542 matches
-
de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului". Nu lipsesc nici detaliile, vioi colportate de localnici, din registrul macabrului, unele fiind statice: "Zăgazul ce se înălța în coasta morii era spuneau creștinii înfiorați întărit cu oasele acelora pe care îi ispitiseră comorile satanei", altele dinamizate de sugestii vizual-auditive: Se spunea însă că, atunci când Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa fluiera cum fluieră un șarpe încolțit de flăcări; iar, de sub
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau imaginea, provoacă în cultură raporturi noi de sens"22. Doar comuniunea este cea care validează relațiile interumane și face ca un discurs religios să fie roditor și revelator. Altfel spus, deși putem auzi cuvinte înălțătoare, deși ne putem simți înfiorați citind pe internet despre orice temă ce poate face obiectul discursului religios, dacă acest fior, dacă acele cuvinte nu au finalitate în viața noastră lăuntrică, schimbându-ne pe noi și prin noi lumea, atunci discursul religios este asemenea oricărei semințe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
acolo încît spectatorii violențelor de pretutindeni în lume pot fi amuzați de vărsările de sînge în mod atît de explicit, încît se pare că s-a ajuns la perfecțiune tehnică și verosimilitate deplină. De ce atît de multe milioane de oameni înfiorați și gîfîind involuntar, cu transpirații reci pe frunte, cu părul zbîrlit sînt fascinați de acte violente în fața cărora, s-ar crede, ar trebui să fugă țipînd este o enigmă care la prima vedere dă crezare tezei originale freudiene a nenaturalului
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
apăra iubirea? Asemenea și în Nunta neagră, eroul este o prezență enigmatică, un „strigoi” înnobilat de extaz („scăldat de spaime, / și cu fruntea în țărână”) și încântare pentru ființa iubită: „O aștept ca altădată, / Să se nască din copaci / Alergând înfiorată. / și cu buze, ochi de maci / Să aprindă iar pădurea / Ca de-atâtea alte ori, / întrun vals nebun ceresc / Ea zâmbind din ochi, cu timpul / Mă îndeamnă s-o doresc”. Singurul detaliu care umbrește mult Dșteptatele clipe de înfiorate întâlniri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Alergând înfiorată. / și cu buze, ochi de maci / Să aprindă iar pădurea / Ca de-atâtea alte ori, / întrun vals nebun ceresc / Ea zâmbind din ochi, cu timpul / Mă îndeamnă s-o doresc”. Singurul detaliu care umbrește mult Dșteptatele clipe de înfiorate întâlniri „în pragul tainei”, în tainica singurătate, este despărțirea „de lume”, „de urât și de blestem”. Prezența fetei pare o vestală. Momentul dureros este acela al nunții Kărăzite. Fata își apără iubirea. Ia inițiativa: „Vă fugim!” Dar refuzul lui este
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
prin arhive și biblioteci m-au făcut mândru că, chiar, satul e de pe vremea lui Ștefan cel Mare, atestat documentar pe timpul lui Petru Rareș, că n-a lipsit semnul creștinismului, că giurgionenii răzeși mai sunt și astăzi mândri și muncitori. Înfiorat și astăzi de freamătul porumbului foșnind sub clar de lună, ca odinioară într-o copilărie chinuită, cu gândul la frumosul din noi dar și dimprejur, încerc să vă convertesc și pe Dvs. la contemplarea unei icoane dintr-o istorie, înfățișându
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
femeii iubite întâlnește acum o bătrână cu "chipul șters, brăzdat de cute viclene". Iată un prim semn rău prevestitor, avertizând asupra trecerii timpului și a inevitabilei pervertiri a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în clipa de față, când el însuși e copleșit de durere, se vede nevoit să suporte, în vecinătatea unei bătrâne cu "chipul șters", o banală comedioară sentimentală (e vorba de Le Passant, o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gândeam că aș merita ca să aibă chipul meu o fecioară înțeleaptă. Aș fi vrut ca una din cele cinci fecioare nebune să fie însemnată cu chipul meu, ca să-mi aducă aminte de păcatul meu și să mă pocăiesc. Spătarul Mihai, înfiorat, se lăsă în genunchi odată cu toți ceilalți și se trezi implorând și el: — Doamne, miluiește! Seară aproape că nu era; cum apunea soarele, întunericul venea grăbit. Îl deranja că i se răpește ceasul acela de răgaz pe care-l avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
