610 matches
-
generoasă cu dezordinea de obicei nu dura prea mult; și generalul era un om prea „impetuos“, chiar dacă în felul său; de regulă, nu putea suporta să trăiască pocăit și trândav în sânul familiei și sfârșea prin a se răzvrăti; se înflăcăra, lucru pe care, poate, îl regreta de îndată, își făcea reproșuri, dar nu se putea stăpâni: căuta ceartă, începea să vorbească bombastic și cu elocință, pretindea să i se arate un respect nemărginit și imposibil și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se exprime Adelaida în dimineața zilei următoare, într-o discuție cu logodnicul ei, prințul Ș. — Ah, Dumnezeule! spuse râzând Ivan Petrovici. De ce n-aș putea fi ruda unui om chiar mă-ri-ni-mos? Ah, Dumnezeule! strigă prințul, fâstâcindu-se, grăbindu-se și înflăcărându-se din ce în ce mai mult. Iar... am spus o prostie, dar... chiar așa trebuia să se întâmple, pentru că... sunt... sunt... de altfel, iar am luat-o razna! Dar ce importanță să aibă persoana mea, spuneți-mi, vă rog, în asemenea împrejurări... pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul tăcu. Ședea pe scaun drept și nemișcat, țintuindu-l pe Ivan Petrovici cu privirea lui arzătoare. — Cred că v-a uimit din cale afară întâmplarea cu binefăcătorul dumneavoastră, observă bătrânelul cu blândețe și fără să-și piardă calmul. Sunteți înflăcărat... poate, datorită izolării. Dacă ați trăi mai mult printre oameni, iar în înalta societate, sper, toți se vor bucura să primească un tânăr remarcabil ca dumneavoastră, atunci, desigur, vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clătinând din cap și începând să roșească. Da, aproape chiar așa a fost. Știi, într-adevăr nu dormisem toată noaptea în tren, nici noaptea precedentă nu dormisem și eram foarte surescitat... — Ei bine, unde credeți că vreau să ajung? continuă, înflăcărându-se, Evgheni Pavlovici. E clar că, îmbătat de exaltare, ca să zic așa, n-ați scăpat prilejul de a vă declara în public generoasa idee că dumneavoastră, prinț de viță veche și om pur, nu o considerați infamă pe femeia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
viața lui. Trecu o oră, ceaiul fusese băut și, în sfârșit, după ceai, musafirilor li se făcu jenă să mai rămână. Doctorul și domnul cărunt își luară un călduros rămas-bun de la prinț; de fapt și despărțirea de ceilalți a fost înflăcărată și zgomotoasă. Se rostiră urări și opinii de tipul că „n-are rost să-i pară rău, că poate e mai bine așa“ și altele. Ce-i drept, s-au făcut și tentative de a cere șampanie, dar cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un simptom maladiv prin excelență, o critică a vieții. Cine n-a omorât în el îngerul e menit pieirii. Fără erori, nu se poate respira nici măcar o clipă. Ochii stinși nu se aprind decât de dorul morții; sângele nu se-nflăcărează decât într-un imn de agonie. Scobor sau urc spre povârnișurile firii? Un animal care a văzut viața și care vrea încă să trăiască: omul. Drama lui se epuizează în această îndîrjire. Într-o inimă în care s-a așezat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viitoare ca prezențe efective, ca actualități vii și imediate, în care nimeni n-a vibrat de obsesia unei meniri. Și ar trebui ca, în acest gând solemn, să jurăm a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăcărăm într-o altă viziune și în noi gndul unei alte Românii să fie singurul nostru gând. A continua consecvenți liniei istoriei noastre este a ne destrăma într-o formă atenuată de sinucidere. Nu vorbesc numai de schimbarea unor forme politice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amintit cum bunicul îl lua pe genunchi și-i arăta cu degetul înfășurările de vinișoare ce se fac fie purpurii, fie de un alb strălucitor, sau capătă o nuanță între acestea două atunci când - printr-o schimbare de culoare - purpuriul se înflăcărează și albul de lapte se aprinde. Genele i se înmoaie de-a binelea. Regele zicea că vede pe ele partea de jos a curcubeului. Pufnește zgomotos, ca să-și ascundă tulburarea. N-are rost să-i arate unui străin cât de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le făceam eu lor, dar simțeam un fel de ațâțare morală fugind de-a lungul străzilor din centru, când poliția Își Încărca armele. Mă Întorceam acasă cu sentimentul că mi-am făcut o datorie. În adunări nu reușeam să mă Înflăcărez la neînțelegerile care divizau Între ele diferitele grupări: aveam bănuiala că era de-ajuns să găsești citatul just ca să treci de la o grupare la alta. Mă amuzam să găsesc citate potrivite. Modulam. Fiindcă mi se Întâmplase uneori, la manifestații, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
luat rămas-bun de la domnișoară, spunându-i că nu găsisem nimic interesant, dar că aveam să-l citez pe tatăl ei, dacă scriam ceva, iar ea mă binecuvântă. Domnilor, un om de acțiune, mistuit de o patimă ca aceea care mă Înflăcăra, nu trebuie să-și facă prea multe scrupule În fața unei ființe cenușii pe care destinul deja a condamnat-o”. „Nu vă justificați”, zise Belbo. „Ați făcut-o și gata. Acum spuneți”. „Acum vă arăt domniilor voastre acel text. Îmi veți permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Înviorate de un episcop din nord-est, suspect de a fi simpatizat În tinerețe cu nazismul și care, cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas din Wall Street, Înflăcărând de exultanță ateismul misticilor proletari cuceriți de stindardul amenințător și totodată blând al unei Frumoase Doamne care, străpunsă de șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei? Într-o dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mefistofele de Boito...” „Ha, ha, ha, c’est bien dit ça”, sughiță francezul, „c’est de la brocanterie...” „Să privim lucrurile În adevărata lor lumină. A fost o dezbatere asupra a ceea ce am putea numi formalități liturgice, spiritele s-au cam Înflăcărat, dar să nu facem din țânțar armăsar. Vezi, dragă Pierre, nu exclud deloc prezența În casa dumitale a unor entități stranii, e lucrul cel mai firesc din lume, dar, cu un minim de bun-simț, s-ar putea explica totul printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lecției: a) Găsiți adjective potrivite substantivelor: apus, soare, orizont, noapte, amurg, înserare. b) Găsiți metafore, comparații sau personificări pentru cuvântul apus. Se dau exemple: violetul întunecat al bolții, mare de jăratec, apusul ca sângele, apusul de jăratec, o boltă se înflăcăra într-o fierbere purpurie, astrul obosit se duce să se culce, își aruncă în noi ultimele săgeți. c) Anunțarea subiectului. Elevii sunt anunțați că vor lucra o compoziție pe baza unor propoziții de sprijin. Propozițiile sunt scrise pe tablă: Se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale tufelor de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
închise? ― Adică, mai pe românește, să facem ceea ce facem cu toții, zise notarul. Să ne facem datoria către stat, nu-i așa?... Apoi asta spun și legile noastre... ― Nu, nu legile... Conștiința să-ți dicteze datoria, nu legile... Mare deosebire! se înflăcără Apostol, reîncepînd furtunos explicațiile. Doi ani de zile, în Budapesta, și-a pus la încercare "concepția de viață" în toate împrejurările, și după fiece încercare i se părea mai bună, mai mulțumitoare. Viața în capitală însă îi era nesuferită. Zgomotul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceas șovăi, apoi la plecare se uită adânc în ochii ei și zise cu hotărîre: ― Poimâine voi pleca la război! Marta avu un zâmbet de necredință, dar numai o clipă. În clipa următoare obrajii ei se îmbujorară, privirea i se înflăcără, plină de mândrie, și apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a prezentat la cercul de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rog mult... De-ar afla domnul căpitan, pe cât e de înverșunat, ar fi vai și amar de mine... Bologa stătea în același loc, înlemnit, cu fața aprinsă de o bucurie copleșitoare. Nu se mai simțea singur, și sufletul îi era înflăcărat de speranță. Șopti într-un extaz de rugăciune: ― Dumnezeu... 5 A doua zi, dis-de-dimineață, veni Klapka, nervos, agitat. Plutonierul stătu afară, cu santinela, lângă ușa închisă, cu ceasornicul în mână. ― N-avem decât cel mult o oră, începu Klapka repede
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
găsi într-una din zile o fată, Marga, proaspătă absolventă a facultății de filologie, repartizată acolo în orașul lor. Era lenoasă ca o pisică, avea o carne foarte albă, pufoasă, abundentă, vorbea puțin și rar, graseia, de cele mai multe ori se înflăcăra și se emoționa, fața toată i se înroșea, urechile îi deveneau stacojii. Era foarte inimoasă și se integrase trup și suflet în atmosfera casei profesorilor Alexe. Ceea ce părea mai frapant era faptul că își însușise cu o repeziciune de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neputințe ori spusele binevoitoare, ironice, pline de tăgadă ale inginerului Marcu. Era ca un fel de explozie, o iluminare bruscă, era copleșită, da, da, copleșită. Încurajat de lipsa obstacolelor ce ar fi putut sta în calea raționamentelor sale, Alexe se înflăcără și conform obiceiului său începu să atace, aproape cu barbarie, nimicind în dreapta și-n stânga personajele de pe scena lumii. Cu câtă stăruință știa el să denigreze, cât de simplu îi era să nimicească ceea ce de fapt nu crease, arătând acuzator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
începe să se lumineze de ziuă. Ovidiu își ridică a neputință brațele. Într-o zi am să merg și eu cu tine, spuse Fana. De când o tot spui, zâmbi Dimitrie. Și totuși ai să vezi că am să merg, se înflăcără ea, am să mă echipez cu pantalonul de trening și bluza cu guler mare, albastru, să pot trage gulerul pe cap dacă o fi să-mi fie frig. Ar fi fost imposibil ca ea să nu se gândească mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de imputări și atunci se etală brusc pe sine, rosti cuvântul "sacrificiu", nu, tot nu reușea să-și vină în fire, să stingă mustrarea din ochii lui. Ce dracu, n-are rost să te lași îngropat de sentimente iluzorii, se înflăcără ea, e absurd tot ceea ce ți se întâmplă, găsește-ți altă modalitate de a-ți satisface dorințele. Dacă pentru tine Carmina ar fi o noutate, aș înțelege, dar așa, ce-ți poate ea oferi nou, acum în al optulea ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alături. Îl cunoaște tot târgul, ca pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
alături. Îl cunoaște tot târgul, ca pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan Hatmanu, patriotul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o singură noapte! Aveam și vată, și naftalină. Am pus dân ele În crăpelnița dă marți, un blid cu gnocchi tare târâitori până atunci. Zi dă zi, am tot mărit porția pă blat, În plină impunitate, pencă don César să Înflăcăra cu Caruso sau să bucura d-a-mprostulea dă planurile lui dă vendetta. Da melomanu nost știa să cază cu zgaibaracele pă dușamea. Crezi-mi: m-a certat un arșin că ieram prea cumsecade. — Pari storcocit. Halește, bagă cât poți la raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]