581 matches
-
putut zdruncina vreo sălbăticiune mai mare a muntelui, spărgând lemne pentru plita cuhnei curând dogoritoare și pentru sobele încăperilor în care dormeau, în paturi înalte din blăni de stejar, între perne uriașe umplute cu fulgi de gâscă, macaturi cu desene înflorate, pătrate și plăpumi foarte groase, rânduind în cămară ulcelele de lut cu laptele proaspăt pus la prins al singurei vaci pe care abia mult mai târziu soacră-sa avea s-o vândă, smântânind laptele de prisos în putineiul rămas de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
începând să spună repede ce înțelesese el din toată povestea, aplecându-se puțin de un umăr către locul din mijloc, pe care ședea adjunctul de primar ușor întors către el, subțire, sobru, cu sprâncene stufoase și nod uriaș la cravata înflorată, ascultându-l cu privirea puțin mijită, până în clipa în care Andrei Vlădescu l-a întrerupt: nu e așa, nu e așa, toate sunt în regulă cu actele mele și doar, însă glasul prea subțire pentru trupul prea mare: lasă, tovarășu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai venit? Ești băut, ți-am spus că nu-mi place.“ „De ce am venit... Ai uitat că-i ziua mea de leafă?“, zise bărbatul. „Să-ți fac o cafea?“ „Tțî“, zise bărbatul, dar Patricia se ridicase și trecea dincolo de perdeaua înflorată. Se uitau unul la altul în tăcere, bărbatul a deschis de câteva ori gura, arătându-și dinții și vârful limbii, fără să spună o vorbă, de parcă și-ar fi uitat cuvintele, pe urmă a întors privirea după aparatul de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred, dar nu auzeam nimic. Pe urmă buzele lui au început să se miște rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ești aici. Da, doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă într-un local așa fain ca Night of Joy. Aău! Ușa se deschise și intră Darlene. Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-a tușit toată noaptea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iveală părul des și negru, lipit cu vaselină de țeastă, în stilul anilor douăzeci. După ce își scoase și pardesiul, domnul Gonzalez văzu un colac de grăsime strâns într-o cămașă albă strâmtă, împărțită pe verticală de o cravată lată și înflorată. Se părea că și mustața fusese unsă cu vaselină, căci era foarte strălucitoare. Și apoi mai erau ochii aceia neobișnuiți, și albaștri și galbeni, dantelați cu vinișoare extrem de subțiri, roșii. Domnul Gonzalez se rugă aproape cu voce tare ca muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și maci. Avea o țigară atârnată În colțul gurii, și un cimitir Întreg de obiecte din aceeași gamă În scrumiera de lângă ea. Televizorul era pornit pe o telenovelă. Watson detesta telenovelele. Dar Simon Rennie Ticălosul le iubea. Stătea pe canapeaua Înflorată și se uita fix la ecran, dând pe gât una după alta ceștile de ceai. Resturile unui pachet de prăjituri Jaffa se aflau pe măsuța de cafea și Watson le apucă pe ultimele două În drum spre Încălzitorul electric cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
face întocmai poruncii tale, sfințite. --Nu-i o poruncă, dragule. E o rugăminte, spusă altfel... Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
privire lungă, zicându-i „Laurei i-au plăcut întotdeauna peștii”, apoi s-a uitat în altă parte. Șanse egale: Considine sau Dragna. Pe alese. Buzz văzu un Pontiac ultimul model trăgând în dreptul casei de la numărul 1187. Două femei în rochii înflorate și cu tocuri înalte coborâră din mașină, îndreptându-se spre ușă. Un grecotei solid, într-o haină mult prea strâmtă și pantaloni mult prea scurți, venea în urma lor. Femeia mai înaltă își prinse unul din tocurile ascuțite într-o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
femei din țară. Atmosfera generală și condițiile de aici sunt evocate foarte sugestiv de o altă deținută care a trecut prin această închisoare în anii '50, artista Lena Constante: "Mislea era singura închisoare manufactură din țară. Femeile țeseau acolo covoarele înflorate ale tradiției populare. Învățau să facă nodurile covoarelor persane. Munca cea mai grea era confecționarea plaselor de pescuit. Picături de sânge pătau, adesea, cu urmele lor uscate, sfoara ochiurilor. Dar majoritatea femeilor lucrau în atelierele de lenjerie masculină. Tăiau și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
