1,433 matches
-
care să-i facă onoare, ea va crea stipendii pentru actori și actrițe.” Preocupați de limba în care se scriu piesele de teatru au fost toți poeții, prozatorii și criticii din Muntenia, Oltenia și Moldova. V. Alecsandri, de pildă, scria, îngrijorat, în gazeta „Trompeta Carpaților” (11 nov. 1873) că traducători, uneori de-a dreptul ignoranți, fără o pregătire specială, tălmăceau din germană și franceză „într-o limbă macaronadă ridicolă și indigestă... care nimicește interesul pieselor, fie cît de bine giucate.” Și
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
în iarbă și se ruga. Visul meu, mi-am zis, și m-am închinat. Văzându-mă, s-a ridicat și a venit la mine: -Ce e cu tine, feciorul meu, aici în viul pădurii? - m-a întrebat el, văzându-mă îngrijorat. -Am pierdut o vacă!- i-am răspuns eu scurt, tremurând de frica necunoscutului. Dar dumneavostră cine sunteți?- am insistat eu. -Eu sunt Dumnezeu! Auzind acestea, am înlemnit. Am făcut legătura cu visul meu de azi noapte și pur și simplu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
Și dă-i chiote și pocnete de bici! Căpitanul Zefir rămase cu gura căscată, uluit de ce-auzea, dar și contrariat că flăcăii voiau musai să treacă de cordonul format de soldații din garda sa, ca să meargă... la măritul împărat. Îngrijorat, întrebă pe un soldat: - Ce vor zurbagii ăștia? - Trăiți, dom' căpitan! Vor s-o răpească pe prințesă și s-o ducă la o nuntă din poiană. - Ce poiană, mă? Ce fel de nuntă? - Spun că așa au poruncă de la Mărțișor
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
uita, nea Costică, mai e puțin și vin alegerile. Se schimbă Guvernul. Vin alții și sistemul se zdruncină. Nici chestorul nostru nu va rămâne. Deci, să rezolve până la schimbare. Altfel... Fănel nu reușea să întrețină o atmosferă plăcută. Era încordat, îngrijorat, neatent. Avea momente în care nu auzea și nu vedea nimic. Gândul că reclamația era pe biroul unui procuror pe care nu-l cunoaște îl paralizase. Salvarea lui a fost doamna Mihaela. În mare vervă, intuind de altfel ce se
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
cap o pălărie tiroleză de vânător de cerbi și a dat iama în ei prin pădurile imperiului, lăsându-l pe Kossuth să dea iama cu Honvedseg-ul în Transilvania. La Porțile Apusenilor în Ianuarie 1849. La Debrețin, Kossuth este tot mai îngrijorat fiindcă dinspre Budapesta vin vești tot mai rele și cu ele parcă aude tobele armatei imperiale venind. Generalul Bem este singurul care, prin victoriile sale militare, îi aduce speranțe, de data această după cucerirea Clujului din mâna habsburgilor, ceea ce i
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
matali cu contabila ailaltă! - Foarte bine! În toamnă facem livrările ordonate, raportăm creșterea și ne mai rămân și nouă câte ceva pentru casele noastre... - Da' așa-i da' ne scade dreacu' șeptelu' și la anu' celălalt o cam belim, spuse destul de îngrijorat bietul Iftode. - Beiiii, Iftode, io mă tot gândesc că are dreptate tovu când zice că ești bou! Pe tine te doare-n cur acu' dă șeptel, iar io mă muncesc să luăm prime la sfârșitu' anului și s-aveți ce
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
Toate Articolele Autorului Oare cum s-o fi întâmplat Când telefonul am scăpat Că m-o tot întrebat și soarta De n-oi fi confundat toarta Sau vreun buton misterios Că din listă eu te-am scos Pe ton muieros, îngrijorat Căci răspunsul n-am aflat Și nici misterioasa setare Cum pierdut printre sertare De bulbucașe că net are Și e chiar fără de hotare Prieteni buni în adorare .. De nu bagat ei vreo blocare De face-pok și alienare Că nu știu
TELEFONUL FACE-POK.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352634_a_353963]
-
vreo patru-cinci, dacă sunt de toți! Dar... dispăruse deja, eu neputând a-mi explica cum(?), sau unde(?), Alex... În plic însă, când m-am uitat, erau exact cinci sute de dolari, banii cu care eu depășisem zeciuiala obișnuită, fiind puțin îngrijorat chiar, că nu i-am mai spus și soției ”boroboața” mea, pentru a nu o supăra cumva, întru-cât ea suferă cu inima. ...Iată! Așa avea să se împlinească chemarea mea, căci și el, dar și eu și oricine care ar
