561 matches
-
în vitrina unui magazin cu felicitări. O felicitare cu însănătoșire grabnică- asta era ceva. O scuză ca să mă gândesc la Stacey în vreme ce-i alegeam o felicitare drăguță și extravagantă, care să-i ridice moralul. Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la sugestiile sânilor ei enormi care răzbeau mereu afară din bluza uniformei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de fursecuri. Cât e de ușor să faci femeile fericite-sunt de-a dreptul în al nouălea cer dacă le iei ceva din când în când; am văzut cum face Holly când îi iau vreun cadouaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie de lapte degresat. Își vârî degetele într-un portofel mic, din plastic înflorat, scoase banii și-i puse lângă lapte. Există un mecanic, zise, adunând monedele de la rest, dar cine știe dacă o fi deschis. Am întors capul la sunetul vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile ni s-au întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ridicat din nou privirea în oglindă și mi-am întrebat ochii de lup ce fel de bărbat devenisem. Am stins lumina și m-am întors în cameră. Când am trecut pe lângă divan pe întuneric, m-am aplecat să îndrept cuvertura înflorată. Câinele schelălăi, îl călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam nici un chef să o fac cu salivă. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vara și care acum este din nou cu mine, adunat pe bancheta din spate ca o pisică bătrână. Și mai ales există în toate mirosul Italiei, al urechilor, părului, hainelor pe care le îmbracă. Astăzi și-a pus o fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon de bumbac țeapăn. Are o cruce pe piept, o cruce argintată atârnată de un lanț subțire. O duce în gură în timp ce privește lumea neclară care, văzută prin parbriz, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eleganți de culoarea vinului. Își ține gâtul întins și lung vârât între umerii care par mai mici din cauza poziției aceleia incomode. — Mă pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca lumina are un fular înflorat, un capăt îi cade pe piept, iar celălat în spate, pe saltea. Are un chip rahitic, înviorat de machiaj, și aerul rătăcit al cuiva care este în trecere. — S-a născut fetița, spun. Ea nu spune nimic, dar privirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
erau ca roșul și galbenul pe pereții caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
uzinelor Klöckner, în birouri. Mânat de un scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate. Destul de afectat și fără să se sinchisească de ascultătorii apropiați, vorbeau despre Hamlet și Faust, despre celebrul Gründgens, despre la fel de celebra Flickenschmidt și chiar mai celebra Hoppe, așadar despre vedetele de atunci ale teatrului din Düsseldorf: dubiosul maestru al artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tabloul cu ochiul-boului pictat de mine, văd mobilele de curând achiziționate, bucată cu bucată. Văd comoda din dormitorul părinților, pe care se află o fotografie înrămată a surorii mele: râzând, așa e fotografiată, își arată gropițele și poartă o rochie înflorată. Acum îl aud pe tata: „Cu perioada de încercare, ei îi zic Postulat, a terminat deja. E novice acum micuța noastră Marjell. O cheamă sora Raffaela...“ Există o fotografie cu ea și în chip de călugăriță. Încadrat în alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lui și i-a servit o milenară Sifonazo. PÎn iarna aia, Sampaio, c-o Împletită dă paie Îndesată pă mansardă pân la ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă când, ciuciți lângă telmometru, dârdâiam dân peruci, ne-am bunghit la cotețu părăginit, gol pustiu și beznit - dușamea dă dale, coloane pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate predominant roșii, așa era moda, tehnica stîrnirii compasiunii avînd drept rezultat răspîndirea de franci În poala milogului direct din buzunarul adînc al francezilor de-atunci. Profesorul s-a apropiat și i-a șoptit conspirativ taci, femeie, că vin ăștia, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
