4,859 matches
-
era Întotdeauna Închisă duminica, așa că a doua zi nu l-am văzut deloc pe Norman. Duminică noaptea m-am Întors de la Rialto cu o senzație de greață. De la crenvurștul consumat, probabil. Se mai Întîmplase și altă dată, și nu eram Îngrijorat. Și, deși luni dimineața m-am simțit mai bine, nu-mi revenisem Încă de tot, așa că am hotărît să nu risc și să nu mă duc la Rialto noaptea următoare, chiar dacă asta Însemna să nu mănînc nimic pînă la următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cum i-aș fi putut explica ? Dacă aș fi fost În stare, i-aș fi scris un bilețel : „Dragă Jerry, mi-am făcut o gaură În podeaua ta și am plecat la o mică plimbare. Iartă-mă și nu te Îngrijora. Cu drag, Ernie.” Sau poate că m-aș fi semnat „Ernie al tău”. Sub podea, am găsit canioanele prăfuite obișnuite dintre grinzi, Însă nici un semn, nici o amprentă dentară sau un tunel, care să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
i-am spus doamnei Dermody unde pot fi găsit dacă mă caută cineva... — Și te-a căutat cineva? — Da, Jones, detectivul. — Jones? se miră Hilfe. — Da. — Și avea ceva important să-ți comunice? — Nu de asta m-a chemat, era Îngrijorat că-mi pierduse urma. Domnul Rennit, Însă, dorește să trec pe la biroul său. — Grijuliu om acest Rennit! O să trecem pe la el Îndată după aceea... — După ce anume? Întrebă Rowe. — După spectacolul de la care nu putem lipsi „cu nici un chip“, zise Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e foarte Îngrijorat de starea lui... se teme să nu-și facă vreun rău sieși, lui Însuși sau altora. Ochelarii fără ramă păreau să lanseze un avertisment: „Vrei să fii tras la răspundere?“ — Dac-ai da o raită În jurul iazului, poate că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum. Ai grijă ca doamna să nu-și taie beregata, mai avem nevoie de ea. Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu viața pe care-o visase cîndva. Își aducea contribuția la o bătălie măreață, astfel Încît Îi va putea spune Annei Hilfe, cînd o va revedea, că a avut și el un rol În lupta cu dușmanii ei! Nu-l Îngrijora prea mult soarta lui Stone; nici una dintre cărțile de aventuri pe care le citise În copilărie nu se sfîrșea tragic. Și În nici una nu scria că trebuie să ai milă de cei Învinși. Ruinele Londrei formau În ochii lui Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la ureche. Împreună, am ajutat la ridicarea ei pe targa ambulanței. În drum spre apartamentul său, în curtea din fața unui restaurant de pe marginea șoselei, Vaughan a recunoscut o târfă de la aeroport, o plasatoare de cinema cu jumătate de normă, mereu îngrijorată de aparatul auditiv defect al băiețelului ei. Șezând amândoi în spatele meu, i s-a plâns lui Vaughan de felul agitat în care conduc, însă el nu făcea decât să-i urmărească mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
incită la săvârșirea lor). În mare măsură, societatea e chiar așa dar cine o va vindeca? Mă întreb oarecum retoric cui servește în fapt manipularea mijloacelor de informare (mass-media) într-o proporție atât de mare încât e firesc să ne îngrijorăm cu toții. Să fie oare influența politică atât de mare? Desigur, cei care vor acest lucru au motivele lor. Dar nu sunt motivele și aspirațiile noastre ale tuturor. România a ajuns - se pare -, o mașină de vot pentru că mulți români votează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
