560 matches
-
gândească la cele sfinte și să ignore îmboldirile cărnii avide de cărnuri, românii mi se înghesuiau să cumpere tot ce se poate, mâncăruri, băuturi, electrocasnice, lămpi cu abajur și plasme, brăduți de ultimă generație și mezeluri porcine. În loc să cânte colinde înfiorate și să dea totul de pomană cerșetorilor deodată dezghețați și înmulțiți, conaționalii noștri nărăviți au preferat să care acasă, pentru copii și mame pensionare, frați și prieteni, nepoți și cumnați, kilograme peste kilograme din ceea ce numim, îndeobște, potol. Semn rău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
îl privea doar cu îngăduința încercând să-i spună că tot îl mai iubește. El continuă înainte că ea să apuce să deschidă gură. -Să fie clar că mă voi folosi de acest avantaj asupra ta. Ea zâmbi, căutându-i înfiorata privirile că o confirmare a propriilor ei îndoieli; acum, se pierdea în ochii lui care-i erau atât de dragi, si simțea că are o adevărată slăbiciune pentru el, ca o ironie a sorții. Îi spuse categorica: -Tot te mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
impresia că era așezată într-un pom de Crăciun de o frumusețe glacială și angoasantă. Microfoanele externe aduceau în blindat zgomotele Acheronului: vaietul vântului și ciocănitul fragmentelor de rocă aruncată în panourile metalice ale clădirilor. Își încrucișă brațele la piept, înfiorată. VTT-ul era solid. Pe lângă Sulaco și naveta de debarcare, el reprezenta cel mai sigur adăpost. Era o mașină de război, modernă, multifuncțională, incredibil de rezistentă: un concentrat al tuturor progreselor realizate în materie de armament. Dar blindajul rezista la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mică, uimindu-l, doina lui preferată: „De-am avea Vodă de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei - Radu Stoenescu a rugat-o să-l pună lipitori, căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sărutat pe furiș mica cruce pe care la botez mi-a prins-o la gât bunica ? De câte ori, chiar și acum, când calitatea de medic mă pune în fața unor decizii care pot fi grele în consecințe, de câte ori nu ating cu degetele înfiorate conturul obiectului sfânt ascuns cu grijă sub veșmântul alb ? Ca și acum..." Simte, este convins că simte cum degetele se încarcă cu o putere miraculoasă care îi orientează gândul și intuiția. Decizia este imediată, limpede : Trebuie să verific imediat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar și poate, avea încă tărie și sufletul plin. Doamne, cum ar arăta amorul acum, la vârsta asta, ce-ar însemna să-i simtă palma cum i se plimbă pe coapsă... să fie undeva și să se audă foșnetul pielii înfiorate, atât, atât, să fie foarte multă liniște. Strânse pleoapele buimăcită. Cochetați cu ideea de vârstă, doamnă, îi spuse Dimitrie. Și nu-i cazul, deocamdată nu-i cazul. Bineînțeles că nu era cazul, asta știa și ea foarte bine, bietul naiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
generatoarelor diesel. Priveau cu toții la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui computer și totuși se simțea Înfiorat. În spatele lui, Tina tremura. — Ne-a răspuns. — E colosal! exclamă Ted. Am să Încerc acum al doilea grupaj, anunță Harry. Părea calm, dar degetele nu găseau tastele potrivite. Îi trebui ceva timp până să tasteze: 1521 Răspunsul sosi imediat: 001526080518081030051832
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sau imaginea, provoacă în cultură raporturi noi de sens"22. Doar comuniunea este cea care validează relațiile interumane și face ca un discurs religios să fie roditor și revelator. Altfel spus, deși putem auzi cuvinte înălțătoare, deși ne putem simți înfiorați citind pe internet despre orice temă ce poate face obiectul discursului religios, dacă acest fior, dacă acele cuvinte nu au finalitate în viața noastră lăuntrică, schimbându-ne pe noi și prin noi lumea, atunci discursul religios este asemenea oricărei semințe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
aștepta la capăt, însă, încetul cu încetul, în suflet s-au trezit o neliniște și o curiozitate, ce se va ivi acolo, în lucirea oglinzii? Atunci cînd i-a trecut prin minte pentru prima dată această întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă această curiozitate care în felul ei îl împinge de la spate?! A alungat gîndul, s-a încărcat cu nenumărate trebușoare, fleacuri, mărunțișuri, și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care erau scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la căsuța de pe mal, mă întorceam domol, gânditor, cu inima grea; dacă lumina era aprinsă, mă străbătea în suflet ca o undă de fericire. Veneam încet, pe jos, cu calul după mine, cu frâul trecut prin stânga, și glasul moale, înfiorat, întreba ca totdeauna, aproape, îndărătul ușii de brad: —Dumneata ești, taică? Și inima mi se zbătea tare în piept ca o pasere rănită. Pe urmă, tinereța noastră nu putu răbda diminețile când gazornița trebuia să rămână stânsă. Într-o coșcovă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăpânul cel vechi al moșiei... Acuma, parcă-i un blestem!... Începu a râde întorcându-și fața spre mine: Lasă, Niculiță, nu-i nimic; poate n-o să mai afle nimeni! Și închise ochii, plecându-se spre mine, ca s-o sărut. Înfiorat, amețit de dragoste, pornii spre Sărățeni