5,682 matches
-
asta. —Bun sfat. Mulțumesc, am spus. Când am intrat din nou În magazin, mulțimea Începea să se risipească. Pe neașteptate, cineva m-a bătut pe umăr. —Sylvie? Sylvie? M-am Întors. Lângă mine se afla Alixe, cu o expresie de Îngrijorare pe chip. —Sylvie, ce se mai aude de proba mea? Ce binecuvântare să ai o memorie atât de proastă Încât să uiți și că ai uitat ceva. Luând decizia că era mai bine să nu-i aduc aminte că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întorcându-i spatele brusc lui Marci. Bebelușii urăsc... machiajul. Are un impact negativ asupra dezvoltării creierului lor. Trebuie să-l duc de aici. Spunând asta, Valerie ieși, iar Marci se Înroși puternic la față de jenă. Se uită la mine, cu Îngrijorare. Apoi Întrebă: Cumva tocmai am fost respinsă de plodul ăla? 12tc "12" Tragedia lui Marcitc "Tragedia lui Marci" „La naiba! Un bebeluș plângăcios de 16 luni respinge o mondenă disprețuită!“, titra În dimineața următoare Gawker Stalker 1. Un Bebeluș Monden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la Jack’s pe West 10th Street. Dar am văzut-o pe Sophia seara trecută, la Alixe. Ea avea pandantivul la gât, spuse Marci. Nu, am tresărit eu, incapabilă să-mi ascund Îngrijorarea. Asta este imposibil. Ia uite, am adăugat eu, arătându-i pandantivul, pe care Încă Îl mai purtam În jurul gâtului. — Este identic cu cel pe care-l purta ea, susținu Marci. Asta este ciudat. Foarte aiurea. —Marci, trebuie să afli musai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
găsești Într-un hotel un grătar din argint pentru prăjit pâinea este mai greu decât să dai de un democrat În Texas. Cred că o să-i dau un telefon lui Hunter, am spus eu. O să-și iasă din minți de Îngrijorare. — În nici un caz. Eu o să fac rost de un avocat, să fie pregătit, insistă Lauren. Oare nu ar trebui ca mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren nu auzi Întrebarea și spuse doar atât: —Trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cele din urmă, la telefon. Îi răspunsesem din greșeală la telefonul mobil, iar când i-am auzit vocea, am devenit atât de nervoasă, că m-a luat cu fiori. —Iubito, unde ești, pentru Dumnezeu? Mi-am ieșit din minți de Îngrijorare, spuse Hunter. Nu-mi venea să cred că Hunter dăduse, În sfârșit, de mine. Prietenele mele juraseră să păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu de-abia dacă Îmi mai deschisesem mobilul În ultimele câteva zile. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putea, la celălalt capăt al lumii. Unde? am Întrebat-o somnoroasă. —Aeroportul Narita din Tokyo. M-am ridicat În capul oaselor În pat și am aprins o veioză. Poate că aventurile lui Lauren puteau să mă scoată din starea de Îngrijorare. Ce cauți tu la Tokyo, Lauren? am Întrebat-o. —G.M. Ce să-ți mai spun? Ne-am sărutat În toaleta de la clasa I a Liniilor Aeriene Nipone. E ca În Lost in Translation. Cred că mă iubește la nebunie, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care să vorbesc despre Hunter: căci era ultimul lucru pe care doream să-l analizez cu Marci sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot nici un semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se produse o oarecare Îngrijorare. Ce i se Întâmplase? În ziua aceea, când o sunasem pe Lauren pe mobil, acesta era mort. Când am sunat acasă, mi-a intrat direct mesageria vocală. Ce a fost și mai ciudat a fost reacția lui Thack: pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a spus că iese afară pentru cinci minute și... și nu s-a mai Întors. Pașaportul ei nu mai e, d-d-d-dar... plângea Agata, de-abia o Înțelegeam. Păi, poate e În vacanță, am sugerat, Încercând să nu-mi trădez propria Îngrijorare. Nu pleacă niciodată fără ca eu să-i pregătesc valiza. Ea nici nu știe măcar cum să facă o valiză. ÎhhhÎÎÎh! Cred că a murit! —Agata! i-am tăiat-o repede. Asta nu e adevărat! Dar, domnișoară, și-a