967 matches
-
Ștefan Lăcusteanu, stolnic, și se trage dintr-o veche familie gorjeană, cu prețuire pentru foloasele cărții. Încă nevârstnic, L. e dat la învățătură în grija unor dascăli cu bună reputație. După o întrerupere de trei ani, timp în care familia înfricoșată de mișcarea lui Tudor Vladimirescu se refugiază la Sibiu, își va relua, la întoarcere, studiile întrerupte, acasă, cât și la școala Bărăției; printre profesori - Neofit Duca. La șaptesprezece ani, rămas orfan de tată, se hotărăște pentru cariera ostășească, intrând, la
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban a suferit un proces de secularizare treptată. Cu Eusebiu din Cezarea avem o interpretare triumfalistă a istoriei greu de înțeles pentru Augustin (354-430), episcopul Hipponei, care asistase înfricoșat la căderea Romei. Treptat, o atitudine trufașă ori nerăbdătoare față de alteritate a anchilozat conștiințele ecleziastice. Întâlnirea cu celălalt nu mai era pregătită de etosul liturgic al compasiunii, ci de voința oarbă de supunere. În absența curtoaziei, gratuității și a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
subiectul. Dar, în acest caz, tandrețea reacțională al cărei obiect sunt nu se întinde, ca altruismul, la ansamblul ființelor umane. Freud constată în această privință (1901/1988) că unii adulți retrăiesc în visele lor perioada anterioară formației reacționale. Ei sunt înfricoșați de faptul că visează moartea părinților (mai ales a părintelui de același sex), a fraților sau surorilor. Nu este vorba de o dorință actuală, precizează Freud, ci doar de reapariția unei ostilități resimțite în copilărie, înainte ca formația reacțională să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adevăratul nume și țara natală, așa cum o visase în infinitul acelei stepe. V „Nu, ascultați, să fim serioși, din punct de vedere politic, țara asta este un cadavru. Sau, mai curând, o fantomă. O fantomă care încă mai speră să înfricoșeze, dar care te face mai degrabă să râzi.“ Vorbeau despre Rusia. Nu interveneam. Dacă mi se întâmpla să iau parte la acel soi de reuniuni tipic pariziene, nu era niciodată pentru a vorbi. Răspundeam invitației pentru că știam că în acea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Poveștile lui erau pline de fărmăcători și necurați încât greu îți venea să crezi că sunt spuse de o sfințită gură. Cu comănacul pe ceafă și mânecile suflecate, deșirat și cu barba tihăraie peste ilic, părintele iconom te-ar fi înfricoșat și-n miezul zilei de ți-ar fi ieșit la o răspântie pustie. Povestea cu har, mai ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul păstra cu cinste pravila), dar îndemnul la vorbă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de pe scaun încet și se așezase undeva în spatele clasei, în timp ce eu mă îndreptam spre ușa închisă. Deschizând-o, am dat de șefii clasei care, cu doar câteva ore înainte, erau pe cale de a li se pecetlui soarta. Unii încă erau înfricoșați de ceea ce pățiseră. Alții erau mai cutezători și mai îndrăzneți în purtări, dar cu toții aveau ceva în privire care spunea că au fost la un pas de moarte și au scăpat. Am dat din cap și am deschis ușa larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oameni în jurul lor. Cu sau fără permisiunea lui Govar, noi vom intra în cancelarie! Chiar vreți să stați în calea noastră? Se uitară încurcați unul la altul, neștiind ce să facă. Ce-ar fi să vizitați parterul câteva minute, băieți? Înfricoșați de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu s-ar fi dat, s-au îndreptat cât mai rapid spre scările cele mai apropiate, fiind urmați de hohotele de râs ale celor din spatele meu. Mânerul auriu al clanței părea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în stană de piatră, insensibil. O mână mi se așeză pe umăr și mă strânse atât de tare încât începui să țip. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să facem din acest deal... un nou Deal al Săbiilor! Capitolul 13 Din depărtare vedeam un elicopter ce se apropia. Chiar dacă știam că nici nu era deasupra orașului, îl vedeam atât de aproape... deslușeam până și chipul pilotului. Și eram înfricoșat. Vladimir... ce se întâmplă cu mine? Înnebunesc? Nu-ți fie teamă, Corvium! Nu înnebunești. Doar începi să vezi lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat. Niciodată să nu te temi de tine! "Doar de ceilalți" continuă în mintea sa. De ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ceilalți" continuă în mintea sa. De ce văd așa de bine? Nu-i normal, Vladimir! Și de ce era să-mi pierd mințile acolo, în subsol? Nu te preface că n-ai băgat de seamă! Ți-am văzut ochii cum erau înfricoșați! Eram foarte speriat. Vântul ce se întețea îi zburlea părul și i-l deranja, făcându-l să semene cu o stafie ce joacă pe adierile aerului. Tu, într-un fel, ești conștient de tot ce e în jurul tău acum. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fi aruncat asupra mea ucigându-mă, trimițându-mă în neființă. Cu cât aceste gânduri îmi înfășurau mintea din ce în ce mai mult, și cum nici un Sfetnic nu era de prea mult ajutor, Eterna era singura care nu mă părăsi. Cu cât eram mai înfricoșat, cu atât ea devenea mai caldă în mâna mea, răspândind în mine un sentiment de încredere și curaj. În curând, am dat și de sala cu patru stâlpi. Nu era nimic special în legătură cu ea... doar cei patru stâlpi care sprijineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am dat s-o scot. Am crezut c-o să fie o scânteie roșie ce se îndreaptă spre gâtul bătrânului, dar eram numai eu. Și mă zbăteam haios s-o scot din teacă inutil, căci ea rămânea încăpățânată în lăcașul ei, înfricoșată de ceva ce pe mine nu mă afecta. Moșneagul se sculă de pe tronul său negru și înaintă spre mine. Am băgat mâna în faldurile mantiei, căutând She'le'ri. Le-am găsit și le-am apucat cu lăcomie. Nici acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Agrippina. Vipsania o trage de fustă să tacă. Și pe Antonia o deranjează reproșul nerostit și atitudinea Cal purniilor. Cu ochi scăpărători, sare în apărarea fiicei: — Pictează, sculptează, și va prezenta astăzi panegiricul ta tălui ei. — Al lui Drusus? se înfricoșează într-un glas cei trei. Plancina șoptește precipitat: — Da’ au trecut atâția ani de când a murit... — Optsprezece, răspunde sec Antonia. Vipsania se întinde și ia mâna Planciniei într-ale ei. — Era doar o copilă când s-a prăpădit taică-său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta nu i-o poate mărturisi evreului... Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
