989 matches
-
o notă originală, această formă nouă de guvernare nu va aduce la cârmuire pe cei înțelepți, dat fiind că ea nu mai posedă asemenea înțelepți „statornici și lipsiți de ocolișuri, ci amestecați / din bine și rău /”, va înclina înspre temperamentele „înflăcărate și prea simple” destinate mai degrabă războiului decât păcii și va ține la cinste „înșelăciunile și tertipurile războiului”. Altă trăsătură, care se va păstra și la următorul nivel de destrămare politică, este că acești oameni vor pofti avuțiile, vor iubi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de Bergerac, înțeleptul Gassendi dar și, via Saint-Evremond, și mai neașteptat ca toți, genialul Spinoza. Iar apoi, triumf singular al acestei uimitoare ascendențe, primul ateu demn de acest nume în istoria ideilor: colericul Jean Meslier, abatele Jean Meslier... Cu toții adepți înflăcărați ai lui Montaigne. Și ai lui Epicur... Și trebuie oare să ne mai mirăm că, în 1676, Eseurile au fost puse la index de către Biserica catolică, apostolică și romană? Și că-l vedem pe Epicur revenind la luminile rampei? BIBLIOGRAFIE
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care i-am urma cu ochii închiși până la capătul lumii cu același firesc cu care rămânem impasibili la argumentele altora. Există persoane dornice și capabile a-și pune în valoare calitățile și abilitățile pentru a mobiliza mase, persoane elocvente, dinamice, înflăcărate, cu un simț al direcției dublat de o capacitate naturală de a face din această direcție ținta și sensul multor altora. Între anii 1920-1930, studiile din domeniul conducerii s-au concentrat asupra încercării de a identifica trăsăturile personale ce diferențiază
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Unamuno spunea că trebuie „să-ți gândești sentimentul și să-ți simți gândul”, dacă vrei să ai un control asupra propriilor acte comportamentale. Noaptea e un sfetnic bun. (Desigur, orice răgaz este bun pentru a tempera orgolii sau ambiții prea Înflăcărate, dar trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu, că un amic ne este credincios, chiar dacă avem dubii că nu e așa; de asemenea, bolnavi fiind, chiar dacă vedem că boala se accentuează, noi continuăm să credem În posibilitatea unei vindecări etc.). Μ Sunt părinți care temperează imaginația mai Înflăcărată a copilului lor și elanurile acestuia de independență precoce, cărora nu le pot face față, printr-un procedeu educativ excesiv de ortodox: cunoscând influența pe care haina, mai precis uniforma, o are asupra individualității noastre psihologice, ei Își Îndreaptă odrasla spre
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cărei subtitlu era „Litere, științe și arte”, este unul dintre cele dintâi periodice literare românești în adevăratul sens al cuvântului, care publică în primul rând literatură și doar sporadic articole de altă natură. În alcătuirea ei, revista poartă pecetea romantismului înflăcărat, cam desuet, al lui Gr. H. Grandea, care îi imprimă, nu în folosul publicației, trăsăturile personalității sale aproape extravagante, cu preocupări intelectuale exagerat de ramificate. Deși declarațiile de principiu nu lipsesc, o linie directoare nu se poate descoperi în amalgamul
ALBINA PINDULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
Innere Reich”. Textele culegerii Im Wandel der Zeiten (1953) sunt reluate și completate cu altele în antologia Rumänische Volksdichtungen (1954). Capitolul baladelor cuprinde piesele cele mai cunoscute (Miorița, Toma Alimoș, Bujor ș.a.), oferite în variante germane foarte prețuite, un admirator înflăcărat al acestor traduceri fiind Ion Barbu. M.-S. s-a încercat și în transpunerea capodoperelor lui Mihai Eminescu, reușind versiuni comparabile cu ale lui Franyó Zoltán. A promovat cunoașterea poeților români contemporani în rândurile cititorilor germani, mai ales prin revista
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
și e numit profesor la școala la care fusese elev. Între 1856 și 1864 este director al Seminarului din Huși și locțiitor de episcop. Ulterior va fi episcop al Dunării de Jos (1865-1879) și al Romanului (1879-1892). Deosebit de cult, patriot înflăcărat, M. era și o personalitate politică a vremii sale, fiind printre fruntașii luptei pentru Unire. Preocupările istorice au determinat alegerea sa, din 1870, ca membru al Societății Academice Române. Viața și scrierile lui Grigorie Țamblac (1884) este un studiu foarte
MELCHISEDEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
