2,269 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > MIRESME SFINTE Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Miresme sfinte Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul
MIRESME SFINTE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362386_a_363715]
-
ale Elenei Buică: “Liliacul înflorit la poarta înserării” și “Frumoasele vacanțe”. În ceea ce privește prima carte, autoarea însăși explică cele două metafore din titlu. În ciuda trecerii anilor care o apropie de poarta înserării, își păstrează frumusețea și vigoarea spirituală asemenea unui liliac înflorit. Elena Buică, româncă stabilită în Canada, a mulțumit proniei cerești că a ajutat-o să ajungă până la această vârstă, și-a exprimat dragostea și fascinația față de savoarea și frumusețea limbii române, mai ales în varianta ei populară și a transmis
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
stropi de noroi rămași de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută alandala. Ar mai citi din roamnul acela de dragoste și aventură dar își spune în gând “nu, eu merg la mănăstire, voi citi după post, ce
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
noapte nectarul nesecătuit al universului. Clipa de clipă Rost și-a aflat aici iubirea. Durerea n-a supus praful n-a înăbușit arta sa. Știu, când voi părăsi terenul de joacă al lumii, sta-vor crângurile martori în toate anotimpurile înflorite iubirii ce purtasem acestui univers. Numai această iubire e adevărată, e tot ce mi-a dăruit viața. Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun, acest adevăr nu se va ofili el va nega Moartea. 28 noiembrie 1940 *** Fragment
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
râdere, de-o plângere și mai rar de-o rugăciune ... A venit definitiv în sufletul meu, resurescitându-mi melancoliile și formele deocheate ale literelor cu sânul alb și rotund de iubire întru cuvânt. La fereastra triumfului său literar arde turbăciunea mușcatelor înflorite semantic, răni de flacără tratate de mâna Doamnei lui, de mâna Doamnei doctor sărutată de acest mag nebun de frumos și adevăr. Icarul prăbușit din cer și-a luat din nou zborul inimitabil prin cuvântul scris la masa sa din
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
pe-ale tale brațe ușor m-ai adormit Sunt prea frumoase clipe, de când te-am cunoscut Sălbatică-i iubirea născută c-un sărut. Simțindu-te aproape mi-apari mereu în gând Când simt fiori de gheață spre lacrimă urcând Rămasă înflorită - prea mult eu te-am iubit Și am crezut în tine ca-n orice vis trăit. Noi ne clădeam iubirea cu sufletul crezând Că o să dăinuiască, în inimi fremătând, Dar a rămas frumoasă povestea noastră-n doi Prea tare se
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
ce ieri am prețuitCând pe-ale tale brațe ușor m-ai adormitSunt prea frumoase clipe, de când te-am cunoscutSălbatică-i iubirea născută c-un sărut.Simțindu-te aproape mi-apari mereu în gândCând simt fiori de gheață spre lacrimă urcândRămasă înflorită - prea mult eu te-am iubitși am crezut în tine ca-n orice vis trăit.Noi ne clădeam iubirea cu sufletul crezândCă o să dăinuiască, în inimi fremătând,Dar a rămas frumoasă povestea noastră-n doiPrea tare se complică ce simțim
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
revigora plantele și le putea feri de dăunători, mai ales de melci. Așa a reușit să-și ordoneze și straturile cu flori, combinând pe cele perene cu cele anuale, ca în toată perioada anului, mai puțin iarna, să aibă plante înflorite. Pentru acum primăvara avea de plantat atât din rezervele proprii cât și din cele procurate de la magazinele de specialitate sau din schimburile dintre pasionații cu horticultura, anemone, begonii, dalii sau iriși. Lăcrămioarele existente în grădiniță trebuiau să fie rărite prin
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
Aievea parcă îmi apare , Cu chipul tău cel mai frumos. Eu știu că îngeri te chemară, Deaceea ultim ai zîmbit. Și dragostea ți-o transformară, În scumpă piatră foarte rară, Și bunătatea ți-o luară, S-o pună-n crinul înflorit. Și crini și roze, violete, Și coruri te încîntă sus. Și păsărelele în cete Și versuri mii și cu versete, Văzduhul tău să îl îmbete, De dragul tău ți s-au adus. Mă plec la scară liniștită. Pios o floare iar
