1,889 matches
-
Încerc un dialog cu a treia halbă de bere însă ea se uită la mine așa cum mă uit eu la ajutorul de șomaj. Lung și păgubos! Nu mai merge așa! Trebuie să fac ceva! Da, dar ce? Aici mi se înfundă toate drumurile... Alea care pe vremuri duceau la Roma. Spre norocul meu apare Pidel, prietenul meu de o viață, cel cu care am lucrat și în construcții. Când am lucrat! Vine la masă și, conform obiceiului, mă întreabă: - Bă, e
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
niște pocnete care mă anesteziară, încât amuțisem. Petriță, înfuriat, mă luă și el : -N-auzi, bă, zgâmboi? Acasă, la mă-ta! Începui să bâzâi, fără să mă mișc. Atunci Ilie mă stimulă, dându-mi brânci: -Bă, dacă-ți dau una, îți înfund căciula pe nas! Se întoarse aspre ceilalți : -Haideți, bă, că pleacă el! Eu am început să bâzâi mai puternic : -Hâââ! Nu vreau acasăăă! Hâââ! Vreau după bolindeți! Vreau bolindețiii! Hâââ! Atunci Ilie a ridicat bățul și s-a luat după
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
încerci să-i pui în aceeași balanță cu Magistratul. Ce, el nu fură? Ce mai înseamnă, acolo, o mică evaziune fiscală? Poți să-i salvezi, să-l dai dracu’ pe Magistrat, cu banda lui cu tot. Nu-ți pasă, îi înfunzi tot mai rău. S-ar putea, până la final, să devii mai înțelegător. Îți va fi suficientă o frază. Chiar o propoziție simplă. O silabă mântuitoare. O literă. Caută în cărțile oculte, poate găsești ceva asemănător unei mantre. Sau cuvântului sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Căutătorul de aur pentru că e prea sărac. Actorul fiindcă nici un rol nu e pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu Filozoful, cu iapa de Caravella; cu Autorul care ne însuflețește, pentru că nu există nimic pe lume fără Autor. Îl voi numi chiar așa: Autorul. Undeva, peste mine, hotărăște cele ce se vor petrece în Stațiune. Acum i se va înfunda. Ursul e pe capră, capra e pe urs, care e mai sus? § „Nu mă simt în siguranță nici măcar în Stațiune”, ți-ai notat în jurnal. „Încă un motiv pentru care va trebui să lichidez cât mai repede toată istoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat, observă el, rămânea tăcut, fără să răspundă la formulele ritului. Acesta stătea ușor separat de ceilalți, de cealaltă parte a naosului față de dânsul, cu fața Înfundată În glugă. Tocmai când Dante se uita Într-acolo, Își mișcă Încetișor capul, dezvăluindu-și chipul pentru o clipă. Un fior Îi străbătu poetului șira spinării, În timp ce, instinctiv, se retrăgea Îndărătul unei coloane. Chiar și În penumbră, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
materie. În asemenea clipe, un astfel de ritual îl făcea să se simtă și mai important - și, după ce scoase primul norișor de fum, spuse: Și nici măcar să nu vă faceți iluzia că ați fost primul care a încercat să ne înfunde. O grămadă de ziariști au prostul obicei de a vrea să atragă atenția, atribuindu-ne tot felul de scandaluri dar vă asigur că mai toți cei care ne-au atacat, acum, sunt șomeri. — Cu toate acestea, faptele continuă să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lupta pentru pace. țnu s-a luminat Încă de ziuă În holul blocului e Întuneric ușa de la garsoniera de jos de lîngă intrare e dată de perete dinăuntru vine o lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi fac curaj și intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e Întins nea Dumitru În haine negre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar fi potrivit unei persoane cu o structură osoasă impecabilă, dar fața lui mare și îndesată de irlandez nu era demnă să o poarte. Ochii lui, care de obicei erau de un albastru deschis, senin deveniseră acum mici, roșii și înfundați în cap asemenea celor ai unui porc venit direct din iad. Părea că și-a dat cu bere trezită în loc de aftershave, sărind în schimb etapa bărbieritului. A scos un geamăt slab, ca un iepure lovit de o mașină căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în acumulator avea, doar auzea demarorul învârtindu-se. Și atunci, care era cauza? Dădu din nou la cheie, așteptând nerăbdător vreun efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție? Puțin probabil dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce de meșterit la motor în mijlocul drumului dar se părea că nu are încotro. Se hotărî să mai încerce odată. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aude zgomote înfundate. Un fel de râcâit surd răzbătea de acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent la sunetele din spate, auzi un zgomot înfundat, destul de puternic. Un obiect greu se prăbușise pe ponton, lovind podeaua de lemn. Ileana tresări și, aproape o zbughi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pună cu ei, nu degeaba se spunea că de moarte și de IRS nu scapă nimeni. Pe Al Capone nu reușise să-l bage la răcoare nici vestitul Eliot Ness și nici alt agent FBI. Fiscul fusese cel care îl înfundase. Acum, e drept că până să te calce funcționarii de la IRS, trebuia să te lupți cu mafioții care nu vedeau cu ochi buni pe nimeni ce se băga peste ei. Nu, Las Vegas nu era de nasul lui, acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
explora porți ce ți se deschid În suflet, de a te lăsa În voia imaginației, frumuseții și misterului ficțiunii și limbajului. Pentru mine, toate acestea s-au născut odată cu romanul acela. Ai sărutat vreodată o fată, Daniel? Cerebelul mi se Înfundă În gîtlej, iar saliva mi se preschimbă În rumeguș. — Bine, ești Încă foarte tînăr. Însă este chiar aceeași senzație, scînteia aceea a primei dăți, care nu se uită. Aceasta e o lume de umbre, Daniel, iar magia e un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e doar un mod de a spune, în opinia dumneavoastră, ce credeți că s-ar întâmpla, Normal e ca oamenii să se sperie când văd un tanc avansând spre ei, Dar, după cum am auzit adineauri din gura dumneavoastră, străzile sunt înfundate, Da, domnule, Prin urmare nu i-ar fi ușor mașinii din față să se întoarcă înapoi, Nu, domnule, ar fi chiar foarte greu, dar, într-un fel sau altul, dacă nu-i lăsăm să iasă, vor trebui s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Aceia sunt toți oaspeții dumitale? Întrebă În șoaptă poetul. Celălalt, după o ocheadă rapidă, făcu semn că da. Dante parcurse cu privirea Întregul grup, oprindu-se asupra fiecăruia dintre ei. Arătă spre cel care ședea În capul mesei, cu capul Înfundat Între umeri și cu o expresie contrariată pe chipul cu trăsături nobile. Parcă Îl mai văzuse pe undeva. Era cel mai tânăr, douăzeci de ani sau ceva mai puțin. - Franceschino Colonna, roman, murmură hangiul. S-a Întors de la Bologna. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de interesele dumitale. Am nevoie de o escortă. - Ca să mergi unde? caută șeful gărzilor să câștige timp. E târziu, se Înnoptează, adăugă, ridicându-și ochii spre cerul violaceu, pe care strălucea vie steaua Venerei. Apoi, Înghețat de privirea poetului, Își Înfundă capul Între umeri ca pentru a-și căuta protecție pe sub gulerul platoșei. - Am nevoie să știu ca să pot da ordinul de acțiune. - În noaptea asta. Trebuie să pătrundem Într-o biserică, replică Dante sec. - O biserică? exclamă omul alarmat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
auzi spunând din umbră. Știam că Încăpățânarea dumitale te va aduce aici, mai devreme sau mai târziu. În stelele acestei nopți era indicată ora exactă a smintelii dumitale. Omul ședea pe unul dintre sarcofagele romane alipite de peretele Baptisteriului. Capul, Înfundat În gluga hainei de călătorie Își ascundea trăsăturile, Însă Dante Îl recunoscu de Îndată. Făcu câțiva pași spre el. - Sănătate dumitale, messer Marcello. Și eu știam că te voi Întâlni, Într-o bună zi. Sau poate că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
frumoasă. Ce-i puteam spune lui Despiaux? Îmi aștepta răspunsul. Stătea în fața mea, iar eu rămăsesem cu gura deschisă, privindu-l, uitându-mă în golul în care eu singur o vedeam pe Clèmence. Despiaux a ridicat din umeri și-a înfundat pălăria pe cap, după care mi-a întors spatele fără să-mi spună la revedere. S-a îndepărtat. A plecat cu regretele lui, iar pe mine m-a lăsat cu ale mele. Știam, ca și el, fără îndoială, că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Apoi, continuă Sophie cu glas tărăgănat, după ce s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]