681 matches
-
încălzesc la soare, pentru că clădirile vechi din Aiud sunt, datorită zidurilor groase din piatră, chiar și vara, reci ca beciurile faimoasei închisori care a făcut celebru orașul. Am dat mai întâi o raită pe la soră-mea la serviciu, unde am înfulecat un sandvici, apoi m-am plimbat puțin prin Cetate și în cele din urmă am traversat să-mi cumpăr ciocolată de la Toth. Toth ăsta făcea cea mai bună ciocolată din lume, ciocolată de casă, învelită într-o folie subțire de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpăiat în care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. Mi se părea înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o înfuleci ca pe o felie de șuncă. Pentru mine lumea ar fi putut fi digerată numai sub formă de esențe, prin miros, în creier, și nu în stomac. Da, Gălățanu era fără îndoială mai înțelept decât mine. Trecuse prin toate și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca al tău. Hai. Sau dus. Până să ajungă la locul faptei, zorile prinseră a se revărsa. Mâțele, și ale lor, și ale unor vecini, se ospătau copios, cu carași, albi, cât jumătate de palmă de mari, frumoși, și, după cum Înfulecau, ai fi putut jura că erau și tare buni și gustoși! Ei, bă, Nicule, lasă-le În pace, pe frumoasele noastre mâțuci! Lasă-le. Bine. Le las. Prinsese și el să sembete. Repetă: lasă-le, pe mâțuci, În pace; cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai bîntuită de estici; rupseseră Cortina de Fier și nu știau cu ce să-și umple libertatea. De parcă toți cei din alte puncte cardinale se pricepeau nemaipomenit. Oricum, parcă mai socoteau, mai lăsau ceva și pe mîine: răsăritenii vroiau să Înfulece dintr-odată tot ceea ce le fusese interzis zeci de ani. Sau li se dăduse cu țîrÎita. Unele chestii, acum, le rămîneau În gît. Dar nu se lăsau. Mulți tineri era tatuați mai ceva decît corsarii, plini de inele În sprîncene
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cartier, ne-a scos într-o dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide să croim pisica pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-a văzut între lopeți, zice: "Hoopa, se schimbă tărășenia! Dacă până mâine nu-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el, cu un nemăsurat simț al umorului, anunța, din jumătate în jumătate de oră, că, în caz de foamete, ar hrăni dintr-însa întreaga populație a României. - Mare pezevenghi! lăcrimă apreciativ Tartorul. 79 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI mobilul înfulecase cinci din cei cincisprezece kilometri cu care Otopeniul se ține departe de București. - Picantă putoare. - Arasel! Taci să-ți zic cât e de parșivă, că-ți face părul măciucă... La sufragerie poseda patru transperante ponosite. De când se mutase, la nimeni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada. "E un biciclist" m-am bâlbâit eu. "Sub o mască de troglodit, te va conduce prin cele 100 de porți ale înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desferecat mai mult de 95. Haide. Maximum 96
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proviziile de pateu, cele două borcane de fasole cu costiță, cel cu gem, biscuiții și kilogramul de zahăr cubic. Gogo! Avea dreptate în privința lor Mandravela. Nu te puteai înțelege cu ei. N-aveau urmă de respect pentru zahărul cubic. Îl înfulecaseră încă din a doua zi. Iarba Fiarelor se strădui să-și facă mâna aia de bijutier și hăituit profesionist, montând, la două izvoare, capcane cu lațuri. Săpând, cu baioneta, o groapă cu țepușe, mult prea puțin adâncă. Și trăgând, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalaua Grantului, la pod, unde țineau unii brutării. Mirosea încă de departe a jimblă caldă, și Ene, priceput cum era, grăbea pașii și se lipea de cîte-o tarabă. Fura două puni negre din ochii negustorilor și le împărțea cu ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-n fața lui era o masă întinsă, fraților, ce mai masă! Numai curcani fripți și găini de săreau din oalele în care fierbeau. Și cârnați, și salam, și pune... Îmi lasă gura apă și-acu. Am întins mâna să-nfulec ceva, parșivul de Dumnezeu mi-a tăiat zarurile: Nu se poate, Ciupitule! Tu ești pedepsit să stai și să te uiți cum beau eu cu sfîntu Petre bere la metru!" Și s-au apucat, mînca-v-aș ochii, să pilească! Și parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai fi scărmănat jigodia! Ieșeau servitoarele stăpânilor și îi alungau cu pietroaie. Ceata fugea schelălăind. Asta era vara. 210 Când începeau ploile, se îmblînzeau și își găseau loc prin magazii. Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemmcare. Mai înfuleca vreunul câte o halcă de carne pusă la afumat, dar nu scăpa zdravăn. Grigore îl omorâse pe al lui cu prăjina într-un ajun de Crăciun. Uitase magazia descuiată și câinele a dat peste o jumătate de* porc spânzurat într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
