5,200 matches
-
-mi revin - a conchis Costăchel. Era trecut de mult de miezul nopții și cei doi ședeau încă în marginea drumului de lângă cimitir. S-a lăsat ger, Costache! Ger?! Ce știi tu ce-i acela ger, Petrache? Ai văzut tu cum îngheață apa aruncată din gamelă? Nu! N-ai văzut! Atunci de unde vrei să știi ce înseamnă rusul, omule? Ce înseamnă Rusia? Orice povestire rămâne o povestire. Numai dacă ai trăit acolo înțelegi care-i adevărul. Acum, hai acasă, Petrache! Hai, că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zi, omătul era mare și ningea, da’ nu ca pe la noi. Acolo ningea cu spor, nu șagă. De a doua zi am început munca de ocnași... Tăiam pădurea. O zi întreagă umblam prin omătul până la brâu, pe un ger de îngheța și sufletul din noi. De mâncare să nu mă întrebați. Nu ar fi mâncat-o nici porcii... Paiele în schimb erau la mare căutare. Unui prizonier - cojocar de meserie - i-o venit ideea să facă un fel de platoșă din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Într-o noapte, mergeam în urma lui Filip, când... L-am văzut că s-o lăsat în genunchi, fulgerător. M-o apucat de mână și m-o trântit jos. „Nu mișca! Uite colo printre crengi se mișcă o lumină!” Mi-o înghețat sângele în vine... N-am așteptat nici preț de-o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bolșevicii! Te leagă înainte de a apuca să spui pâs! - a încheiat vorba Costăchel. O dimineață cu ger ascuțit... Bădie Costache! - a strigat goarza, oprită-n poartă. Ce-i măi Măcriș? De ce nu stai acasă? Nu vezi ce ger îi? Îți îngheață apa-n gură. Cum să stau, bădie? M o mânat la matale și la bădia Petrache cu țâdulele aiestea! Hai în casă, să te încălzești, omule! Aș intra eu... Dar dacă mă vede careva? Intră! Pe gerul ista nu stă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
saloane. Doctorul, presupunând că face un gest pe care l-ar face orice medic, chiar dacă nu era pacienta lui, la îndemnul Simonei luă un scaun și-l așază lângă patul acesteia. Un timp s-au privit. Cuvintele păreau a fi înghețat undeva, deși se găseau în plin sezon de primăvară. În același timp, amândoi își dădură seama de starea în care se aflau și-și zâmbiră. Arătați foarte bine, asta înseamnă că v-ați restabilit... Dacă îmi spune un doctor, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
oferită de calorifere era ca o părere, în timp ce în locuințele rezervate șefilor administrației locale, din centralele zonei urca spre cer un fum negru, într-un fuior gros, mai ceva decât de la locomotivele cu aburi uitate de istorie. Pentru a nu îngheța, locatarii puneau în priză reșouri, de cele mai multe ori improvizate, care făceau să sară uneori siguranțele de la tablourile electrice. Oamenii aflați în această situație găseau soluții salvatoare; de multe ori meștereau o siguranță din mai multe fire subțiri de cupru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de simțăminte, ce, mai târziu, avea să le numească el singur de dragoste... Victor încă avea acea față crispată și fără reacție, specifică tuturor celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului, atunci când femeia îi vorbi din nou, zâmbindu-i plăcut: - Te rog să iei loc. Pe mine mă cheamă Maria, iar singurătatea și sminteala de care ești pe deplin înconjurat te îndeamnă să-ți cauți uneori, cu orice preț, tovarăși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
străfunduri, atât! Iar, pentru asta, sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe cu totul cugetul și evlavia? Tu Îl mai ai pe Dumnezeu în tine, măcar cât de puțin, și mai crezi în El cu inima deschisă și supusă? Ar trebui, căci omul, prin firea lui înnăscută, este făcut ca să creadă în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
flutura prin fața ochilor un drapel zdrențuit pe care vei distinge - Într-o lumină crepusculară - semnele Învinsului. Și, gândindu-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un colț mai ferit unde să pot aștepta fără să fiu Îmbrâncită de cei care, Într-o haotică mișcare, căutau, cumpărau, cărau... daruri pentru apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar și nervul zâmbirii. După ceva vreme, sosește și bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sumbră și grea. N-a fost multă zăpadă, a nins destul de puțin, În schimb, gerurile au fost necruțătoare ( 25, 30 de grade). Aproape o săptămână nu am reușit să ies din casă. După aproximativ zece-cincisprezece metri de la ieșirea din bloc, Înghețam instantaneu. Într-una din aceste zile geroase, am hotărât să fac câteva cumpărături și, mergând pe stradă, am simțit cum mi se taie respirația. Tot organismul s-a contractat și mi-a apărut o durere subită În piept. Când temperaturile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai ales, Însetat, o după amiază Întreagă. Ei, ce amintiri! S-a ales praful de tot. Uită-te și la casa ta. Peretele dinspre grădină ți-a căzut pe jumătate, acoperișul e spart și plouă În casă, lemne nai, iarna Îngheți de frig, după focul făcut cu cei