917 matches
-
clienți. Privi cu tristețe camera și pe noii locatari și se așeză pe marginea patului. -Ce-i, meștere, cu tine?- îl luă în primire un vecin de pat care sta culcat șI privea prin deschizătura geamului afară. -E rău!-zise Marin, îngândurat. -...ți-ai tăiat muierea,mă?- îl luă la întrebări un țigan care se apropie de el. -Nu!- răspunse Marin, obosit de-atâta drum cu duba poliției prin toate hârtoapele. -Atunci ce-ai făcut, mă?- se resti la el țiganul. -Nimic
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
posed acești "copii"... cu care mă mândresc! Tot ce posed este de o valoare imensă! Deci, cum aș putea să nu fiu fericit? " M-a impresionat ceea ce am văzut, însă în minte îmi trecea un gând de...compătimire. Am părăsit îngândurată acea persoană cu un sentiment de amărăciune... și dezamăgire. Da, compătimeam cu sinceritate pe acel om. Săracul bogat...! Îmi imaginam serile pe care le petrecea singur, fără familie, fără un suflet apropiat care să-i ofere mângâiere; fără cineva cu
FERICIREA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345982_a_347311]
-
intre. Tu întoarce-te și abia mâine seară să fi prezent în fața mea cu ultimele noutăți! - Să ai grijă de tine, dragul meu! - apucă să mai rostească femeia dispărându-i trupul iar sufletul pătrunse plutind spre fericirea veșnică. Amărât și îngândurat tovarășul făcu cale întoarsă. În zori se trezi pe un vârf de munte pleșuv. Își roti privirile de jur împrejur cu milă, apoi o luă agale la vale pe o cărăruie. În zare, pe golul alpin, zări o stână părăsită
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
din Eridanus Devii viteaz când Leul dormiteaza la rădăcina timpului uitat în cămara iernii Jupiter stă la sfat cu Aldebaran e-n cumpănă a nopții crăiasă cu fața plină ea-și răsfiră diamantina-i mantie de vise ca orice mamă îngândurata ea lăcrimeaza printre stele, Titan al vieții infinite primește ofranda clipei definite... CHEMAREA Vitraliul se îndoaie sub povara luminii Plumbul îmbrățișază cioburi de amintiri Jertfe de sânge se preling pe altarul dintre infinituri Lespezi încălzite cu durerea așteptării Sălbăticii tăcute
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
care-a muncit L-a-nghițit ca “nou venit”. Cu gândul la Prometeu Nea Mihai muncea din greu, El scotea apă din piatră, Mândru de copii și vatră. Ieri s-a dus și Nea Mihai, A plecat tăcut spre Rai. A plecat îngândurat C-avea încă de arat. A plecat, vorbea tăcând, Când stingheri priveam plângând Din priviri ne-a mângâiat, De păcate ne-a iertat. A plecat un om, senin, Părea preotul divin Predicând spre înserat, Dar zâmbea îndurerat. A plecat din
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]
-
artă și-l invitase și pe pictorul Epaminonda să le dea mai multe explicații. Veronica privea cu nesaț picturile și el reflecta mai la o parte la starea lui prezentă. -La ce te gândești, Mihai? - îl întrbă Veronica văzându-l îngândurat. -La Carnaval și post al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, minți el ca să-i îndrepte atenția femeii în altă parte. Tabloul acesta, ca și primăvara de afară, era plin de târgoveți, de gospodine în costume de lucru; vânzătorii în fața tarabelor
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
devreme de pe ramuri. Dar vai, minciuna cea de mult hulpavă Își împroșcă veninul din culise Se transformă iubirea lui în pleavă Și tânăra fecioară-ajunse sclavă Căci pajul ei, ca un păgân mințise. II ...Era trecut de-amiază. Încetinel se coborî îngândurat feciorul Cu fața arsă, cu turma după el Brăzda poteci înseninându-și dorul Cu ochi sclipind, și-n mână un inel. Se-opri în drum. În liniștea turbată Un lung convoi preumblă prin cetate ...De printre toți, un trandafir cu
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