și fenomene apare în egală măsură ca o percepție transfigurată de sensibilitate și de intensitatea trăirilor, dar și ca efect al unei rostiri intenționat nonconformiste. Plecând din sat, poetul capătă o nouă identitate, aceea de exponent al celor mulți, de înflăcărat luptător pentru „dreptate și armonie” (Gloata, 1934). Modul de a privi orașul, ca și mesianismul social, frenezia și gigantismul eului liric, tehnica, dicția, natura metaforei, lirismul exotic sunt tipic expresioniste și tind să sugereze o anumită realitate și așteptare, într-
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
pentru cultura românească este apariția, în 1938, a traducerii integrale a Bibliei, realizată în colaborare cu Vasile Radu. După august 1944, e prezent în „Jurnalul de dimineață”, „Drapelul”, „Ultima oră”, „Victoria”, „Adevărul”, „Contemporanul”, „Albina”. Devine unul dintre militanții cei mai înflăcărați pentru „democrație populară”, pentru socialism. În 1947 e ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și membru al Academiei Române, în 1948 devine deputat în Marea Adunare Națională, iar în 1954 primește Ordinul Muncii clasa I. Fire contemplativă și acut sensibilă, chiar
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
către cea pământească; violențelor barbarilor care produceau tulburare în suflete, el le opunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra cât de efemere sunt bunurile din această lume: sunt motivele prezentate în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sunt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgânii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sunt adresate unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
variante ori modulații lexicale (ce stau alături de zburdalnicele, mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor morn”, „ne-despărțire-ar”, „putear-aș”. Sau cultivă rima rară: „burnus” - „taciturnu-s”, „s-a scurs” - „Burns”, „mahorcă” - „or că”, „háșiș” - „pașii-și”. Sub nivelul cărților de mai înainte sunt sonetele din Patriarhale și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
proză, studii pregătite pentru tipar sau doar eboșe, schițe pentru tot felul de dicționare și mai cu seamă conspecte, însemnări, excerpte sunt aduse de fiul său în țară, păstrate cu pioșenie și nu o dată folosite. Moștenind și transmițând spiritul iscoditor, înflăcărat și bizar, frenezia și orgoliul creației, obsesia celebrității, aplecarea spre exagerare și mistificare, H. este un cărturar care explorează domenii variate - botanică, drept, filosofie, istorie, filologie, folcloristică, literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
din Orhei (1957), a lucrat ca medic la Orhei și Chișinău. A fost și redactor la Enciclopedia Sovietică Moldovenească (1971-1979). L. debutează editorial în 1972, cu volumul de povestiri Clopoțeii primăverii, urmat de alte câteva cărți dedicate micilor cititori: Inimi înflăcărate (1973), Brânduș (1975), Vulcan (1976), care urmăresc, în spiritul pilduitor al genului, procesul de formare a caracterului. A scris și nuvele (Moara ciorii, 1981), epigrame, parodii și fabule ( Din desaga cu ciulini, 1988), precum și două romane istorice, Sub cârma vremii
LESNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
cu ciulini, 1988), precum și două romane istorice, Sub cârma vremii (1986), consacrat domniei lui Vasile Lupu, și Zbucium (1989), dedicat lui Ion Neculce. Pe baza scenariilor scrise de L. s-au turnat două filme. SCRIERI: Clopoțeii primăverii, Chișinău, 1972; Inimi înflăcărate, Chișinău, 1973; Brânduș, Chișinău, 1975; Vulcan, Chișinău, 1976; Moara ciorii, Chișinău, 1981; Sub cârma vremii, Chișinău, 1986; Din desaga cu ciulini, Chișinău, 1988; Zbucium, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: N. Bilețchi, Mesajul inimilor înflăcărate, „Moldova socialistă”, 1973, 31 decembrie; N. Bilețchi
LESNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
filme. SCRIERI: Clopoțeii primăverii, Chișinău, 1972; Inimi înflăcărate, Chișinău, 1973; Brânduș, Chișinău, 1975; Vulcan, Chișinău, 1976; Moara ciorii, Chișinău, 1981; Sub cârma vremii, Chișinău, 1986; Din desaga cu ciulini, Chișinău, 1988; Zbucium, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: N. Bilețchi, Mesajul inimilor înflăcărate, „Moldova socialistă”, 1973, 31 decembrie; N. Bilețchi, Într-o nouă viață a căutărilor, „Moldova socialistă”, 1977, 9 ianuarie; Vasile Badiu, De pe vremea lui Vasile Lupu, LA, 1985, 22 august; A. Roșca, Durerea creației, „Moldova suverană”, 1992, 1 august; Cimpoi, Ist.
LESNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
aici La România, G. Baronzi poezia Deputatul, iar G. Crețeanu semnează versurile intitulate Imn în onoarea Unirei. N. T. Orășanu este autorul poeziilor România, Curcubeul ș.a., C. D. Aricescu - al poemei România (7 și 9 octombrie 1857), Radu Ionescu - al înflăcăratei Odă. 9 octombrie. Dedicată la deputații români. Mai scriu în paginile gazetei Gh. Chițu, Eugeniu Carada, I.A. Geanoglu, Gr. Vulturescu, I.C. Fundescu, G. Angelescu. În numărul 5, din 23 aprilie 1857, o notă a redacției însoțea poezia de debut
ROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289341_a_290670]
-
către patria cerească, și nu către cea pămîntească; violențelor barbarilor, care tulburau sufletele, el le contrapunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra efemeritatea bunurilor din această lume: sînt motivele prezente în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sînt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgînii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sînt adresate unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Doinaș: „- Străine, ce vezi peste ape? / Afară tu singur nu sta, / Ci vino de noi mai aproape. Străinul nimic nu zicea”. Versurile din ciclul Elegii pentru Ardeal sunt tot niște laude, închinate de data asta „supremei ființe ardelene”: evocare nostalgic înflăcărată a „munților mei prieteni”, cu „pădurile, gorunii”, a minerilor, a primelor iubiri, toate acestea filtrate prin ceața luminoasă a amintirii. Cărțile tânărului Ș. anunțau un viguros poet al marilor aspirații și întrebări, care știa să evite prin muzicalitate și rigoare
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
călători În Asia, preconizând cu instrumentele salonului parizian și ale uluitoarei corespondențe succesul de mai târziu al Kosmos-ului lui Humboldt 3. Născut la 1801, În anul când murea Novalis, Jacquemont este teribilul fiu precoce al mariajului dintre romantismul cel mai Înflăcărat și științele cele mai exacte, un călător care divaghează câteodată până dincolo de extravaganță. Din acest amestec de un farmec nestăvilit vor rezulta zece ani de peregrinări incandescente- și amicul statornic al saloanelor pariziene, prieten al lui Stendhal și Mérimée, este
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
M., dar acum continuă cu numele real (Spre Bucovina, Din depărtare, Către pace), sau Octavian Goga, care semnează poemul Cântăreților de la oraș și căruia i se reproduc versuri apărute în „Luceafărul” ș.a. Se alătură Corneliu Moldovanu, D. Nanu, la îndemnul înflăcărat al lui Iorga. Istoricul, adus în redacție de Ilarie Chendi, semnează texte precum Rostul închipuit și cel adevărat al literaturii (34/1903), în care poetul român este îndemnat „să stea cu luare-aminte, ca unul care ar aștepta să i se
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
din conținutul publicației se deduce o întărire a controlului exercitat de organele de partid, date fiind renunțarea treptată la obiectivele novatoare și creșterea ponderii materialelor docil aliniate exigențelor propagandistice oficiale. Nicolae Ceaușescu e glorificat tot mai stăruitor, se înmulțesc articolele „înflăcărate”, encomiastice, versurile de slăvire, sunt ilustrate oportunist campaniile momentului (pentru pace, împotriva înarmării, împotriva bombei cu neutroni, împotriva implantării rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa etc.). În general, sporește intensitatea discursului propagandistic-mobilizator. Cât despre preocupările literar-artistice și, în
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
volum de versuri, Freamăt (1915), e străbătut de un discret ton elegiac. Scrise în manieră clasică, fluide și expresive, stihurile dau glas cu precădere melancoliei, singurătății și dorului de ființa dragă. În perioada primului război mondial S.-G. scrie o înflăcărată poezie patriotică - Ruguri (1918) -, mobilizatoare, de evocare a trecutului glorios și de proslăvire a vitejiei ostașilor „pelerini ai morții”, „sfinții noștri de la Mărășești”. Vibrante acorduri, într-o manieră amintindu-l pe Aron Cotruș, închină munților, naturii în genere, participantă la
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
necontestat este năzuința lui N. Iorga de a da impuls unei culturi pline de conținut, care să exprime originalitatea spirituală a poporului nostru, geniul său specific. Din coloanele publicațiilor și din sălile de cursuri și conferințe, ideile naționaliste, propagate de înflăcăratul istoric, aveau să coboare curând în stradă. Sub impresia unui articol din „Epoca”, a unei prelegeri universitare ad-hoc, a unei conferințe rostite într-o sală publică și a întregii propagande galofobe duse de Iorga în „Sămănătorul”, numeroși tineri fanatizați au
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
țărănești, Panu se află pe aceleași poziții cu Nicolae Iorga și Spiru Haret. Cum cel din urmă fusese acuzat de instigare la revoltă, pentru că publicase o broșură, Chestia țărănească, Panu scrie articolul Campania contra domnului Haret, unde, pe același ton înflăcărat, chiar dacă ușor superficial, ia apărarea marelui organizator cultural, atrăgând atenția asupra adevăratelor cauze ale răscoalei. I.I.
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]