1,310 matches
-
drept, de atunci pe acolo de multe ori, cu dorința de a revedea locurile familiare și de a evoca anii senini ai copilăriei mele; dar niciodată, în ocaziunile acestea, n-am putut vedea mai mult, în tăcutul capăt de stradă înfundat, decât cele câteva case și grădini pline de umbră, a căror înfățișare nu se schimbase aproape deloc, cum și zidul lung care împrejmuia internatul, fostul internat, zidul care separa viața mea prezentă de trecutul inaccesibil. Și acum, aveam ocaziunea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
foc, cine știe. Au ars acolo, în apă, de vii, le-auzeai urletele de-afară, din stradă.“ Am tresărit și-am dat cu toții paharele pe gât. Le-am mai umplut o dată. Cam tot atunci s-a auzit un zgomot, ceva înfundat, de rufă prost așezată-n dulap. Dintre prosoape a ieșit Brutus, motanul lui Mihnea. Un „albastru de Rusia“, cu păr scurt și lucios. Se ascunsese, ca ultimul laș. „Ce faci, mă?“, l-a luat Mihnea în brațe, „Ia zi: ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
De undeva din fum, ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran s-a prelins o masă de bărbați și femei (eu le-aș fi zis băieți și fete), mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor gata să plesnească. Corpurile tresăreau, absorbind sunetele cu ochii închiși și brațele ridicate deasupra capului. Luminile se încrucișau în valuri comprimate, pielea lucea de plăcere și transpirație. M-am uitat cu interes la mișcările mulțimii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vedea nimic, iar Ștefănel avusese impresia că nu mai merg, ci Înoată prin aerul acela vâscos, ca și cum s-ar fi aflat undeva sub ape, pe fundul unui ocean, Într-o adâncime de lumi, unde copitele cailor abia se mai auzeau, Înfundat, unde fiecare mișcare era mai Înceată și de unde nu mai exista nici o ieșire. Nu puteau scăpa din această vale blestemată, nu puteau urca spre crestele abrupte, fiindcă aveau nevoie de cai și de căruță, dar tocmai micul atelaj Îi ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de luptători și În lateral douăzeci de iscoade. - Nici unul să nu se mai Întoarcă! Îi ucideți fără zgomot și vă Întoarceți. Nu intrați În luptă cu ei! porunci Oană, iar arcașii se risipiră În negurile codrului. Se auziră doar gemete Înfundate și vâjâituri scurte de săgeți. În scurt timp, arcașii reveniră. - Semnal către Mihajlo! Să atace avangarda și s-o spulbere! Apoi, retragerea. Care e cel mai bun arcaș? Unul dintre haiduci ieși În fața căpitanului. - Rămâi aici. Ceilalți, pe vechile poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ani. La a treia generație de pescari, nu-ți mai e frică de fluviu. - Aha, mormăi tânărul. Acum m-am liniștit. N-am să ajung niciodată să pricep ceva din treaba asta... - E suficient să vâslești, spuse Slavomir, râzând pe Înfundate. Oană Începuse să Înțeleagă multe cuvinte sârbești care se asemănau cu cele slavone. Aproape că știa tot ce vorbeau cei doi. Dar preferă să nu se amestece În discuție. Privirile sale scormoneau malul care se apropia. Se vedeau deja străjile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de aprilie, atât de parfumată, atât de frumoasă... Nu. Nu era totul liniștit. Zările nu erau cu totul senine. Pe prag se ivi singurul lui Însoțitor, arcașul Modruz. Cei doi se priviră Îngrijorați. Undeva În depărtare, se auzea un zgomot Înfundat. Un nor gros de praf Începea să se ridice la orizont. Deodată, În spatele norului de praf licări un foc. Apoi altul. Dinspre malul Nistrului, satele moldovene se aprindeau. - Tătarii... spuse, alb, Gâlcă. Modruz Încuviință, neputându-și dezlipi privirile de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de cavalerie. Căderea nopții Începea să semene cu sosirea zorilor. Dar Între ele se afla o zi care schimba totul. Noaptea de 10 ianuarie 1475, Luoyang, China Totul părea a fi așa cum stabilise tânărul necunoscut cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
erau de foc. Ardeau. Ridicau la luptă. În depărtare, poate mai jos de Cetatea de Scaun, zările se aprinseseră. Nu era soarele, care răsărise demult. Era chiar Focul. Cerul se Înroșea și orizontul se frământa În vâlvătăi. Tunete se auzeau, Înfundat, ca și cum o furtună neașteptată s-ar fi apropiat, distrugând totul În calea ei. Răzeșii Începură să-și facă cruce. - Foc În cer, În zi sfântă... , murmură cineva. Se schimbă crugul vremii... - Mențineți pozițiile! porunci voievodul. - Dar, doamne, porunca nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
liberali, dar introducătorii tuturor reformelor liberale. De aci urmează cu o consecuență naturală tot mersul ulterior. Constituția actuală se elaborează la 1866 sub un guvern în care conservatorii formau majoritatea; Constituanta în fine e prezidată de d. Epureanu. "Romînul", văzîndu-se înfundat, se zbate ca-n gura șarpelui și nu știe ce să răspunză la toate acestea. Ia să vedem câteva specimene de răspuns: Afirmarea că în Moldova nu există liberali e contrarie adevărului istoric. Pardon. Nici noi n-am zis că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și tot el este cel ce se ocupă cu fișele noastre de prezență sau cu întreținerea aspiratoarelor portocalii marca Stihl. Fiecare aspirator urlă cât un motor de avion înainte de decolare; chiar și acum, în timp ce scriu aceste rânduri, le aud vuietul înfundat... Chef' ( nu am știut niciodată cum îl cheamă, dar toată lumea îi spunea astfel) nu are autoritate și, ca toți cei lipsiți de la natură de acest prețios accesoriu managerial, caută să o fabrice artificial: țipă, se agită degeaba, revine adesea asupra