din ceruri, cum florile răsar, Și cum albina zboară, culegând nectar. Tu ești pentru mine, astrul pământean, Iar eu pentru tine, steaua de la geam. Voi însoți cu dragoste divină Visurile tale din nopți cu lună plină, Iar dimineața, trezindu-te îngândurat, Vei crede că și visul tău a fost adevărat”. Ciudat, dar cu această poezie legăturile noastre s-au rupt... Nu am mai primit de-atunci nicio veste de la ea. Nici un răspuns la poezie, nici altceva... Au trecut douăzeci de ani
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
mai erau separate de câteva sâptămâni, de când aflasem că sora mea, Maria, rămăsese gravidă. Cred că ajunsesem să nu mai știu de mine, nu mai acordam atenție la nimic și nimănui, nu mai observam nici că ieșeam mereu răvășită și îngândurată asemenea unei năluci. Nu făceam altceva decât să gravitez în jurul Mariei și al sarcinii sale nedorite. Ne aflam în anul 1987, iar cu asta cred că am spus mai mult decât cu oricare alte cuvinte. Perioada în care se afla
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
a inocență, toate au rostul lor în calendarul mayaș respectat cu strictețe de păgânii creștini încă nebotezați în apa închipuirii. Cuvintele nu au chip, au nimburi doar, halouri răsfrânte, au sunete mute, au cântec de lebădă. Ecoul lor străbate genunile. Îngândurată suplețe, « între cer și pământ / o linie viorie » (Doar cinci secunde). « Măsura timpului revărsării » - în clipa divină - marele mister al cuvintelor nenăscute. Ce dor, ce dor ne e de propriile cuvinte! De sângele lor albăstriu prelingându-se laolaltă cu lacrimile
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
trudă, mi-am câștigat cum am putut traiul. Te rog însă domnu’ Ghiță, nu mai deruta oamenii, prezintă corect cu ce mă ocup. Sunt ”scriitor vagoane”. Nu-i nici o supărare, așa apare în nomenclatorul COR. Poftim biletul! Matei se dezumflă. Îngândurat, se căuta prin buzunare. - Lasă, Matei, știu că ai abonament, îl scoase controlorul din încurcătură. Biletul să mi-l prezinte colegul tău. Când se auzi numit, să-i cadă fața lui Pandele. Se ridică în picioare. Își dădu jos șapca
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Așa cum o vizez acum în brazdă, Când noaptea lumina o bea Să-mi fie nemurirea vis și gazdă. Eu mai vin la voi pe drumul învierii Renăscând pe culmi efectul Crist, Sângele meu colorează clipa înserării Și-adorm sub iarbă îngândurat și trist. Moartea mea-i un efort de vise Când trec prin istorie încălecând un cal Să apăr timpul țării care vine, Căci moartea nu-I un asalt final. De România mea îmi este dor Și de înțelepții mei părinți
SCRISOAREA EROULUI CĂTRE AI LUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345321_a_346650]
-
rupt și-am renăscut din goluri. Hipnoză, vis, delir nocturn, Tu nu poți înțelege, tu ai un paznic taciturn și gusturi răsburgheze, parfumul de femeie doar îmi amintește-o strofă, eram abia un biet școlar îndrăgostit de profă, acum privesc îngândurat, mor amintiri sublime, nu mai trimite-amenințări, nu mai gândesc la tine. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Cineva mă amenință / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 818, Anul III, 28 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate
CINEVA MĂ AMENINŢĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345466_a_346795]
-
Căutam culoarea... analizam forma miraculoasă a naturii...Admiram creațiile marilor maeștri în artă și uimirea mea nu avea început, nu avea sfârșit. Trebuie sa fie ceva Dumnezeiesc la om ca să șoptească floarea, să lăcrimeze prin stropii de ploaie de pe frunza îngândurată, să-și arunce curcubeul sufletului peste câmpul înverzit și bolta azurie, să cuprindă un mănunchi de raze aurii ale Soarelui și să le aducă în dar zâmbetului de copil...Am cutreierat lumea ca să găsesc frumosul. M-au apreciat și mă
IURIE VENIAMIN NASTAS – PICTOR, GRAFICIAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345495_a_346824]
-