socoteala Statului a început să vorbească... Și nu s-au făcut ispășiri prin jertfe? se minunează Nero. — Semn rău, se aude o voce amplă de bas. Tiberius surâde căci l-a recunoscut pe Plautius Silvanus. După ton, pare și el înfricoșat de asemenea lucruri nelalocul lor, care amestecă de fapt categoriile pe care natura se presupune că le desparte. Poate că nu sunt decât zvonuri nefondate și de aceea n-au fost aduse la cunoștința pontifilor. Ca în Pannonia. Soldații i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
m-am gândit de multe ori de când am slăbit. ― Cred că într-un fel voiam să mă ascund de toată lumea. Chiar dacă uram situația asta, era felul meu de a mă apăra, de a ține oamenii departe de mine. Eram cumva înfricoșată de oameni, mai ales de bărbați, iar dimensiunile mele mă făceau să mă simt în siguranță. Lauren mă aprobă din cap. ― Pot înțelege asta. Și cum era cu bărbații? ― Ce-i cu ei? am râs eu. N-am avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fost neajunsuri, căci aveam cu mine poruncă scrisă de la guvernatorul din Mexico. Când am ajuns în portul San Juan de Ulúa, bătea un vânt puternic de-ți tăia suflarea, iar marea era de un pământiu tulbure. Trei vase se adăposteau înfricoșate sub chei. La fel ca și fortăreața din Acapulco, și cea de aici era înconjurată de ziduri cenușii, iar comandantul chel și gras ne aștepta bine dispus. Primise deja înștiințare despre sosirea noastră de la guvernator, așa că doar își aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în liniște: Han dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că-i apărea În fiecare noapte, la fel de limpede ca și dealul, numai că de canal i-era teamă. Casa aia Însemna mai mult decât orice pentru el și-i apărea În fiecare noapte. Avea nevoie de asta, dar Îl și Înfricoșa, mai ales când barca stătea acolo, tăcută, printre sălciile de la malul canalului, dar malurile alea nu erau ca cele de pe râul ăsta. Totul era mai jos, ca-n Portogrande, unde i-au văzut vâslind peste pământul inundat, ținându-și puștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Auzind ultimele cuvinte ale fetiței, păpușica a scos un sunet care vrea să însemne: „Dar ai spus că frățiorul tău e băiat cuminte, nu? Și acum...” Dacă nu e cuminte - mai spune mama - nu trebuie să-l sperii, să-l înfricoșezi. Acum înțeleg eu - adaugă tata - de ce n-a vrut să meargă cu liftul când veneam aseră din oraș. Apoi, ia din biblioteca celor mici o carte groasă și cu scoarțe cartonate. O deschide și le arată copiilor cât de mare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe calea poporului acestuia: 12. "Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire; și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați! 13. Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați. 14. Și atunci El va fi un locaș sfînt, dar și o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! 15. Mulți se vor poticni, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care răsună zăngănit de arme, și care ești dincolo de rîurile Etiopiei! 2. Tu, care trimiți soli pe mare, în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat de la începutul lui, neam puternic care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de rîuri. 3. Voi toți, locuitori ai lumii și voi locuitori ai pămîntului, luați seama cînd se înalță steagul pe munți, și ascultați cînd sună trîmbița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fiarelor pămîntului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pămîntului vor ierna pe ele. 7. În vremea aceea, se vor aduce daruri de mîncare Domnului oștirilor, de poporul cel tare și puternic, de poporul cel înfricoșat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobește totul, și a cărui țară este tăiată de rîuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe muntele Sionului; $19 1. Proorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călărește pe un nor repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și l-a ridicat maurul ucigaș ca să se ascundă de fantasma celui ucis. <ref id="29">Ibidem, p. 297. </ref> Ceea ce a decis maurul să facă se plasează mai degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. <ref id="30">Ibidem, p. 298. </ref> Noua construcție pare să schimbe complet lumea oamenilor și a celorlalte făpturi. Altfel spus, lumea însăși este acum cea din jurul unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul. Voi reveni asupra unui aspect greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pare pierdut. Iar cel care a dorit să-l înspăimânte de moarte, regele Babiloniei, va fi el însuși părăsit în mijlocul pustiului. Probabil își află acolo sfârșitul, fără să știe nimeni dacă a îngenuncheat sau nu. Cel de-al treilea, maurul înfricoșat de propria crimă, își ridică drept refugiu un labirint extrem de complicat. Se ascunde între zidurile sale și nu mai este văzut de nimeni. Or, intimitatea deplină a vieții cu moartea vorbește, în aceste cazuri, de prezența a ceva straniu. Socotim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]