885 matches
-
scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit. Plouă, plouă-ntruna, Cine a venit? Frunzele ruginii cad pe cărări. Trec în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie de ea. De aproape femeia se dovedi a fi o adevărată frumusețe apusă: cu o piele palidă, aproape transparentă, pomeți înalți și cel mai frumos păr castaniu-argintiu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? 123 1. Proust a început prin a-și mărturisi „nevoia de a fi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de prietenie. - Iusuf, răspunse solul, uimit de Întrebarea care nu se Încadra În nici un protocol. - Iusuf... repetă Ștefan, gânditor. Spune-mi, Iusuf, cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privirile de la avansarea rapidă a celor două direcții de atac. Ștefan deschise mesajul venit de la Răsărit. Două sute de corăbii Încărcate cu trupe și armament au plecat din Istanbul spre gurile Dunării. Întăriri cerute de sultan pentru războiul din Moldova. Voievodul Îngălbeni. Nimeni nu putea rezista unei asemenea presiuni militare. Două sute de corăbii pline de oșteni... de artilerie... Deodată, Încercarea disperată a căpitanului Oană i se păru fără sens. O picătură În ocean. Nimeni nu putea rezista Întregii forțe concentrate a Semilunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pare să fie din cauza hranei prea consistente și a lipsei de exercițiu fizic, nu a unui caracter emoțional. Trece iulie, începe august. Albine dolofane se lovesc de ferestrele murdare și, treptat, legislația îl lasă fără suflare, iar pielea i se îngălbenește, luând culoarea testamentelor și a documentelor funciare. Într-o după-amiază, tânărul Muskett se învârtește prin birou, îmbrăcat ca de obicei în hainele de tenis. Căutând să-și pună cât mai bine profilul în valoare, se răsucește pe călcâie și descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5. Vin uruind ca niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6. Tremură popoarele înaintea lor, toate fețele îngălbenesc. 7. Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui, și nu se abate din cărarea lui. 8. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? — Farmecul. Dar tu? — Bunătatea. Ce apreciezi mai mult la un prieten? — Demnitatea, simțul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sărăcie, nu vezi nici un controlor; poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva... Nu urcă decât frigul, ori căldura. întunericul rămâne între linii, se scarpină în plete cu stâlpii uciși, printre bălăriile oarbe. Poem sub sticlă Frunze late cât marea, îngălbenite de vârstă cad pe tăceri. Ochii obosiți de verde trec peste păduri în culori. Fetele se închipuie mari, prin germinația seminței în pântecul negru. Toamnele se culcă pe gândul înrămat în peretele inimii, sub sticlă. Cu suferința săpată-n carne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Am strâns ura-n picătură, Dizolvând-o în lumini, Fără pată, fără vină, Albul florilor de crini. Am trezit nemărginirea Ce plutea în minți confuze Și am rupt lanțuri sau cătușe, Fără teamă de acuze. Retrăind printre caiete Ce-au îngălbenit prin scrin, Sentimente de iubire, De speranțe sau sublim. Am împovărat tăcerea Cu lumină de cuvinte Și-am descoperit secretul Mersului drept înainte Antrenând la joc cristale, Diamante sau păreri, îmbrăcând cernita toamnă Cu veșmânt de primăveri. FLORIN-CONSTANTIN STRATULAT -născut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se întoarce..." 9. Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfîrșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe! 10. Este jefuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă, și toate fețele au îngălbenit. 11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? 12. Leul sfîșia cît îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