călare, prin lumina nehotărâtă a zorilor. Și în minte deodată, într-o lumină de vis, răsări mama Chivei, o umbră, și fantoma boierului bătrân. A fost atunci, demult, o dragoste care poate semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu puteau să-mi oprească drumul de a doua zi noaptea, spre Iezer. Mă dusei și a doua zi, ca-n totdeauna, cu puțină neliniște, cu puțină grijă, făcând un înconjur mai mare. Și Chiva aștepta cu ochii lucitori, caldă, înfiorată, gemând ca de durere când o strângeam în brațe... Neliniștea se risipi ca fumul. A treia zi însă, când Corbu dădu pe obișnuita cărare de lângă trestii, începu a ciuli urechile. Îl oprii și descălecai, cu mâna pe pușcă. Și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva zgâlțâi clampa ușii. Rusu întrebă: Cine-i acela? Știe el de copil? Spune-mi cine-i?... Dar copila nu putea răspunde. Gemea înfiorată și abia se zbătea. —Domnu picher! domnu picher! se auzeau glasuri de afară. N-o omorî, domnule Ioane!... Ce este? răcni el întorcându-se cu mânie. Ce vă boldiți pe ferești! Porniți și vă căutați de treabă... Se repezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită cu alămuri. Cu răsuflarea pierită, i se păru că moare. Dar învie îndată, fericită și înfiorată. — Avem în podul grajdului, în fân, un loc ascuns... îi șopti ea. Și se sui întăi ea pe scară în pod; și pătrunse după dânsa, în mirodenia fânului, și Costandin, căutând-o cu brațele întinse prin întuneric. De această dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu mai zâmbea. Și-a pus urechea la inima ei. Inima aceea, care bătuse pentru dânsul, a contenit. O clipă Culi închide ochii. Rânjește strâmb. Își smuncește din cap pălăria și o aruncă. C-o atenție prefăcută și cu mișcări înfiorate, caută sub fân și sub moartă, în fundul săniei. A tras securicea pe care o poartă de obicei acolo. Nana Floarea nu mai are răsuflet; feciorul ei a ajuns acum pentru dânsa numai spaimă. — Ce faci năcăjitule? Lume bună, lume dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
anatomice dintre băieți și fete decât atunci când am văzut-o pe Natalia încălecând pisoarul și arătându-mi splendoarea sexului ei încrețit ca o garoafă. Mi-am dorit atunci să mă scufund între faldurile acelea de carne și să le gust. Înfiorat și incapabil să scurg măcar câteva picături de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Toinettei. ― Oh, ce minunăție! Oh, este... este pur și simplu minunat!... Știți, mi-aș dori mult un portret asemănător. ― La ce se referă mai precis doamna contesă? ― La ceea ce se oferă în mod atât de plăcut privirii. Umerii, brațele, frunzele înfiorate, dar, mai ales, șalul. Mi-aș dori unul ca acela. Exact ca acela, dacă se poate. Este de-a dreptul îmbietor și ascunde atâtea lucruri care nu se pot rosti. Mă gândesc că ar fi un bun purtător de mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zeilor și creează în acest scop nenumărați monștri pe care îi înarmează în așa fel încât „cel care i-ar privi să moară de frică” (Enuma Eliș, II, 25 ; cf. 1, p. 22). Într-adevăr, Anșar (tatăl zeilor), el însuși „înfiorat”, își trimite pe rând fiii - pe Anu (zeul cerului) și Ea (zeul apelor) -, dar aceștia se întorc fără să fi luptat, înspăimântați : „El s-a întors înfricoșat la tatăl său Anșar” (Enuma Eliș, II, 83 ; cf. 1, p. 24). Anșar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap și bonome, păstrând în ochi o poftă de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci, în acest secol al vizualului al cărui rob sunt, constat înfiorat că mă aflu în fața Cavalerului - Moară de Vânt și a scutierului său - Moară de Apă. Sunt ei. Și, cutremurat, ca omul căruia îi revine o boală veche, constat că devin din nou mulinolog și aș fi gata să încalec cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care eraiu scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară când am ieșit, ca să îmi vindece inima rănită. Parcă o văd introducând monede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aripile-ntinse Vinovat și îngrozit Pescărușul se înalță În fibre de infinit. Apus de soare. Feerica lumină adoarme stelele în nori. Fulgere vin înspre colină Corbii se-avânt tremuratori. Scânteie bat în stâlpi de gheață Fiori de teamă mă cuprind, Înfiorat și plin de ceață Vântul se-nfruptă mai flămând. Și ne-ntrerupt în graba-i mare Întoarce filele din carte, Neobservând c-afară E doar sfârșit de toamnă.
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92952]
-
fabrică de șasiuri și boghiuri? Nu seamănă. De la lectura primului poem misterul se spulberă. Cartea publicată de Amelia Stănescu (Poeme/Poemi, ediție bilingvă româno italiană, Ex Ponto, Constanța, 2001) este cartea unei începătoare, cu intenții frumoase, dar fără mare talent. Înfiorată, ca orice adolescentă, de descoperirea dragostei, autoarea își notează trăirile: „mâini care se închid / muzica primului sărut / marea - purtătoarea urmelor noastre“; „uită-te la mine, iubește-mă / nu sunt o statuie / pot coborî în mâinile tale“; „să rămânem tăcuți, să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-am lăsat, Doamne? Arcașul simți un tremur În tot corpul și, pentru câteva clipe, fu incapabil să ia vreo decizie. Ceea ce vedea nu putea fi adevărat. Ridică din nou capul. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]