237 tremurau dungi de praf ca niște gratii albe. Afară foșneau salcâmii și frecau zidul cu crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și o roșie pe care o tăie cu briceagul. Înfulecă lacom și vorbi cu gura plină: - Zi, voi n-ați auzit nimic despre niște cai furați! N-oți fi vinovați, mă, și eu vă bat degeaba! Săracii! - Să crape ăl de știe ceva, să trăiți! spuse Treanță cu inima la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și negru, răsufla adânc, își privea cu dragoste băieții cei mici, întreba de Ene, apoi se apuca să înfulece. Alături, Goșnete lăsa calapoadele, își tăia o roșie cu cuțitul ascuțit cu care spinteca tălpile și mușca dintr-un codru de pune. Marița îl chema pe Oprică. Golanul de copil nu răspundea. Aștepta câteva clipe să-l audă alergând cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
postura de penitenți mărturisindu-și în gura mare păcatele, tratîndu-se drept fii ai lui Belial și, scufundați în mizerie, lăudîndu-l pe supraomul (Stalin) sub ale cărui picioare erau făcuți pulbere"563. Pe măsură ce ei devin tot mai mici, iar el le înfulecă biografiile, ca un canibal, peste tot se aprinde, ca beculețele pe o hartă de stat major, numele lui Stalin, în locul celui al lui Troțki, Buharin, Zinoviev. Acesta capătă anvergură. Proțăpindu-se în poziția de singur mare om al revoluției el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă dintr-o groapă, în loc de broscoi, se iviră vipere și șerpi ce se înfulecau între ei. Acel spectacol îngrozitor îi făcură pe copii să încremenească. Încăierarea era serioasă, chiar dacă învălmășeala nu te lăsa să deslușești părțile: nu se înțelegea dacă bătălia se dă între vipere și șerpi sau între un grup de vipere și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în bucăți mici, la fel și pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la gură, apoi îi scutură, de pe bărbie, firimiturile. — Eu am relații principiale cu clienții, i-o reteză Panselia. Haida-de ! se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Herrmann. Și Hannelore a uitat deseori că nu-i dintr-o familie de pripas. Și de câte ori nu s-a purtat ca și cum nu ar fi primit nici o educație. A spart geamuri cu obrajii goi și, pe urmă, fără să clipească a înfulecat cioburile și în timpul ăsta a râs din rărunchi, în timp ce-și tăia pielea de pe față și sâni. Și când îi spuneam: Ei, Lore, acum, cel puțin, arăți ca o scroafă proaspăt tranșată, acu' or să se dea bărbații în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se poartă ca muncitorii emigranți. Eu nimic nu înțelegem, eu nimic nu înțelegem 8, asta-i tot ce pot să spună. Cu Lydia mea, lucrurile stau altfel, Lydia înțelege tot. Și dacă din când în când se mai apucă să înfulece dintr-un rahat străin, îi spun mereu: Lydi, tu, rahat străinez nu mâncăm. Și numai ce-și ridică botul și dă din cap. Asta a văzut la un deckel de lemn și a învățat imediat. MARIEDL (Încântată): Adevărat? GRETE: Daa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sentiment ca și cum ai da mâna cu un om. (Erna aproape că vomită.) GRETE: Când e vorba de grămăjoarele pe care le face Lydia, astea nu mă scârbesc nici pe mine, pentru că știu, doar, ce a mâncat. Dar la oameni... ăștia înfulecă în ziua de azi tot, cu alimentația asta generală, tot ce pot oamenii de proastă calitate să își cumpere. ERNA: De așa ceva n-aș fi în stare. Pur și simplu, nu aș fi în stare de așa ceva. Mi s-ar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuvenit. GRETE: Nu permit să mi se spună de la obraz lucruri din astea pe care acu' mi le arunci în față, Erna. Eu mi-am exprimat, așa, niște gânduri despre Herrmann, pentru că uneori când trebuie să supraveghez fereastra ca să nu înfulece porumbeii mâncarea păsărilor îl mai văd pe stradă, pe Herrmann... MARIEDL: Da' de ce tocmai porumbeii? Porumbeii sunt și ei făcuți de Doamne-Doamne. GRETE: Fugi de aici, Mariedl. Pe cuvânt... (face un semn către Mariedl cu mâna la tâmplă) Deci când
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Grete, că e o problemă grea. Că eu, de fapt, nici n-am vrut să spun așa ceva. GRETE: Nici eu nu am vrut să spun așa ceva, aia despre Wottila. Cu siguranță că lebărvurștul lui nu-i rău, chiar și Lydia înfulecă din când în când câte o bucățică din el, și ea-i tare mofturoasă. MARIEDL: Acu' că iubirea aproapelui s-a pus din nou pe picioare, dați-vă câte un pupic și să fie într-un ceas bun. (Împinge capetele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai aprig. Ca stăpână a unei adevărate ferme de țară va fi și mai pizmuită de murdăria vieții. Și Lydi primește și ea sarcini noi, va trebui să devină un adevărat câine de pază, așa că nu o să mai aibă de înfulecat nici un fel de alt rahat, că trebe să-i păzească pe Grete și pe Freddy de murdăria din întreaga lume. Că elementele cele rele cresc nemăsurat când apuci să devii și tu ceva mai bun. Așa că e nevoie de multe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
radiațiilor de lumină personale... se va spune... oraș mic; artă mare... și se va mai spune, pur și simplu. Arta din Graz... așa vor prezice unii. Pentru că veritabila artă din Graz nu este o felie de șoarece pe care o înfulecă un câine, pe care apoi un camion trebuie că l-a făcut una cu pământul. Și, mai ales, arta din Graz nu este de nici un fel, un ficat ciuruit, care cade afară dintr-un leș alcoolizat... la spălatul cadavrului... și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]