed-back pozitiv amplifică dorința descoperirii. Tot mai departe, tot mai profund, căutarea esenței cordului conduce către cele patru cavități prin care odinioară curgeau sentimente și simțiri, de la cele mai banale, la cele mai
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZP), directorul general al trustului de presă „Cvintet TE-RA” Vaslui și directorul general al ziarului nostru „Meridianul” de Iași-Vaslui. Dintre momentele principale, pregătite cu atenție de organizatorul principal, le amintim pe cele care au înfiorat sufletele unor septuagenari redeveniți liceeni: o reușită „Agapă sentimentală”, o frumoasă și originală „Paradă a suspinelor”, proiecția unui film documentar în care fiecare elev din „Prima Clasă” era prezentat în cadrul unor interviuri realizate de organizatorul principal, un excelent program de
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
scria același Lucian Blaga, ,,rădăcinile’’ pe care Brâncuși le-a purtat permanent cu el, peste tot în lume, pentru a rămâne el, românul din Carpați, din vatra Europei Vechi, și a nu-și rătăci identitatea, românitatea de multe ori milenară. Înfiorat de duhul unei memorabile mărturisiri a lui Ion Creangă, care a nemurit chipul copilului universal -, directorul revistei Lamura din Craiova, fondatorul Școlii Doctorale ,,Al. Piru’’ de la Facultatea de Litere a Universității din Bănie, Ovidiu Ghidirmic, se destăinuie: Nu știu alții
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
din Pitești, Găsești aparate câte dorești, Și acolo o găsești, Pe Roxana din povești. Este frumoasă din cale-afară, Seamănă leit cu o căprioară, Are ochii frumoși, pătrunzători, Și o aluniță pe obrăjori. Este o brunetă senzuală, De cum o privești te înfioară, Te atrage, te ademenește, Cu ochii ei când te privește. Dacă ai intrat în vraja ei, Face din tine tot ce vrei, Te ușurează de banii tăi, Pe aparate de mii de lei. Este o bună profesionistă, Din privire ea
LA AUDIONOVA DIN PITEȘTI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383182_a_384511]
-
trecerii, le simți cum te urmăresc, cum se alintă răsfățate, gata să îți bucure ecoul. Poate că uneori cuvintele curg înspre tine ca apa pe malul în care își găsește fagașul, de la izvor spre mare, le simți invadând nervurile pielii, înfiorând puful dulce al fanteziei, sau ți-ai dori să le pui un zăgaz, să ridici un baraj revărsărilor, să nu te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
Poeme > Sentiment > "SUNT FERICIT" "DOAMNE, CUM ARD !" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt fericit Sunt fericit. O nouă primăvară pe plaiurile mele a sosit, iar sufletu-mi de ea se înfioară râzând de-a ei lumină-ntinerit. S-a stins din ochii mei orice tristețe și nu mă mai frământă niciun dor de când cu bucurie dau binețe acestor ani ce curg din viitor. Pline de drag speranțe mă-mpresoară și eu mă
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
Aur spunea: „Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței”. Deie Domnul să rămânem uniți: fiecare dintre noi cu celălalt de lângă noi! Și cum să nu te înfiorezi când vezi cum se oferă flori jandarmilor iar jandarmii - bomboane copiilor; când vezi puterea iubirii care i-a pus în genunchi pe caldarâmul rece, înghețat, rugându-se și sperând în schimbarea politicii, pentru îndepărtarea corupției materiale dar și a celei
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
că puține lucruri fac mai multă plăcere intelectualilor din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părere de rău pentru speranțele tale umaniste (eram per tu, la propunerea ei abandonaserăm țeapănul „dumneavoastră”), trebuie să știi că Howard ți-a spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte și mănânci tot din farfurie, a adăugat cu o veselie forțată. - Nu se poate, am murmurat, nu suntem În romane științifico-fantastice... - Nu Încă, m-a corectat Eveline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un fost Templier, și el condamnat la moarte pentru crimă, care, neavând, din această pricină, drept la asistența unui preot, i se spovedește pentru a-și ușura sufletul. Lui Florian de Squint Îi este dat să audă lucruri care Îl Înfioară: ritualul de primire În Ordin cuprinde, ca puncte obligatorii, renegarea lui Hristos și scuiparea de trei ori a crucii, după care nou-venitul trebuie să-l sărute pe gura, pe ombilic și pe organele genitale, pe cel care Îl inițiase Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Erau acolo, Într-adevăr. Și Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Începând de mâine, ordinea lumii să se schimbe, să intrăm Într-o altă eră... Zău, crede-mă, e o chestiune de viață și de moarte, nu am cum să lipsesc. Sunt lucruri prea grave și prea dramatice În joc, mă Înfior numai când mă gândesc ce-ar putea urma. - Da, și tocmai acum te găsești tu să pleci așa... Dacă nu vei reuși să te-ntorci la timp? - Nici nu intră-n discuție, voi reuși, nu-ți face nici o grijă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]