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și le-o băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis w.c.-ul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune, ne-o pus de-lea Înfundate, scândură la scândură, și n-ai mai primit aer, numa’ pă deasupra, da’ puțin. Și-apoi ăștia o dat jos toate obloanele alea de scândură, și-apoi a-nceput a striga: „Criminalii!” și „Vrem procuror general!”. Era Goiciu atunci comandant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe o parte din ei, p-ăștia care o făcut protestu’ aista. Asta o fost... S-a schimbat regimul de detenție după revoltă? Păi da, că Înainte n-aveam puse scânduri la geamuri, pe urmă le-o pus... Obloanele ale Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să uită, Dincă făcea cu capu’ așa (aceeași mișcare a capului - n.n.). Ăsta, Iamandi..., l-a luat la Înjurături: „Ce faci, mă? Îmi faci semne mie? Ai?”. Și l-a luat la o bătaie de l-a pus jos... (râde Înfundat - n.n.) Io am Început să râd. „Tu ce râzi, mă?” Zâc: „Domne, el zâcea că nu să bate În Jilava și d-aia râd”... Zice: „Bă, termină, că te iau și pe tine acum!”. Da’ n-am luat bătaie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împins să Își realizeze noua fațadă. Obstacolul acesta părea la fel de solid, Însă lemnul era În condiții mai proaste decât celălalt. Dante introduse vârful țărușului Între cele două canaturi, făcând pârghie cu putere. Auzi cum zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dea mâinile la o parte din gură. Am văzut eu cu ochii mei: vajnicul doctor Wernick, spătos, cu antebrațe vânjoase care ar fi putut învinge un urs, încercând din răsputeri să o trateze cu blândețe, hotărât, îngrijorat de țipetele ei înfundate, îndurându-i zgârieturile. N-a fost lucru ușor s-o văd zbătându-se astfel, iar doctorului Wernick i-a părut și lui rău să mă vadă acolo, știu bine, dar unul dintre noi, Simon sau eu, aveam datoria s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
puternică pe care nu o stingeau nici o clipă. Avea un fel de greutate care te apăsa, de piatră rostogolită în fața deschizăturii unei cripte. Apoi, când s-a crăpat de ziuă, a început o huruială surdă care se auzea lângă perete înfundat, zdrăngănitul camioanelor, agitația mașinilor de calibru mare, și goana măruntă ca urechea acului făcută de tramvaie, ce zburau pe lângă noi ca niște libelule. Trebuie să recunosc că nu m-am simțit deloc șocat de această nedreptate ce mi se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
numărând treptele Piramidei Soarelui. Soarele arde chiar deasupra noastră, în crucea amiezii, pe un cer limpede, fără nici un nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii și mi se pare că aud un zgomot înfundat venind, poate, din pântecul vulcanilor... În ciuda mijloacelor tehnice de azi, acești munți de piatră ni se par neverosimili. Cineva invocă poveștile cu extratereștri pe care le-am mai auzit și în alte părți și care, mărturisesc, m-au agasat totdeauna
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al femeii, vulgar și insinuant, îl înfioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
valurile de zăpadă devin tot mai dese iar mașina înoată prin ele gemînd din greu. La un moment dat, între capetele unui pod din beton, valul de zăpadă e mai mare ca celelalte. Roțile din față se îneacă, motorul urlă înfundat apoi tace. Ne-am împotmolit murmură șoferul, ridicîndu-se. Coboară din mașină, scoate de la portbagaj lopata și începe să arunce zăpada, să elibereze roțile. Lazăr își lasă scurta de fîș pe bancă și-i sare în ajutor. Mergi în cursă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se micșorează, pînă ce dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luni, ea-și va relua pe deplin meseria, se va reintegra..., apoi... Radu mai zicea că ăla, Vlădeanu, feblețea Aurei..., dar n-o cred în stare pe ea; nici măcar nu s-a gîndit la un altul..." Telefonul începe să sune înfundat, semn că a fost uitat pe minim, așa cum îl închide mereu Radu cînd intră în cameră. Ei, ai și ajuns la autogară? tresare Paula, apropiindu-și receptorul de gură, să poată vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
muzică. Tu erai... șoptește deschizîndu-i larg ușa lui Radu. Am degerat de-a binelea. Dă-mi, te rog, ceva cald. O îmbrățișare? chicotește Paula, ajutîndu-l să-și dezbrace haina de piele. Ți-am văzut omul cu motoreta încearcă un rîs înfundat Radu -, era și el la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai stăm? întreabă cineva pe culoar. Aici avem necaz mereu cînd viscolește răspunde conductorul. Poate vor trimite înaintea noastră un plug. Aura face ochii mari, îngrozită de gîndul că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de o glumă bună. Mănîncă mult? Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]