câțiva ciocălăi și vreascuri adunate de prin vecini, după ce se curăță copacii și se taie corzile la vița de vie. Cu ce ne-am ales, fa, Ano? Poate tu te-ai ales cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de tine, chiar dacă nu ți-am văzut chipul, dar realizez că asta nu mai are nicio importanță atât timp cât ai reușit să-mi invadezi sufletul. Tragic de singură, spuneam odată pierdută În acest labirint al singurătății, această sugrumare lentă care mă Îngheață de spaimă. Zilele sunt pline de surprise. Și iată, pe neașteptate, cineva s-a strecurat În spațiul meu claustral, aducând curenți calzi, blânzi, producând adevărate tulburări În sufletul meu nedumerit. Totul s-a schimat și se schimbă cu fiecare clipă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
anevoios. Am luat-o pe Mârzasca, o străduță În pantă, care scurta drumul, cât de cât. Ne aflam În plină iarnă și o iarnă nu prea blândă. Dimpotrivă! Gerurile de - 25 grade au persistat vreme de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în jur totul era alb. Bucuria celor mici nu avea măsură. Săniuțele ieșiră ca din pământ și țipetele copiilor animau drumurile. Din hogeaguri ieșea fumul și această atmosferă avea farmecul ei aparte. Copilul nostru ieșea și el cu săniuța sa. Îngheța bine și apoi venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii, de altfel, la țară, copiii nu sunt supravegheați de părinți și de maturi cum sunt cei de la oraș. De mici, au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sunt prea mică. Cu frații sau surorile mele puteam pleca decât până la amiază, timp când ei erau la școală, nu puteam ieși. Reușisem de vreo două ori să ies din casă fără voie, întorcându-mă udă și cu hainele aproape înghețate pe mine, dar nu mai îndrăznisem mai mult, pentru că, bătaia ce o primisem de la mama făcuse să-mi piară tot elanul de a mai ieși. Într-o zi, simțisem o dorință foarte mare de a avea o păpușă. Mi-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pline. Mirele, fericit, se cherchelise de-a binelea. Părea să fie mulțumit și tatăl fetei. Peste ceva timp, apărură mama cu fata care era gata de a porni la drum. Purta un cojoc care o ascundea mai toată, ca să nu înghețe pe drum. Își luă ceva haine și lucruri cu ea, apoi, luându-și rămas bun de la părinți, plecă cu iubitul ei care, de fericire, abia se mai ținea pe picioare. Când și cum ajunseră acasă, mirele nu-și dăduse seama
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și gospodari. Toată vara și toamna au adunat ca furnicuțele toate cele de trebuință pentru iarnă, ca să poată fi pregătiți și liniștiți și ei, la fel ca toți oamenii. Erau ultimele zile ale lunii noiembrie, dar destul de frig, pământul noaptea îngheța, iar ziua, când temperatura creștea puțin, se dezgheța. În acea seară, ca de obicei, ei lăsară toate în ordine afară, păsările și animalele închise, ușa la beci încuiată, porțile la fel. Nu trecu mult timp și cineva bătu în poartă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu voiam să se afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și îi ajutam pe cei nevoiași ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată n-am simțit mai multă solidaritate ca atunci când înghețam la coadă, când disperarea că nu poți lua o jumătate de kilogram de salam sau zece ouă ne făcea să ne uităm în străfundul sufletului celuilalt. Am trăit niște vremuri extraordinare, eu plâng după ele. Erau multe lucruri proaste, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sus, chipul i s-a schimonosit ca într-o oglindă spartă, intru în valuri, el rămâne pe mal, mereu va rămâne pe mal, nimeni, nimeni nu mă va urma, ar trebui să trec marea dincolo, pe lumea cealaltă, inima îmi îngheață ca o minge de sare, ies râzând din ape, cu rochia lipită de trup, îi văd privirile flămânde, o clipă, poate mi s-a părut, acum are un aer absent, ușor amuzat, bine, zice, dacă nu-mi spui nimic despre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie, gen „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele coșciugului”, unui neam străvechi, blând și mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi ierta. Silit doar de conștiință, dezavuez modul de a trăi în minciună și ipocrizie, și nu mă regăsesc în el, chiar dacă fac parte din normalul existenței cotidiene. Referitor la indulgența de care am amintit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate, cu mantinela și porțile construite din pietre de râu. Anual concuram cu succes la competițiile organizate de catedra de educație fizică a școlii, la probele de sanie sau schi fond
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se dezechilibră, forfecând aerul cu mișcări descreierate. Realiză că nu mai are timpul necesar pentru a-și Îndrepta corpul și nici un punct de sprijin de care să se ajute. Gândi că totul e pierdut și un fior rece, tăios, Îi Îngheță corpul, paralizându-l. Însă În clipa aceea, când desprinderea devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]