619 matches
-
plece din casă. Se băgase în dulap unde căuta o raniță pe care mama lui i-o cumpărase pe când avea unsprezece ani pentru o excursie dezastruoasă de o zi la o tabără de băieți. Scormoni printr-un teanc de indispensabili îngălbeniți, ca un câine care caută un os, aruncând izmenele într-un arc peste capul său. Poate că n-ar strica să te ridici, lăcrămioara mea. Trebuie să adunăm articole, să strângem notele. Ar fi bine să te uiți sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a dat aprobator din cap. Când i s-a pus Întrebarea, Armanoush s-a oprit o clipă și a mângâiat pandantivul bunică-sii cu Sfântul Francisc din Assisi Înainte să răspundă. A zărit-o pe Petite-Ma cu pielea ei Îngălbenită, brăzdată de ridurile atâtor ani stând În celălalt capăt al mesei și uitându-se la ea cu o expresie atât de plină de compasiune Încât Armanoush nu putea să bănuie decât că existau doar două posibilități: fie nu fusese deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
recunoștință, să ne amintim de înțeleaptă recomandare a înaintașilor noștri, sfătuindu-ne să păstrăm ce nu ne trebuie pentru că, mai devreme sau mai târziu, vom găsi ceea ce, chiar dacă acum nu știm, cândva ne va lipsi. Aplecați peste paginile vechi și îngălbenite, respirând mirosul umed al paginilor închise de ani de zile, fără atingerea aerului nici răsuflarea luminii peste hârtia moale, tatăl și fiica profită astăzi de lecția învățată, caută ce le lipsește în ceea ce credeau că nu le mai e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv pentru compromiterea celor care nu i-ar fi fost pe plac, de aceea își permitea, viezurele, profitând de rolul lui, să rânjească trecând pe coridoare. Cine ar fi îndrăznit să-l pună la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: „Nu cumva...?” Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
viața. Tabula locorum rerum et thesaurorum absconditorum Menabani... Amușinând pe-acolo, am văzut ceva ca un fel de transcriere a unui alfabet secret, pe care doctorul tocmai o Încerca. Dar el a ascuns repede manuscrisul sub un vraf de foi Îngălbenite. Să trăiești Într-o epocă și Într-un mediu În care orice filă, chiar dacă abia a ieșit din laboratorul fabricantului de hârtie, e Îngălbenită. Îi arătasem doctorului Dee unele dintre Încercările mele, mai presus de toate poemele mele despre Dark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care doctorul tocmai o Încerca. Dar el a ascuns repede manuscrisul sub un vraf de foi Îngălbenite. Să trăiești Într-o epocă și Într-un mediu În care orice filă, chiar dacă abia a ieșit din laboratorul fabricantului de hârtie, e Îngălbenită. Îi arătasem doctorului Dee unele dintre Încercările mele, mai presus de toate poemele mele despre Dark Lady. Imagine prealuminoasă a copilăriei mele, Întunecată pentru că a fost rebsorbită de umbra timpului și sustrasă posesiei mele. Și o canava tragică de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de noapte, venea, îmi dădea cartea, spunea: „Citește în noaptea asta, dimineața, la prima oră, mi-o dai. Când vin iarăși, iar ți-o dau“. Citeam, dimineață i-o dădeam, când venea iarăși... Cărți interzise, cărți vechi, cu foile galbene, îngălbenite. Care-au circulat până-n patruzeci, cu legionari. Și discutam cu Ștefănescu. Dar el, el avea un an și ceva de când stătea acolo. Și nici nu se aștepta el. El spera că-i schimbă, că-i comută. Și-atunci, pe 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Sunteți foarte ghinionistă... Necazul e că sunteți prea bună și se profită de dumneavoastră“. Dacă femeia aude așa ceva, poți fi sigur că n-o să te contrazică. Mă înțelegi, domnule Gas? Deoarece Gaston nu răspunse, bătrânul zâmbi mândru, dezgolindu-și dinții îngălbeniți. — Una din concluziile studiului meu este că nu există nici măcar o japoneză care să nu considere că bărbații le fac pe femei să sufere, că se profită de ele. Toate gândesc la fel. Bătrânul continuă, explicându-i și alte tehnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kobayashi care fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific. — Dacă-i cel la care mă gândesc, atunci locuiește pe Koshō-machi. — Koshō-machi? — A fost cândva cartierul deocheat al orașului, spuse bătrânul, zâmbind cu toată gura, de i se vedeau dinții îngălbeniți. Bănuiesc că nu știți ce înseamnă „deocheat“, nu? Zece minute mai târziu, polițistul și-a îmbrăcat pelerina și l-a condus pe Gaston până în Koshōmachi, mergând pe lângă bicicletă. — Vă las aici. Casa domnului Kobayashi e chiar la colț. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu ne mai întoarcem aici, explică Endō, încălțându-se. Așa că plătesc acum. A scos vreo patru-cinci bancnote din buzunar și i le-a întins femeii, ale cărei buze groase s-au deschis într-un zâmbet larg, dezvăluindu-i dinții îngălbeniți. Strada era cufundată în beznă. Întunericul era întrerupt, ici-colo, de câte un felinar ce iradia o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