interpretare în raport cu faptele sociale. În principal, datorită pripitelor evaluări etice care i se aplică, termenul de "manipulare" capătă o impuritate de substanță care absoarbe imediat acuze mai mult sau mai puțin grave, aruncând doar o lumină slabă (dar, e drept, înfiorata) asupra realității; mai precis, dezvăluind puține, dar sugerând multe. Este momentul să reîncadram discuția asupra manipulării, pentru a putea înțelege mai bine procedurile prin care toți manipulam ceva și, de asemenea, de ce nu se poate altfel. Implicații (neașteptate) ale comunicării
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
tot parcursul ei . Este bine cunoscută, în acest sens, evocarea făcută de Mihail Sadoveanu Domnului Trandafir: „ mai cu seamă explicațiile la istorie erau minunate. Pe sub tavanul scund al clasei treceau eroii altor vremuri în cununile lor de muguri. Îi urmăream înfiorat, auzeam parcă freamătul luptelor și acasă îi visam o noapte întreagă ...” Comentate pe un asemenea fond afectiv, legendele istorice „Mama lui Ștefan cel Mare”, „Ștefan cel Mare și Vrâncioaia” capătă semnificații profunde ; ele nu sunt doar simple povestiri despre Ștefan
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care erau scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor cea tare Din două țări mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite, destul-îs și ajung {EminescuOpIV 469} Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung, Ce poate face-atuncia sufletul meu cel mare Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri desmierdat? Sburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut într-a mea noapte, pin ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se și cuvine, vere. Intrăm pe aleea principală a parcului Copoului. Ieșeanul o ia înainte și se oprește în preajma Teiului privind teatral coroana copacului. Apoi, încet-încet, începe să murmure: “Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate, Or să cadă flori de tei...” Iar la baza bustului Veronicăi Micle de pe o aleie din Copou scrie: “Adesea stau și mă gândesc, ce ar fi fost viața-mi fără tine?... Tu, Veronica mea muză inspiratoare te-ai coborât pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care îl privea admirativ pierdută în uitări; amândoi erau mulțumiți de bogăția sentimentelor ce le invadau sufletul. Splendoarea zbura în vânt, aruncându-și sporii și acum ieșeau din mare strângându-se de mâini cu apa șiroind pe trupuri. Se priveau înfiorați, percepând clar momentele acela unice care nu se asemănau cu nimic.. Sperau într-o repetabilitate veșnică sau cel puțin cât vor mai poposi pe acele meleaguri și cine știe... poate vor reuși să prelungească această stare la infinit! Deosebeau clar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și întunecați fără de sfârșit, având mușchii verzi aliniați pe copaci spre miazănoapte; recunoșteau toate potecile spre munte, cu animale fioroase, îndrăznețe și istețe, strecurându-se prin codru fără să le simți, pâraie fără număr care izvorau din poienițe și adormeau înfiorați, în timp ce bădicul Ion pleca în nopțile cu lună, la pădure după lemne. A doua zi dimineața, vedeau uimiți cum soarele a răsărit voios, zgomotele satului reveneau la viață și mulțumeau bunului Dumnezeu de minunățiile naturii și de apa rece din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sînt cele la care trebuie să luăm aminte Într-un haiku, ci rețeaua de sensuri secunde, abstracte, parcă emanate din caierul unei concretitudini din care un paing al Închipuirii toarce și Împletește cele doar văzute, auzite sau resimțite În nările Înfiorate. Ceea ce "spune" un haiku este de fapt ceea ce el nu spune fățiș, ceea ce se subînțelege doar din cele evocate. În Întregimea sa, textul și rețeaua de imagini concrete, de conotații, aluzii și sugestii, sînt doar un pretext, o structură stilistică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