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
este, așa că nu-i nevoie să vă mai explic cum să ajungeți la ora opt și jumătate, pentru că la ora nouă începe proba scrisă. Privirile fetelor se îndreptară întrebătoare spre profesor. Parcă doreau să-l surprindă dacă este sau nu îngrijorat de reușita lor. Calmitatea și încrederea lui în capacitățile fetelor le insufla siguranța că se vor descurca destul de bine în timpul examinărilor. Cum profesorul Condurache era plecat în altă cameră să aducă materialele pe care le vor discuta pentru olimpiadă, Emanuela
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
o adâncime de aproape doi centimetri, spărgând acel material dur. Priveam cu uimire, așa cum priveau toți cei care veniseră să vadă, la sfârșitul programului de lucru; cadre militare, elevi, personal civil. Nu am rămas la discuții. Am plecat grăbit și îngrijorat spre acasă. Copiii erau mici, de cinci și de șase ani, iar ploile din luna trecută, însoțite de puternice descărcări electrice, lăsaseră urme și în zona blocurilor de locuințe din apropierea școlii, în care locuiam. În plus, știau și ei, atât
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
și nu fuseseră niciodată într-o tabără. Eram convinsă că numai tăticu mă iubea, pentru că nici el nu fusese încântat de idea să plec singură pentru trei săptămâni de acasă, printre străini. -Dac[ o să se îmbolnăvească fata? a întrebat-o îngrijorat. -Dac[ nici într-o tabără nu o fi un doctor, atunci nu mai este niciunul în țara noastră. Parcă ai venit aici din pădure? i-a răspuns mami mirată de întrebarea lui. Tăticu a oftat și fără să-i pună
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
I-am povestit despre necazul meu și după ce m-a ascultat plin de înțelegere, și-a expediat prietenii cu un simplu fluierat și am plecat amândoi la librărie. -Când nu-l mai vrei, să mi-l dai! mi-a spus îngrijorat. Bunica mea o să-l facă friptura la cuptor cu cartofi și sos. -Și dacă am să-l păstrez din ce o să-ți facă friptură? l-am întrebat mirată, neștiind să cred dacă Matei spunea adevărul sau vroia să mă sperie
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ea să iasă în curte. -Nici morcovii mei nu i-am terminat, cum să umblu la ai dumitale? Tanti Oala țipa de răsuna curtea. Nu o interesau morcovii noștri, dar voia să știe cine îi mâncase pe ai ei? Tăticu îngrijorat de istoria morcovilor, care făcea să se zguduie curtea de înjurăturile lui tanti în ungurește și de jurămintele în românește ale mamei, că nu luase în ultimul timp niciun morcov din pivniță, a ieșit din casă și furios, a coborât
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Dreptaciul: Nu! Doar îți spun că ea este ochiul care plânge pentru a râde celălalt. Stângaciul: (ironic) Într-o societate perfectă spre care ne îndreptăm, satiră ta nu-și are rostul. Chiar este interzisă. Acolo eu sunt fiul comunității. Dreptaciul: (îngrijorat) Dacă o fi cum zici, noi vom fi parte a comunității. În concluzie nu suntem noi. Suntem o comunitate. Iar comunitatea se regăsește în noi. Rezumând la mine, pentru a nu generaliză, si a nu te supără, daca comunitatea sunt
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
matali cu contabila ailaltă! - Foarte bine! În toamnă facem livrările ordonate, raportăm creșterea și ne mai rămân și nouă câte ceva pentru casele noastre... - Da' așa-i da' ne scade dreacu' șeptelu' și la anu' celălalt o cam belim, spuse destul de îngrijorat bietul Iftode. - Beiiii, Iftode, io mă tot gândesc că are dreptate tovu când zice că ești bou! Pe tine te doare-n cur acu' dă șeptel, iar io mă muncesc să luăm prime la sfârșitu' anului și s-aveți ce
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
scară, ca părul ielelor electrizat sub ramuri, ca nucleele sub microscop, ca urechile doamnelor la teatru, ca submarinele ieșite din adâncuri, aprind lumina și totul se risipește, în fața mea stă mut - profesorul ************************ Numai copacilor morți le place focul, spunea profesorul îngrijorat, cineva se uită la cer și deschise o umbrelă înflorată, un gând mărunt poate fi grădinar pentru întreaga lume, cine ar putea reteza norii? Profesorul luă o afină între dinți și o strivi încet, auzeam geamătul mic al boabei, apoi