palide, galbene, n-a intrat niciodată și n-are curajul să intre, ba chiar trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată pe o sofa, pe jumătate acoperită de fuste străveziu înflorate, cu țâțe imense, ca niște pepeni verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putut zdruncina vreo sălbăticiune mai mare a muntelui, spărgând lemne pentru plita cuhnei curând dogoritoare și pentru sobele încăperilor în care dormeau, în paturi înalte din blăni de stejar, între perne uriașe umplute cu fulgi de gâscă, macaturi cu desene înflorate, pătrate și plăpumi foarte groase, rânduind în cămară ulcelele de lut cu laptele proaspăt pus la prins al singurei vaci pe care abia mult mai târziu soacră-sa avea s-o vândă, smântânind laptele de prisos în putineiul rămas de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
începând să spună repede ce înțelesese el din toată povestea, aplecându-se puțin de un umăr către locul din mijloc, pe care ședea adjunctul de primar ușor întors către el, subțire, sobru, cu sprâncene stufoase și nod uriaș la cravata înflorată, ascultându-l cu privirea puțin mijită, până în clipa în care Andrei Vlădescu l-a întrerupt: nu e așa, nu e așa, toate sunt în regulă cu actele mele și doar, însă glasul prea subțire pentru trupul prea mare: lasă, tovarășu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai venit? Ești băut, ți-am spus că nu-mi place.“ „De ce am venit... Ai uitat că-i ziua mea de leafă?“, zise bărbatul. „Să-ți fac o cafea?“ „Tțî“, zise bărbatul, dar Patricia se ridicase și trecea dincolo de perdeaua înflorată. Se uitau unul la altul în tăcere, bărbatul a deschis de câteva ori gura, arătându-și dinții și vârful limbii, fără să spună o vorbă, de parcă și-ar fi uitat cuvintele, pe urmă a întors privirea după aparatul de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred, dar nu auzeam nimic. Pe urmă buzele lui au început să se miște rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încercănați, chinuite de foame și sexy pe care le folosise Runway În articolul „Sănătatea pe primul loc: Cum să faci să te simți mai bine“. Una era o vedere obișnuită, cumpărată de la poștă, pe care cineva scrisese cu o caligrafie Înflorată numele Mirandei Priestly pe o parte, iar pe cealaltă, foarte simplu: „De ce? De ce editezi o revistă așa de tâmpită și plicticoasă?“ Am râs În gura mare și am pus vederea În poșetă pentru mai târziu - colecția mea de scrisori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
paharul cu șampanie (și eu care crezusem că nu o să pot bea șampanie deloc!ă și am stat la taclale cu un italian - unul dintre primii italiani urâți pe care i‑am văzut la viața mea - care descria În termeni Înflorați admirația Înnăscută pe care o avea față de trupul feminin, până când Christian și‑a făcut din nou apariția. — Hai cu mine o clipă, a zis el și m‑a condus din nou, binișor, prin mulțime. Purta hainele lui obișnuite: jeanși perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Încercă să vadă. Nu-i zări decît fața; Își pusese din nou ochelarii aceia de scafandru, de sudor sau de pietrar. Pe un raft, În apropierea capului lui, era o jucărie, un ursuleț sau un iepuraș Îmbrăcat În haine Înflorate și cu o pălărie. Și-l imagină cum Îl vîntură prin fața băieților sau fetelor Înspăimîntate. Pe peretele din spatele lui era un afiș pe care scria Informații pentru pacienți În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care dau spre grădină. Donald, radios, mă ia de braț să mă prezinte unuia dintre partenerii lui de golf. Undeva la șaizeci de ani, bărbatul respectiv poartă o jachetă sport, o cămașă roșie și o cravată doar ceva mai puțin Înflorată decât o imagine de reglaj. —Jerry, ți-o prezint pe nora mea, Katharine. Știi, Katharine e o femeie de carieră. Și-a păstrat numele de familie. Foarte modern. Jerry ia un aer țanțoș: — Deci, călătoriți mult În interes de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu Alexandra Law. Ușor de zis, greu de făcut. E mai greu s-o eviți pe Alexandra decât Turnul NatWest. —O, Kate, ai venit... Se năpustește spre mine din partea opusă a Încăperii. În dimineața asta poartă o rochie atât de Înflorată Încât pare să se fi ciocnit cu toată viteza de un fotoliu. — Ne gândeam să trimitem o patrulă să te caute. Ha-ha-ha! Tot cu normă Întreagă lucrezi? Vai, Doamne. Nu știu cum reușești. O, Diane, chiar Îi spuneam că nu știm cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]