E TIMPUL SĂ REVII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când ai plecat plângeau copacii cu frunzulițe încă verzi, Plângea măicuța noastră-n tindă, tăcută, ca să nu o vezi... Iar tata -ngândurat stătea sub mărul nostru de la poartă, În ochii lui păreau că plâng, și sufletul, și a lui soartă. Erai prea tânăr să-nțelegi, cum e să îți petreci copilul, Priveai zâmbind spre alte zări nerăbdător să-ți prinzi destinul. Aveai
E TIMPUL SĂ REVII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376882_a_378211]
-
Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
și să transforme în scrum pe oricine se apropia de grădină. - Aoleu, zise Norocel, era să fim pârliți și opăriți! Hai acasă, las-o încolo de grădină! Nu vreau prințesa Primăvară! Asta este soarta noastră. - Tacă-ți fleanca, smiorcăitule! zise îngândurat Mărțișor. Trebuie să găsim noi un mijloc de a pătrunde în grădină! Și cum treceau ei prin oceanul de norișori albi, aceștia îi întrebară: “Ei, de ce v-ați întors din drum? Care vă este necazul?” Pasă-mi-te, norișorii îi
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
limbă vibra într-o adâncă tristețe, părea că se făcea simțită mai acut ca oricând. Începea să înțeleagă că prezența acestei senzații, oriunde s-ar fi aflat ea, ca persoană, fie în înspumatele valuri, fie pe plaja fierbinte, fie privind îngândurată, neînsemnatele cruci de lemn de la mormintele bunicilor săi - morminte aflate pe undeva, pe acolo, într-unul sau altul dintre cimitirele ce străjuiau drumul care ducea spre plajă și prin care pașii săi, doar după o singură încercare, refuzaseră să mai
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
auzit peste zgomotul motorului. Se așternuse din nou tăcerea în care se simțea câte un gând al fiecăruia. Studentul, oarecum îmbufnat, își ridică gulerul și închise ochii. Hotărâse că, oricum, de pe mijlocul banchetei nu avea ce să vadă afară... Ceilalți, îngândurați, fixau geamurile încercând să pătrundă cu vederea cât mai mult în întunericul ce domina între doi stâlpi de telegraf. - Colega, este timpul să staționăm... Avem un obiectiv în zona asta. Caută un loc mai ferit, că nu sunt parcări prin
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
ce de vînt a fost bătută... Aș fi dorit să fiu al tău Dar, cine ești Tu oare?! Că vreau atît de mult să te cuprind Însă mă zbuciumi foarte tare. Și zile vin, zile se duc Doar eu rămân îngîndurat, Cum doamne să iubești un suflet Ce pentru tine e îndepărtat. Mi te strecori prin mii de oameni Și mă aleg doar cu un gînd, Să te iubesc, frumos și sincer Cu flori în mînă așteptând. Port într-o mînă
SLOVA ZĂRILOR PUSTII de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375962_a_377291]
-
voie să vorbești cu împăratul?... Ei, ai amuțit? Nu mai ai idei? Mărțișor se îngrijoră. Era posibil să nu-l ierte împăratul, dar, dacă nu ajungea la el, era și mai rău. Nu mai avea nici o șansă... Cum stăteau ei îngândurați, neștiind ce să facă, se pomeniră că ușa se deschide și căpitanul Foc-Nestins, însoțit de câțiva soldați din gardă, venea în marș forțat spre ei. Capitolul XV Lupta lui Mărțișor cu căpitanul Foc-Nestins -H ei, ridicați-vă! A urlat de
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
peste care țipă albatroșii prigonind valurile care-au ucis toți corăbierii, pierduți, azvârliți printre stâncile legendare pe unde poposise Ulise la întoarcerea lui acasă la frumoasa Penelopă, câmpiile din elegiile lui cer jucăriile gloriei pe care nu le dorește; noaptea îngândurat și nebun printre ruine trece adesea scriind câte un poem pe pereții plini de păiejeni sau perorând efebilor din sarcofagul de granit din Luxor, printre portalurile prăbușite... miercuri, 4 februarie 2015 Referință Bibliografică: ereziile poetului / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
EREZIILE POETULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376057_a_377386]