MAMEI MELE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362548_a_363877]
-
ieșind pe rând Bobocei pornesc spre crâng. Sus e soare, jos e soare, Păpădiile-s în floare; Vesel tril de ciocârlie Ne umple de bucurie. Primăvară, primăvara, Bine-ai revenit în țară, Numai datorită ție Râde bobul mic sub glie. Înflorite-s la geam toate Coloratele muscate, Cocori vin și rândunele, Să se bucure și ele. Soarele Vară mă tot necăjește Când amarnic strălucește, Și ne umple de căldură, Nu ține cont de măsură! Acu-i iarnă și e frig, Îl
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ceva de spus», p. 36), și fără „minor / major-infinit-iubire“ (însă cu „amintirea-i de neșters“: «dar ce las / las din iubire / [...] / din agoniseala mea», p. 41 / «să revăd cum cade-n brațe-mi / infinitul mirosind // mirosind a fân de vară / înflorit proaspăt cosit / precum mândra dimineața / când mustea de-atât iubit // să revăd prin timp când mândra / avea sânii ridicați / formele forme sublime / aveau porii dilatați», p. 42; sau în vibrație psalmic-argheziană, ori cu „pitulușul“ / „de-a v-ați ascunselea“ jumătăților
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > BERTHOLD ABERMAN - O POVESTE CU TÂLC Autor: Berthold Aberman Publicat în: Ediția nr. 1303 din 26 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un bătrân îndrăgostit este asemenea unei flori înflorite iarna. În dragoste este bine să facă parte integrantă și puțin umor. Povestea este a unui prieten pensionar care era sau lăsa întotdeauna impresia unui om fericit. După ani și ani, povestea prietenilor cu care se întâlnea zilnic în parc
O POVESTE CU TÂLC de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361098_a_362427]
-
de 17. Scandalos! A știut că primăvara a înflorit în plină iarnă, că gerul îl va îngheța dar a gândit cât de frumos e pentru moment. Și ce-i viața decât un moment? Una e să îngheți normal și alta înflorit. Când nu au existat prejudecăți? Dragostea nu a ținut cont niciodată de vârstă. O afirmă cei îndrăgostiți fără a ține cont că poate la mijloc este interesul, gura lumii. Orgoliul este mare. Riscant este doar pentru cea tânără. Dacă el
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
am fost una cu Viața, fără început și fără sfârsit, mai mult decât Viața și Moartea. Un cântec îți cânt acum în cheia fericirii! Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre, dar cântecul nostru își poartă, departe, ecoul visului înflorit. Acolo, frunzele copacului meu îți vor șopti: marea ești tu, marea sunt eu, acel spațiu imens, mister, neliniște, exaltare, fior, melancolie, vibrație, pură emoție, necuprinsul din infinit! Dincolo de tăcerea albă, un câmp de păpădie este acolo, un câmp și liniștea
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
asistă. Sunt, oamenii, reabilitați? CHEMAREA Un gând alb, ca un porumbel, se rotește pe cerul inimii lor. Un gând alb. Un gând alb se rotește. La țărm de mare se opresc ținuturile prin care au traversat încântate cuvinte, ursite cuvinte, înflorite cuvinte, plămădite, în lumina lunii, la revărsatul zorilor, din lut și dintr-un nou pământ, scăldate în apa de izvor și-n roua lacrimilor. La țărm de mare. La țărm de mare se opresc. În căutarea lor, în noapte, șoapte
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
sfincși ce unea în vechime această ultimă construcție cu cea de la Karnak. / La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i / salutau pe turiști, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la / portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetița cea mai mică, cu un / chip frumos ca fața lumii când se trezește, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt / mi-am adus amintirea acestor obraji iluminați, am mers să caut zborul
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
veșnicia ei au scris nenumărați poeți și scriitori din întreaga lume. În cele ce ... IX. BERTHOLD ABERMAN - O POVESTE CU TÂLC, de Berthold Aberman, publicat în Ediția nr. 1303 din 26 iulie 2014. Un bătrân îndrăgostit este asemenea unei flori înflorite iarna. În dragoste este bine să facă parte integrantă și puțin umor. Povestea este a unui prieten pensionar care era sau lăsa întotdeauna impresia unui om fericit. După ani și ani, povestea prietenilor cu care se întâlnea zilnic în parc