simplu. Fraze scurte. Fii explicit. Surâzi și protejează. Încurajează și admonestează. Se admiră chiar și În postura de tribun, de navigator gata să iasă pe mare. Cu părul lui sârmos și pulovărul marinăresc, avea un aspect tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când a încerca să iasă din cameră a observat o tăietură lungă și cusută pe piciorul stâng. Credea că totul a fost un vis, dar nu-și putea explica de ce covorul de la intrarea casei era plin de noroi și frunze îngălbenite. Iar acea durere de cap pe care a simțit-o mai devreme îl bântuia din nou. Vurdea Robert, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Misterul verii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adus, de fapt, acolo, fiindcă e foarte important, mult mai important chiar decât cântecul păsărilor, e ceva ce nu mai văzuse nimeni de foarte multă vreme. Zicând astea, și-a descheiat paltonul și din buzunaru-i interior a scos un plic îngălbenit, pe care l-a pus înaintea mea, pe masă. Am vrut să-l iau imediat în mână, dar Csákány mi-a spus să aștept, că înainte de asta vrea să mă întrebe ceva, dacă știu ce s-a întâmplat cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit la ziar, cînd un glas se făcu auzit. - A cui a fost ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare ție că miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
era tipărit: „Foster, Michael, n. 09/28/64, SSN 651 43 1054“. Îl deschise și văzu, atașată pe interiorul primei coperte, o copie xerox a unei fotografii. Contururile acelea precise În alb și negru nu aveau nici o legătură cu fața Îngălbenită a morții pe care o văzuse Brunetti pe malul canalului cu o zi În urmă. Înăuntrul dosarului se aflau două pagini dactilografiate care spuneau că sergentul Foster lucra pentru Biroul de Sănătate Publică, că fusese amendat o dată fiindcă nu oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă că femeia din poza crăpată și îngălbenită lipită de piept încetează brusc să mai fie mamă, lacrimile să mai fie lacrimi, ci numai durerea rămîne ca un plic netrimis.
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
bântuite de coșmare. Se zbătea ca un animal rănit, se foia prin casă, care i se părea tot mai strâmtă si mai rece... Ca un mormânt... -Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură Iorgu uitându pe afară pe fereastră. Frunzele îngălbenite se desprindeau de pe crengi la cea mai ușoară clătinare. Desprinse, intrau ca într-un fel de agonie... un zbucium, ca o neliniște înainte de a muri. Rătăceau prin aer o vreme, ca un zbor de pasăre lovită în aripă, apoi cădeau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea Tainicele cărări ale iubirii să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
gâdilă într-un chip plăcut. Pinky era și el în picioare și acosta un perete. Evolua pe lângă pereți, zgîindu-se la globenurile și gravurile pe care era înclinat să le numească pe toate picturi, strîmbîndu-se 226 DANIEL BĂNULESCU dintr-un material îngălbenit și metalic, cu discutabile frunze de laur. Un model care, se observa, fusese la fel de trăsnit și-nainte. Acum, fiindcă tot era prieten la toartă cu Sfântul Părinte Pinky ar fi putut invoca relaxat pedeapsa divină. Nu apucă, fiindcă femeia se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el. - Domnule, zic, te culcai cu ea? Omul a surâs suferind. Profitând de suferință a lunecat câțiva pași pe holul apartamentului meu. Și-a insinuat gentoiul pe un fotoliu, a schițat un gest ca pentru a-și oploși mustățile - rare, îngălbenite ca de tutun, suferinde și ele - și m-a privit mustrător. - Au avut alții grijă... Uitați-vă: aș putea pentru ca să vă supun atenției câteva fotografii de la mare... Când eram la mare ne împroșcam cu nisip, chiuiam, ne umpleam gurile cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele ca de mâncărime șrse uita drept în ochii lui Bozoncea. Acesta apucă oasele îngălbenite și tocite pe margini. Între picioarele caramangiilor se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada ochiului toți. Gheorghe se ridică dîndu-l la o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe de satin lucios până la coate. Lui i se păruse că oamenii aceștia dezleagă lucruri încurcate, de nedeslușit. Tușeau scurt, se mai uitau la el, dar nu-l întrebau ce caută. Foile îngălbenite foșneau mai departe. Cârciumarul își spunea că nu se face să-i superi decât cu bani și privea mai departe, răbdător, prin ferestrele deschise, zidul verde din față, acoperit cu iederă. De afară se auzea fierberea orașului, stins ca într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]