APOTEOZA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357510_a_358839]
-
Cale liberă. Interveniți! În timp ce echipajul de la SMURD intra în acțiune, Emanuela și profesorul s-au apropiat pentru a-și confirma sigur identitatea victimei ce zăcea în mormanul de fiare. - Este ea..., da! Este doamna doctor Străinu! exclamă emoționat și extrem de îngrijorat profesorul. Trăiește? Faceți tot ce trebuie! Faceți imposibilul! Fără să realizeze ce face, o prinse pe Emanuela de mână, strângând-o destul de tare... - Domnule Profesor..., zise Emanuela privindu-l insistent. - Spuneți, doamna Romașcanu... - Mmmmă doare brațul..., zise Emanuela, indicând cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă, făcând semn cu bărbia către mama ei. - Nu, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă, făcând semn cu bărbia către mama ei. - Nu, nu este nevoie! șopti aceasta, ținându-și batista la ochi. Iuli, mai spune tu domnului... Știi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
și le-am urcat la fel, decis să ajung cât mai repede la mașină să-mi iau pe mine hainele uscate bine meritate : La ora 16 strâng tabăra, îi mulțumesc lui Traian și Valeriei și încep să cobor încet încet, îngrijorat de noroiul alunecos pe care cauciucurile mele merg că și pe gheață. Îmi iau la revedere de la bătrânii fumegatori și mă împac cu gândul că voi reveni cu forțe noi. Timișoara, 25.06.2012 Liviu Samoila
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
mea, ba îmi și întinsese cu simpatie mâna, consimțise să rămân. Musafirul continuase să vorbească și cu mine de față la fel de dezinvolt ca până atunci, povestea întâmplări de pe front sau din detenție fără nicio reținere, asta în timp ce tata privea mereu îngrijorat spre fereastra întredeschisă, de parcă ar fi stat ascuns cineva sub ea, trăgând cu urechea. Ca și cum ar fi vrut să-i facă în ciudă, domnul Magda îi vorbea cu voce de stentor: Mai ții minte, dragul meu, spunea, când ne-a
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
că îi venea să plângă. Piciorul drept îl cam târâia, că nu era sigur pe el deloc și mâna dreaptă abia mai ținea toiagul ... - Ei, ce e, Sfinte Petre pe pământ ?, l-a întrebat Dumnezeu, uitându-se la el foarte îngrijorat. Sfântul Petru s-a așezat jos cu mare greutate, să-și tragă sufletul, săracul, pentru că era obosit de atâta drum. Apoi și-a șters o lacrimă cu mâna stângă, când și-a întors Domnul capul într-o parte, ca să nu
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
golaș de sub rochiță. - Minodora! Exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor își reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi spuneți că nu v-a plăcut. Sunteți mai mult îngrijorat dacă se varsă sucul de portocală pe covor sau de sărut? Lăsați-l în colo de pahar. Și agățându-l din nou de gât, eleva își prelungi atacul asupra acestuia, limba ei scotocind neliniștită printre buzele cărnoase ale bărbatului, care
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
dreptul ei... Să văd dacă mai e în birou, că ea pleacă ultima, de regulă”. - Ce faci, domnișoară, nu ai reușit să pleci acasă până acum? a întrebat-o pe fata ce tasta de zor la computer, încercând să pară îngrijorat, imediat ce a pătruns în încăpere fără a mai aștepta vreun răspuns la bătaia înceată în ușă. - Nu s-a putut, domnule jude, știți prea bine câte dosare am de finalizat după ședința de ieri... - Ei, vreo sută doar... Floare la
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
ușor peste tot de vânt. -Nana,cum te mai simți? Se apropie Karon,luand-o de mână. -Mai bine,deja pot să mă ridic. -Dar nu ar fi mai bine dacă te-ai mai odihni la pat? Întreba Aongus puțin îngrijorat,asezandu-se lângă mama lui . -Mă simt deja mai bine.Nu e nevoie să mă tratați că pe o invalida.In plus,mi-e dor să ies pe afară,sau să stau să gătesc. -Nu-ți face griji pentru astfel de
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]