deși tot ce putea Sampath să simtă era adierea slabă a unui curent de aer pe la degetele de la picioare. Familia dormea în jurul lui și sforăia: tatăl, mama, bunica și sora lui cea mică, Pinky, acoperiți cu cantități impresionate de organiza înflorată. Sforrrr, sforrr. Fiuuuu. Sforrrr. Ce zgomot! Sampath asculta fiecare inspirație ostilă. Chiar și în somn, se gândea dezgustat, familia lui se dovedea incapabilă de manifestări plăcute de considerație. Îngăduitori cu ei înșiși, ca întotdeauna, își croiau zgomotos drumul printre vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa plină de tine! Dacă se-ntâmplă să tușească cineva, gata, ești convinsă că te-a urmărit toată dimineața. Insistă ca Pinky să facă toate drumurile viitoare la bazar îmbrăcată în bumbac simplu, lipsită de podoabe de aur și zorzoane înflorate, cu o față cât se poate de spălată și curată - ceea ce, însemna, desigur, cât se poate de simplă și de urâtă. — Exagerezi, îi răspunse Pinky. Cum naiba să se lase văzută în public într-un asemenea hal? Cum îndrăznește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care s-a dus către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar fi fost în stare să jure că, sub mersul ei, pământul începuse să vibreze. Femeia era îmbrăcată cu o fustă înflorată și-o bluză imprimată cu albăstrele - haine frumoase, genul cu care te îmbraci la petreceri sau la un brunch de duminică. Jinei îi era greu să-și aducă aminte că nu făcuse nimic rău. S-a forțat să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e de vină. Fiul meu e un bărbat acum, la ce să mă mai aștept? Trebuie că sunt o femeie În vârstă! Doar cinci minute, apoi ne-ntoarcem acasă! Rămas singur, Johan a privit-o pe chinezoaică. Purta o bluză Înflorată strânsă pe corp, cu guler chinezesc tradițional, cu mânecuțe care lăsau libere brațele, unul era Încă Întins pe masă, de la cot până la degete. Se pregăteau să iasă În noapte, iar el se liniștise la gândul că În curând avea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uzinelor Klöckner, în birouri. Mânat de un scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate. Destul de afectat și fără să se sinchisească de ascultătorii apropiați, vorbeau despre Hamlet și Faust, despre celebrul Gründgens, despre la fel de celebra Flickenschmidt și chiar mai celebra Hoppe, așadar despre vedetele de atunci ale teatrului din Düsseldorf: dubiosul maestru al artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tabloul cu ochiul-boului pictat de mine, văd mobilele de curând achiziționate, bucată cu bucată. Văd comoda din dormitorul părinților, pe care se află o fotografie înrămată a surorii mele: râzând, așa e fotografiată, își arată gropițele și poartă o rochie înflorată. Acum îl aud pe tata: „Cu perioada de încercare, ei îi zic Postulat, a terminat deja. E novice acum micuța noastră Marjell. O cheamă sora Raffaela...“ Există o fotografie cu ea și în chip de călugăriță. Încadrat în alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iau de mână și dansează epuizant ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-abia acum realizează că nu este singură pe acel drum lung pentru ea. Când o vede pe țigancă în fusta-i largă, colorată, cu galbeni în cozi, legată cu basma înflorată așa cum obișnuiesc ele, a început să plângă, nu de teamă, că mai văzuse țigănci și pe la ea la poartă care veniseră să cerșească, ci de inimă rea. —Aoleo! Dă ce plângi, puradelo? Dă ce? — Am fugit de-acasă! —Bată-mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
n-am trebuință de nimic. Știu că toți căldărarii făuresc multe obiecte trebuitoare pentru casa omului, dar acum... - Poate, vă mai gândiți! V-am spus că avem niște meșteri! Din cort răsări o fetișcană de-o șchioapă, cu o fustă înflorată și o bluziță cu multe culori luate din curcubeu, purtând pe brațe o pernă cu o învelitoare de mătase roșie pe care o depuse în fața musafirului. - N-aveam de gând să stau. Cu Iorgu, despre care v-am spus, ne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ale noastre... Urmărind o codană care tocmai trecea prin fața cortului, unde se afla bulibașa, avocatul rămase fără replică, gânditor, dus spre anii primăverilor înflorite de patimi și dorințe, când și lui îi sticleau ochii după ocheșelele în fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în starea oaspetelui său că acesta ar vrea să plece, lăsă de o parte alte discuții și îl întrebă : - Ei, dom’le, cum v-ați hotărât? - Bine, voi veni bulibașă, formulă avocatul acceptarea invitației, ridicându-se cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de a te transporta în alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii unei noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]