2000, 92% dintre cele 6 milioane de pensionari din România trăiau sub limita de subzistență. Indicii ei de sănătate se situează printre cei mai scăzuți din Europa. În opoziție cu acești proaspeți îmbogățiți, se găsesc milioane și milioane de români, îngrijorați de perspectiva zilei de mâine, cu un nivel de trai foarte scăzut, comparabil cu cel al albanezilor și al moldovenilor, și desigur cu un acces foarte limitat la informație: România este pe cale de a deveni unul dintre cele mai inegale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îi aduc pe români în pragul disperării. Cele mai frecvente afecțiuni ale oamenilor săraci sau cu probleme de existență sunt depresiile și psihozele. Deși sunt tratați, mulți dintre ei riscă să nu se mai vindece niciodată, iar medicii se declară îngrijorați de starea spitalelor de specialitate și de numărul tot mai mic de locuri din aceste unități medicale.” Se cuvine să îi citez în continuare și pe d-l Varujan Vosganian, vicepreședintele al PNL-ului (economist și om politic): Agenda cetățeanului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
consecința directă a opțiunii politice și a deciziei politicienilor noștri, îndeosebi a acelora care s-au perindat la putere. Numai așa se explică încetinirile, stagnările și uneori regresul reformei. Tranziția a devenit o perioadă de experimente asupra populației tot mai îngrijorate de ziua de mâine. S-a neglijat însă suportabilitatea ei, încât la ultimule alegeri mulți au votat PRM-ul nu din naivitate neapărat ci mai mult din răzbunare, pentru că au fost mințiți și le-au fost înșelate așteptările. Durând de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nici un motiv să-și facă griji din pricina spațiului. Pe atunci aveai toată Africa la dispoziție, cea mai mare parte nefiind folosită, și nimeni nu-și bătea capul cu economia de spațiu. Acum era cu totul altceva, oamenii începeau să fie îngrijorați de ritmul debordant în care orașele înghițeau savana din jur. Casa asta, un bungalow scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-a reușit să obțină alte informații. Nu-l văzuse nimeni și nimeni nu avea nici cea mai vagă idee despre soarta lui. Părea că fusese înghițit de noapte. M-am dus acolo în după-amiaza sosirii mele. Burkhardt era foarte îngrijorat și a încercat să mă asigure că o să apară în curând. Dar nu a fost capabil să-mi ofere o explicație în legătură cu motivul pentru care i-ar fi trecut prin cap să plece fără să spună nimănui un cuvânt. Sud-africanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o farfurioară cu o tartă. Domnul J.L.B. Matekoni sorbi din ceai în timp ce Mma Potokwane îi relată problemele pe care le avea cu una dintre motopompe. Pompa se supraîncălzea după mai puțin de o jumătate de oră de folosire și erau îngrijorați că o să cedeze cu totul. — Uleiul, diagnostică domnul J.L.B. Matekoni. O pompă fără ulei se încinge. Trebuie să fie o scurgere pe undeva. O garnitură ruptă sau ceva de genul ăsta. — Și mai sunt și frânele microbuzului, zise domnul Potokwane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
normal, replică domnul J.L.B. Matekoni. Bine-nțeles că băieții își iubesc mamele. De ce n-ar fi așa? Mma Potokwane ridică din umeri. — De acord cu tine. Nu văd nimic în neregulă ca băieții să-și iubească mamele. Atunci, de ce-l îngrijorează treaba asta pe doctorul Freud? continuă domnul J.L.B. Matekoni. Ar trebui să fie îngrijorat dacă nu și-ar iubi mamele. Mma Potokwane căzu pe gânduri. — Mda. Totuși, era foarte îngrijorat de băieții ăștia și cred că încerca să oprească fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar fi așa? Mma Potokwane ridică din umeri. — De acord cu tine. Nu văd nimic în neregulă ca băieții să-și iubească mamele. Atunci, de ce-l îngrijorează treaba asta pe doctorul Freud? continuă domnul J.L.B. Matekoni. Ar trebui să fie îngrijorat dacă nu și-ar iubi mamele. Mma Potokwane căzu pe gânduri. — Mda. Totuși, era foarte îngrijorat de băieții ăștia și cred că încerca să oprească fenomenul. — E ridicol! exclamă domnul J.L.B. Matekoni. Sunt convins c-ar fi putut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