lăsat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acest tânăr simpatic, cu gusturi diversificate, căci Dan bea cam orice, de la Château Haut Brion la Emu Export și înapoi. Așa că, după ce trecuseră trei zile de când nu-l mai văzuse, Cealaltă Carol merse atât de departe încât își exprimă fățiș îngrijorarea: Tată, spuse ea, a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prea mari ca să vină la cabinet. Îi faceți o vizită la domiciliu? — Of, bine, bine. Spune-i că dacă nu reușește Helen Meyer să-l vadă, mă duc eu diseară. Margoulies își clătină capul dintr-o parte în cealaltă. Falsa îngrijorare a gestului era, în mod sigur, compusă din interes și iritare. Dar era genul acela de iritare care voia să arate că, de fapt, interesul e mai mare. Margoulies îi zâmbi lui Bull și îi spuse: — Vino la mine când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai rău e că simt că mi-a afectat tot interiorul piciorului. Ca și cum... ca și cum m-aș fi metamorfozat cumva. — Și doare foarte tare? Vocea lui Margoulies sugera îngrijorarea. Acum stătea lângă Bull și privea spatele lat și pistruiat al monstrului. — Dacă mă doare? Păi, da... normal că mă doare... Vocea lui Bull se stinse și pe față i se așternu uimirea. Dacă mă doare? Cum naiba de îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mânca pe cele mici. Kong Rong a devenit, mai târziu, un cărturar vestit și a fost numit primarul unei localități. În perioada aceea de mari frământări sociale, el și-a manifestat de multe ori, prin vorbe, fapte sau în scrieri, îngrijorarea și nemulțumirea față de autoritățile vremii. În cele din urmă, Kong Rong a fost ucis de Cao Cao, o căpetenie cunoscută din istoria Chinei. De la dispreț la respect În secolul al V-lea î.e.n., pe teritoriul Chinei erau numeroase state. Qin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să comită și-o crimă pentru a-l scăpa de chinuri pe nenorocitul acela. Îl vedea bălăcindu-se În apa mîloasă a iazului, cu ochii lui albaștri senini, cu mustața-i țepoasă de militar și cu expresia aceea de adîncă Îngrijorare și simț al răspunderii. Un lucru este limpede: nebunii Își păstrau personalitatea chiar și În acest loc. Nici o nebunie nu putea stinge În sufletul lui Stone simțul datoriei ostășești față de semenii săi. Recunoașterea făcută În „Pavilionul special“ se dovedi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe macadamul pătat de ulei. În lumina tot mai slabă a serii, curcubee începură să-i încercuiască gleznele slăbite. Se întoarse și se uită-n jos la mine, cu o grimasă stranie pe fața-i învinețită, un amestec clar de îngrijorare și ostilitate. Totuși, tot ce-am putut vedea a fost îmbinarea neobișnuită a coapselor sale, deschizându-se spre mine într-un fel deformat. Nu sexualitatea poziției îmi rămase în minte, ci stilizarea teribilelor evenimente în care fuseserăm implicați, extremele durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la rana de pe scalp. - O să-ți aduc niște machiaj. Îmi închipui că singura atenție cosmetică ce li se arată aici pacienților e la morga Ashford. Am ridicat ochii spre ea, privind-o mai atent. Demonstrația ei de căldură și de îngrijorare conjugală mă surprindea în mod plăcut. De-a lungul ultimilor ani, distanța mentală dintre slujba mea de la studiourile din Shepperton unde se produceau reclame pentru televiziune și propria ei carieră înfloritoare la departamentul de excursii în străinătate al Pan American
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