mai departe, cu voce clară și răspicată: — „În filosofia chineză antică, cele cinci culori corespund celor cinci direcții. Galbenul este pentru centru. Albastrul pentru est, albul pentru vest, roșul pentru sud, negrul pentru nord... “ 19 Iarba sălbatică din Jehol a îngălbenit de când Curtea așteaptă ca împăratul să moară. Hsien Feng nu mai poate să înghită. Supa din ierburi pe care i-o prepar continuă să-i fie adusă de către eunuci, dar nu se mai atinge de ea. Se dă comandă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de chirpici de sub dărâmăturile căreia el Însuși scăpase ca prin minune. Însă ceștile fuseseră trecute pe listă În mod fraudulos, căci la câteva decenii după Întocmirea ei, pe când organele de anchetă cercetau Împrejurările misterioasei dispariții pentru totdeauna a profesorului, porțelanurile Îngălbenite de timp și de miile de cafele și ceaiuri pe care le găzduiseră fuseseră dibuite Într-o lădiță de lemn, alături de tuburi cu vopseluri uscate, pensule cărora li se scuturaseră perii de cum le mișcaseră mâinile celor ce scotoceau, tocuri vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și lucruri deosebite. Băteam la ușa singurei camere și oarba ne deschidea cu fața înseninată. Camera era foarte îngrijită și mirosea a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la mijloc, lipit de peretele din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai, putea fi și o masă pentru scris, după cum aveam să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lemn și de piatră. 5. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mîini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
locul al treilea în cîrmuirea împărăției." 8. Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tîlcuiască împăratului. 9. Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimîntat foarte tare, fața i s-a îngălbenit, și mai marii lui au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața! 11. În împărăția ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor cei sfinți; și pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere și o înțelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, da, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
îi trimite lui Mao o scrisoare personală în care-i raportează rezultatul anchetei sale private - datele șocante privind eșecul Comunei Poporului - fructul Marelui Salt Înainte. Mao fumează. Pachete întregi pe zi. Dinții i s-au înnegrit și degetele i-au îngălbenit de la tutun. Ascultă ceea ce au ceilalți de spus și nu dă nici un răspuns. Țigara se plimbă dintre buzele lui la scrumieră. Când și când dă din cap, se forțează să zâmbească, dă mâna cu vorbitorul. Bravo. Ai vorbit în numele poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara cu pricomigdale și de fanteziile erotice În timp ce asculta Brahms, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai era pace în Shahkot. 19 Între timp, în mijlocul acestei agitații, Verma de la universitate lucra din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa să se vadă un șir de dinți puternici, dar inegali, îngălbeniți din cauza anilor mulți în care, după cină, omul fumase câte un trabuc. Uniforma lui era constituită dintr-o pereche de pantaloni vechi, din catifea cord, care era fie albastră, fie maro, și o selecție de cămăși din bumbac, cu gulere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era tipul? Băiatul se împurpurase. — Era tatăl singur al uneia dintre vechile tale colege din generală. Cum o chema...? Fiona a ridicat ochii în sus căutând să-și aducă aminte. —Tamara cred. Îți spune ceva numele ăsta? Jake s-a îngălbenit la față. Gura i se strâmbase din cauza tulburării. —Tamara? Mama a avut o relație cu tatăl Tamarei? Fiona n-a făcut decât să dea din cap. Dacă-i adevărat, atunci de ce nu mi-a spus asta chiar ea? A întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spună sau să nu-i spună, după care își dădu drumul aproape fără voia ei: e gravidă, trebuie să nască peste mai puțin de o lună. A venit doar ca să-l anunțe, să știe și el, și atunci îl văzu Îngălbenindu-se și surâzând prostește, ca unul care-a făcut-o de oaie și încearcă s-o scalde dând-o pe glumă. Își aprinse, cu degete tremurânde o țigară și se așeză lângă ea pe bancă. După o jumătate de minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
parcă aș fi o orfană bătrână căreia i se amintește că a avut odată părinți. Ce îți plăcea să faci când erai copil, încearcă ea să mă ajute, iar eu fac un efort să îmi amintesc, răsfoiesc albumul cu fotografii îngălbenite dinăuntrul meu, Udi a apărut în viața mea atât de repede, cu dorințele lui care au fost întotdeauna mai îndrăznețe decât ale mele, cu dragostea și ura lui, ce a fost înainte de el, apoi îmi amintesc, ca întâia adiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]