regret fără de leac se Însuflețește de un nobil farmec rănit. Climatul prielnic al acestei fericite mutații de sens și de regim existențial este chiar acela al zvonului, stihie blîndă ce destituie regimul apăsător al atonei tăceri interioare și instituie guvernarea Înfiorată, incitantă a rumorii inimii pădurii. Odată stîrnit, nu se știe de unde și Încotro, zvonul circulă și rătăcește, se propagă și se răspîndește, persistă, umple și ia În stăpînire un tărîm Împînzit de promisiunea veștilor, de aroma chemărilor. Trupul Însuși al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu mâna la gură, înfricoșați că li se zburlea părul pe cap. - Șî, i-ai văzut, mata, tatai? îl întrebară toți într-un glas. - Da, da... i-am văzut, așa cum mă videț‟ voi pi mini. - Tț.. tț..tț.. făceau ei înfiorați. Și, înainte de culcare, șopteau între dânșii: „oari, chiar i-a ci văzut?“, apoi, adormeau visând faunul cu spiridușii în jurul lui dansând. În altă seară, copiii într-un glas îl rugară... - Mai spuni-ni, tatai... ce‟i mai văzut în pădure?! El
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o fată! O codană vecină, Frumoasă, bine-mplinită Și mai bine ,,școlită", Se obișnuise să vină, Pe furiș să-l observe, Ca o...adevărată vecină, Când...ceva fierbe, Sau când toate îi fierb Decretă: E superb! Studiosul băiat, Seară de seară înfiorat, Aștepta să mai vină, Umbra divină, Nu știa că-i vecină Dar bănuia, Și vecina venea! Doar că băiatul candid, Cuminte, instruit și...timid, Cât timp ea l-a iubit, L a mângăiat, El sfios, i-a citit Și i-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în brațele mele, Iar ochii tăi mari se vor umple cu stele Și ultima noapte va plânge etern. 2 iunie 2011 Cele două jumătăți ale mele o parte din mine este sonoră oceanul de vorbe îți atinge degetele le strângi înfiorată abia apoi pătrunzi în lăuntrul meu până la glezne până la genunchi până la durerile pe care le păstrez ascunse așa încerc să uit cuvinte fiecare sunet se zbate zadarnic țintuit de ochii tăi cealaltă preferă profunzimea incalculabilă a tăcerilor nerevendicate ridică din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Aprind lumina și notez toate astea trântit în pat, cu o oboseală ciudată în tot corpul. Dumnezeule, dar ce se întîmplă? Sânt iar la masa de scris. Mi-e imposibil să-mi stăpânesc panica, bătăile inimii... Pe brațe am pielea înfiorată. Scriu tremurat, zgârii 37 de fapt pagina, dar trebuie să scriu, fiindcă fulgerările dureroase de amintiri pe care le-am avut toată ziua, prea rapid stinse ca să pot prinde ceva din ele în afara emoției pure, s-au desfăcut deodată sub
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele peste față, și totuși mâncam din ochi spectacolul atroce cu o perversitate pe care abia atunci mi-o descopeream. Era răzbunarea mea, era o satisfacție palidă și înfiorată, la care n-aș fi renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
port ca mama? se întrebă ea. — Îți promit că nu va trebui să faci nimic. O trase mai aproape și o sărută pe gât. Ea se cutremură, iar el înțelese că îi place și-și trecu degetele peste pielea ei înfiorată care lui i se păru un semn bun. La începutul relației lor, i se părea că săruta de milioane. Își mai amintea încă primul lor sărut — fusese de-a dreptul sublim. După petrecerea de la lansarea de carte și după ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară când am ieșit, ca să îmi vindece inima rănită. Parcă o văd introducând monede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]