8,755 matches
-
tipuri de critici sau la ecranizările unor romane, ci și la modul în care cele două arte trăiesc una după urma celeilalte. Se fac filme despre scriitori mai des decât se scrie ficțiune despre regizori. Există literatură bună care poate îngropa un film dacă acesta tratează materialul într-un mod ortodox și literatură bună care poate stimula o producție originală. Pentru ultima situația nu mă pot gândi la un exemplu mai bun decât Cărțile lui Prospero a lui Greenaway. Și totuși
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
e nevoită a le îndura în zona conveniențelor: "toți sînt supărați pe mine că trăiesc/ mă privesc ironic și condescendent/ marea mă vrea cît mai repede o cochilie goală/ văzduhul mă dorește creangă ruptă și totuși/ există undeva/ o piatră îngropată în pămînt/ care mă ține-n viață cu invizibilitatea-i" (ibidem). Evocat parțial, atins într-un punct sau altul, complexul universal se reconstituie datorită "obiectelor de tăcere", bune conducătoare ale semnificațiilor sale, relee ale totalității care nu pregetă a se
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
dispariția lui Dumitru Tinu. Totuși numic nu le dădea dreptul de a proclama la plecarea lor moartea ziarului la care și-au făcut numele. Oameni care pînă mai ieri, alaltăieri își declarau iubirea eternă pentru Adevărul au vrut să-l îngroape în ziua în care și-au anunțat demisia de acolo. Că Adevărul făcut de ei nu va mai exista e cît se poate de adevărat, dar ziarul cu acest nume nu moare la ordinul lui Cristian Tudor Popescu. Sînt convins
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
învăluite aici într-o mantie de tinichea mistică. Rândurile cărții ne poartă în exilul autoimpus al unor foști pușcăriași, adulmecând cu agilitate de copoi "realizarea" în străinătate; ne îngrozește o nouă invenție - "copilul...o mașină de facut bani"; ne simțim îngropați sub discernământul modernizării: restructurări masive, șomaj, privatizările întreprinderilor, inflația ("...ie lumea rea și amarâtăă!..."); simțim ca pe un fier încins în clocotirea forței muncitorești la mineriadă "vorbele scrise-scandate-cântate-recitate ale unei noi istorii". Recunoaștem cu resemnare în paginile cărții fauna ciudată
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
oprobriul, mă voi face și eu de râs. Voi scrie și eu însumi, cu mâna mea, o recenzie, despre o carte proprie la revista unde sunt părtaș de atâta amar de vreme... Fie ce-o fi! Decât să-mi fie îngropată în uitare cartea, mai bine să mă arate lumea cu degetul, să ajung măcar astfel celebru pentru urmași. Ceea ce și îndrăznesc, în rândurile următoare. Cum se procedează, recurg și eu mai întâi la citatele pe temeiul cărora se construiește orice
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
încheie cursa nu știu unde, departe în orice caz, foarte departe, într-un loc de neatins, într-o altă lume. Uite, chiar trece unul. Eu: adică? El: greu de explicat. Eu: fă un efort! El: vreau să spun, numele tău l-am îngropat în mine, să zicem, aproape de micile comori ascunse în mine. Nu așa multe, știi. E aici înăuntru, ghemuit în sufletul meu. O comoară ascunsă trebuie să rămână îngropată, nu? Bum! Mormântul meu, iată ce a devenit Fred. Iată că mă
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
în mine, să zicem, aproape de micile comori ascunse în mine. Nu așa multe, știi. E aici înăuntru, ghemuit în sufletul meu. O comoară ascunsă trebuie să rămână îngropată, nu? Bum! Mormântul meu, iată ce a devenit Fred. Iată că mă îngroapă în el, ei! nici chiar așa. Poftim, ar trebui să-i spun mormântul meu de fiecare dată când el îmi zice nevastă-mea. Eu îngropată în el alături de câteva obiecte prețioase, și mai ce? îngropată de vie. O idee fixă
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
să rămână îngropată, nu? Bum! Mormântul meu, iată ce a devenit Fred. Iată că mă îngroapă în el, ei! nici chiar așa. Poftim, ar trebui să-i spun mormântul meu de fiecare dată când el îmi zice nevastă-mea. Eu îngropată în el alături de câteva obiecte prețioase, și mai ce? îngropată de vie. O idee fixă, înmormântarea. Chiar și cu mama lui, și-a băgat în cap că trebuie cu orice preț înmormântată în Italia. Locul ei e acolo! Și ea
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
devenit Fred. Iată că mă îngroapă în el, ei! nici chiar așa. Poftim, ar trebui să-i spun mormântul meu de fiecare dată când el îmi zice nevastă-mea. Eu îngropată în el alături de câteva obiecte prețioase, și mai ce? îngropată de vie. O idee fixă, înmormântarea. Chiar și cu mama lui, și-a băgat în cap că trebuie cu orice preț înmormântată în Italia. Locul ei e acolo! Și ea, ea nu contează cumva? Unde mai pui că mama lui
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Hop, uite-l că se întoarce. într-un sicriu. Cu picioarele înainte. Tâmpitul. Nu, n-o să povestesc întâmplarea asta. Ba da, poate. Nu, nu și gata. Ba nu, s-a enervat mormântul meu, nu înțelegi, nu tu, numele tău e îngropat în mine, el: Laure, nu tu, înțelegi? Numai că Laure sunt eu, i-am răspuns, și dacă o înmormântezi pe Laure, pe mine mă faci să dispar. Și pe urmă, de ce tot spui la toată lumea că eu cânt la vioară
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