atunci când venea vorba de ea. - Sigur. E mai greu traficul acum? Par să fie de trei ori mai multe mașini decât erau înaintea accidentului meu. - N-am prea băgat de seamă. N-o să încerci să împrumuți mașina omului de serviciu? Îngrijorarea ei era emoționantă. De când cu accidentul, pentru prima dată de mulți ani, părea absolut în largul ei alături de mine. Accidentul fusese o experiență extremă de un fel pe care propria ei viață și sexualitate o învățaseră s-o înțeleagă. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii unui uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fel de țară trăim?”. Recentele alegeri de pe scena vieții politice românești, atât cele locale din iunie 2004, cât și cele parlamentare de la sfârșitul lunii noiembrie, pot oferi lumii întregi o imagine reală a democrației din România și totodată motive de îngrijorare. De ce afirm aceste lucruri? Pentru că nu sunt deloc convins și încântat de faptul că noi trăim într-un stat de drept autentic, în care instituțiile statului își fac datoria pe deplin, cum este de altfel firesc. Voi oferi, pe parcursul acestei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să ofere dovezi, el avertizase că țara se afla în fața unei «rebeliuni legionare»referire la mișcarea de extremă dreaptă din anii ’30. Simpatia și solidaritatea manifestate față de România în Occident în decembrie 1989 au făcut loc stupefacției și unei profunde îngrijorări. Ca să folosim cuvintele unui comentator român, mineriada din iunie 1990 a fost momentul când «România a devenit o țară ciudată» în ochii occidentalilor. Ajutoarele economice din partea Comunității Europene au înghețat imediat după violențele minerilor. De asemenea „în pofida faptului că a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și PDSR, pare împăcat cu democrația la nivel procedural, dar manifestă tendințe monopoliste și este dispus să consolideze măsurile pluraliste numai sub presiune externă. Nivelul scăzut al presiunii opiniei publice în favoarea reformei și a reînnoirii reprezintă un motiv de autentică îngrijorare;” România duce încă lipsă de o cultură politică în cadrul căruia sprijinul pentru practicile și instituțiile democratice să aibă un ecou amplu. Până în 1989 ea a avut parte de o cultură a dependenței, în care majoritatea cetățenilor era dispusă să rabde
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mari părți din istoria sa. O dovadă destul de convingătoare despre corupția și moralitatea din PSD și cea a liderilor acestuia este însăși uniunea cu PUR, ca replică la Alianța PNL PD (Dreptate și Adevăr), deși „în unele cercuri plutea îngrijorarea din cauza alianței electorale încheiate între PDSR și Partidul Umanist Român (PUR), vehicul politic al unui controversat întreprinzător, Dan Voiculescu, care își dobândise o mare parte din baza de putere lucrând în întreprinderile de comerț exterior controlate de Securitate înainte de 1989
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noștri sunt sfinți, mucenici, martiri. Deci, îndreptarea lumii e în funcție de noi. Mai mult: ființa omenească e singura verigă dintre Dumnezeu și Creație. Omului i s-a încredințat marea răspundere să supravegheze soarta Creației. Dumnezeu n-a dat această ascultare, această îngrijorare, n-a dat-o îngerilor, a dat-o omului. Putem cugeta la învățăturile părintelui Arsenie care mai spune: „Omule, de tine depinde tot ce-i în afară de tine. Și nedreptățile, și sărăcia și deznădejdea. Învață să ai mereu un zâmbet ascuns
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întîlnire cu el. Nu era chiar foarte ușor, de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi murdar într-o casă aristocrată! "Cîinii? Credeți că..." Radul Popianu se considera un om priceput la sufletele altora. Reușise să strecoare acea sămînță de îngrijorare de care avea absolută nevoie pentru a fi considerat un am util, un om de care ai nevoie. Nu era dintre aceia care avea încredere în prietenie, în intimitate, îi ajungea utilitatea. "Important este să creezi mereu și mereu nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
privit într-o doară pe fereastră și i s-a părut că acolo se află ceva neobișnuit, tulburător, de o frumusețe indescriptibilă. De aceea s-a și speriat. Sperietura s-a simțit în glasul său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]