neregulă ca băieții să-și iubească mamele. Atunci, de ce-l îngrijorează treaba asta pe doctorul Freud? continuă domnul J.L.B. Matekoni. Ar trebui să fie îngrijorat dacă nu și-ar iubi mamele. Mma Potokwane căzu pe gânduri. — Mda. Totuși, era foarte îngrijorat de băieții ăștia și cred că încerca să oprească fenomenul. — E ridicol! exclamă domnul J.L.B. Matekoni. Sunt convins c-ar fi putut să-și ocupe timpul cu treburi mai importante. — Așa zic și eu, aprobă Mma Potokwane. Oricum, în ciuda acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci slujba ei, pe care acum și-o vedea amenințată. Dacă va trebui să lucreze într-un hotel, nu va mai putea să se întrețină cu prietenii ca până acum. În situația actuală, primea vizitele bărbaților in timp ce stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Da, asta intenționez să fac, răspunse Mma Ramotswe. O să mă interesez să văd dacă-l știe cineva. Dar între timp avem de scris câteva scrisori, Mma. Mai avem și alte cazuri. De exemplu, bărbatul de la fabrica de bere care era îngrijorat de fratele lui. Am aflat ceva și-i putem scrie. Mai întâi, însă, trebuie să-i scriem o scrisoare despre contabilul ăla. Mma Makutsi introduse o foaie de hârtie în mașina de scris și așteptă ca Mma Ramotswe să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul Badule nu-și mai strângea borul pălăriei cu atâta putere ca la început și se așeză mai comod în fotoliu. — Sunt foarte îngrijorat de ceva timp, mărturisi el. În fiecare noapte mă trezesc în toiul nopții și nu mai pot să adorm la loc. Stau în pat, mă zvârcolesc ca peștele pe uscat și nu-mi pot scoate din cap o idee. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la ceas. N-are nimic de-a face cu tine, îl liniști ea. Trebuie să merg să stau de vorbă cu o persoană în seara asta. E în legătură cu fiul doamnei Curtin. Iar persoana pe care trebuie s-o întâlnesc mă îngrijorează. Îi relată temerile ei. Îi povesti că, deși știa că-i puțin probabil ca un economist de la Universitatea din Botswana să se dedea la violență, e, totuși, convinsă de firea lui diabolică, iar asta o face să nu se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în tăcere, încrețind fruntea de neliniște. Apoi, când ea termină de vorbit, spuse: — Să nu te duci. Nu vreau ca viitoarea mea soție să înfrunte pericolul cu ochii închiși. Ea se uită la el. — Sunt fericită că soarta mea te-ngrijorează, spuse ea. Dar am menirea mea, aceea de detectiv particular. Dacă eram slabă de înger, mai bine mă apucam de altceva. Domnul J.L.B. Matekoni se întristă. — Nu-l cunoști pe bărbatul ăsta. Nu poți să te duci așa, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îndepărtă În grabă, se cățără pe culmea abruptă și pîndi de acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am fost prezentați așa cum se cuvine. Ești premiul din spatele ușii numărul trei. Ești domnița ori tigrul. În lumea noastră în care nimeni nu mai poate ține un secret, un văl bun zice: Mulțumesc că n-ai spus nimănui. Nu te îngrijora, zice Brandy. Or să umple ceilalți spațiile goale. La fel cum fac cu Dumnezeu, zice. Ce nu i-am zis niciodată lui Brandy e că am crescut la o fermă. Era o fermă de porci. Daisy St. Patience se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
solduri. Închisă în spatele mătăsii mele ca-ntr-o cușcă, instalată înăuntrul norului meu de organza și georgette, ideea că nu-mi pot împărtăși problemele altor oameni mă face să mă doară-n cot de problemele lor. — O, și nu te îngrijora, zice Brandy. Încă o să ai parte de atenție. Ai niște țâțe și un cur bestiale. Doar că nu poți să vorbești cu nimeni. Oamenii pur și simplu nu suportă să nu știe ceva, îmi zice. Mai ales bărbații nu suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]