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
ea. La ce mi-ar folosi una nouă? Nu e suficientă cea pe care o am și o iubesc la fel ca-n tinerețe. Doar în glumă pomenesc despre olimpiade... Citește mai mult Un bătrân îndrăgostit este asemenea unei flori înflorite iarna. În dragoste este bine să facă parte integrantă și puțin umor. Povestea este a unui prieten pensionar care era sau lăsa întotdeauna impresia unui om fericit. După ani și ani, povestea prietenilor cu care se întâlnea zilnic în parc
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
Acasa > Poezie > Cantec > UN CÂNTEC DE LUMINĂ Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Un cântec de lumină Un cântec de lumină, ninge-a mister prin crengi când ciutura-nflorită, adânc coboră-n suflet. Izvoru-i nesecat, cu apa cea mai lină, răcoare-i e iubirii cu arsiță în umblet. Un cântec de lumină ninge cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu, de
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
a se comunica pe sine în integralitate. Cele două voci au ca numitor comun în Eul psalmistului, posedarea realului, adică adeziunea activă cu Divinitatea, realitatea realităților, „ deoarece psalmul revelează omul atins de Dumnezeu și pe Dumnezeu înlăuntrul omului” (v. Tâlhărind înfloritul luminii, pp. 20-23, La ce v-ajută moartea mea, răspunse Iov, pp. 27-29, Spovedania lui Iov pp. 30-33, Psalmul 151 al lui Iov, pp. 38-40, Zidul plângerii, pp. 43-45 etc.). Credem că poetul religios este „ales” nu numai pentru a
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
mea, răspunse Iov, pp. 27-29, Spovedania lui Iov pp. 30-33, Psalmul 151 al lui Iov, pp. 38-40, Zidul plângerii, pp. 43-45 etc.). Credem că poetul religios este „ales” nu numai pentru a spune, ci și pentru a fi. (v. Tâlhărind înfloritul luminii). Limbajul, cititorul va fi observat deja, se încarcă cu o subtextualitate sacră neobișnuită creațiilor profane și cu o reflexivitate de intensă coloratură gnomică, încât structurarea discursului capătă inflexiuni sacral-psalmodice, imprimând Psaltirei apocrife a dreptului Iov o acută tensiune lirică
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
grăit:/„De ce te-ai îmbrăcat/ cu cactusul greșit?/ Haina se poartă/ cu spinii-n afară,/ că nu-s inimii țineri./ Numai Fiul Omului/ o va purta ca tine/ la ceasul cucutei de Vineri,/ cu țepii inverși, de prigoană.”// Simțeam/ necunoscutul înflorit/ de vișin alb în răsărituri line.../ Iar ultima vorbă mi-a spus/ privind spre coroană:/ „Așa se poartă,/ dar să știi -/ e numai pentru Mine”.// ...și-a dispărut Iisus.//” (Visul lui Iov, pp.59-60). Psalmistul, un alter ego al fiecăruia
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau că există pe lume. Sunt oameni cu sufletul înflorit ca o grădină de ghirlande, care mai mult dăruiesc ei în viață semenilor lor decât primesc. Au un fel de lumină în ei, calcă toată viața pe câmpii îmbrăcare în aur, pe umeri le cresc grădini înflorite de crini, și
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
din cele mai scumpe, pe Bazil Răvescu, de care îmi este dor câteodată cum îmi este de copilărie. De anul trecut Domnul mi-a scos în cale un alt deal de bunătate și de omenie, încărcat cu livezi de cireși înfloriți, că ai sta cu el de vorbă și te-ai plimba toată viața. E numai tonuri dulci și acolade de alăute ca un crâng de privighetori, care cântă de te adorm. Ne-am cunoscut pe internet. Nea Marin, cum îi
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
decât tine, pe numele lui român get beget, Marin Voican, din Ghioroiu de peste dealul Cernei. L-am simțit imediat pe nea Marin că vine din solul mustind de legende, de cântece pe coarda a subțire, de snoave și de liliac înflorit, stropit cu triluri de ciocârlii și cu vin de mărgăritare al Olteniei. Născut în comuna Ghioroiu de pe Olteț, unde licuricii umblă cu felinarele în mâini și privighetorile cântă ziua în amiaza mare de te vrăjesc, Omul acesta vine în lumea
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]