au ajuns la senectute, au trei copii, nici unul aproape, cu toții rătăciți pe tărâmul american. Distanța se creează lent și locul afecțiunii e luat de formalități: o felicitare de Crăciun, un cadou banal... La șaptezeci de ani, după pensionare, trezindu-te îngropat în ceea ce ai adunat timp de șapte decenii (chitanțe, facturi, obiecte inutile, amintiri), ce pasiuni, ce obsesii mai poți avea? Puțini scriitori sunt dispuși să pătrundă în universul bătrâneții poate din teamă sau din dorința de-a alunga necunoscutul. Bătrânul
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
cu nuanțe, nu împotriva, ci în apărarea poeților: "Necrofilia literară e mereu aducătoare de notorietate. Poezia moare, firește, într-o bună companie și nu altfel decît în această companie; ea moare alături de Dumnezeu, de istorie, de om. Cînd îi vom îngropa definitiv pe aceștia, probabil vom îngropa și poezia. Pînă atunci însă, cred că cea mai potrivită apărare a poeziei e chiar ea însăși; de aceea am numit acest cuvînt înainte passe parole." Se pot vedea, din aceste cîteva rînduri puse
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
apărarea poeților: "Necrofilia literară e mereu aducătoare de notorietate. Poezia moare, firește, într-o bună companie și nu altfel decît în această companie; ea moare alături de Dumnezeu, de istorie, de om. Cînd îi vom îngropa definitiv pe aceștia, probabil vom îngropa și poezia. Pînă atunci însă, cred că cea mai potrivită apărare a poeziei e chiar ea însăși; de aceea am numit acest cuvînt înainte passe parole." Se pot vedea, din aceste cîteva rînduri puse "în capul trebii", două lucruri. Întîi
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
tipărit în 1941 la Editura "Bucovina-I. E. Torouțiu", expune unilateral un punct de vedere și nici nu cred să fi avut o circulație semnificativă. Cum polemica s-a desfășurat îndeosebi în anul 1941, războiul și schimbarea de regim au îngropat-o în uitare. A rămas în memorie mai mult ecoul ei anecdotic: faptul că Dan Botta, după ce i-a adus lui Blaga acuza de plagiat, iar acesta i-a răspuns prin câteva accente jignitoare, l-a provocat cu adevărat pe
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
un sânge nepotrivit cu ideile bolșevismul reșapat pe care-l practică. Puterea lui Iliescu provine din faptul că e singurul membru al partidului care posedă o viziune ideologică perfect articulată. Sigur, e o viziune jalnică, demnă de dispreț, menită să îngroape țara definitiv. Dar e, în același timp, o viziune coerentă, capabilă să-și genereze mijloacele de ofensivă și strategiile de eliminare a oricui se opune dorinței liderului. Aerul de ușoară indecizie al multora dintre actele lui Iliescu nu trebuie să
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
precaritățile ori să-și dreseze orgolioasele viziuni, dorința lor de dominare este, cu siguranță, inferioară pretențiilor pe care le vehiculează. Cu toate acestea, doar mediocrii se gîndesc la onoruri. Or, numai mila și indolența înalță mediocritatea, după cum invidia și emfaza îngroapă talentul. Și poate că meschinăria este forma tipică de exprimare a compozitorului contemporan, iar inducerea în eroare, un mijloc la îndemînă de a ieși din încurcătură și de a accesa notorietatea, de a cărei sete poate să se astîmpere fie
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
romanul în stil franțuzesc, aș zice. Romanul este confesiunea scrisă a Augustei către fostul ei psihiatru cu care a avut și păstrează încă o relație ușor ambiguă, depășind oarecum cadrul strict al terapiei. Confruntarea cu memoria Agatei, sora mai mică, îngropată în cimitirul cu pricina, reprezintă prima provocare a Augustei de după psihoterapie. Scrisul fostului pacient este deopotrivă introspecție, confirmare a vindecării și, de ce nu, un act indirect de seducție a doctorului devenit confident de bună voie și utilizator al însemnărilor ca
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
caz, punctul era pus acum la locul lui. La sfârșit de poveste...Traseul ei inițiatic ajunsese la sfârșit”. Așa își zicea, așa își închipuia, îndreptându-se către casă. Aceasta era convingerea ei: Că trecutul a rămas, definitiv, trecut. Că e îngropat, pentru totdeauna, o dată cu Mihai Lazăr, căruia apucase să-i mărturiseacă, fără a ști dacă el, pe patul de moarte, a înțeles sau nu ce i se spune, că s-a despărțit și de Tudor și de Puiu, și de întregul
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
pare să poată duce dincolo de lumină, adică dincolo de orice formă, dar și dincolo de orice senzație și de orice noțiune". Simbolismul ieșirii din beznă se regăsește în toate ritualurile de inițiere, ca, de pildă, în mitologiile morții, ale dramei vegetale (sămînța îngropată în pămînt, întunericul din care va răsări o plantă nouă).Nașterea înseamnă venirea în lumină.Lucian Blaga spunea:,,Veacuri de-a rândul ,filozofii au sperat că vor putea odată pătrunde secretele lumii’’.De aceea Lumina mai înseamnă și cunoaștere,iar
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
colț de vid Odă falsă de Forever, ce o credem ca zăluzii... Ne drogăm cu macii vara, ne-amețesc aripi de fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm în mușchiul verde, ne topesc păduri și munte... Sângele-n fragile ducte nu-i dorință, ci obuze Pentru noi coboară cerul câte-o scară de mătase Vals de doi accentuează sentimentele obtuze Îngerii confuzi dansează printre oștile retrase... Ceru-și
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cine oare nu-și dorește, ca să fie fericit Și prosper în astă lume, împlinit și mulțumit? Tot aleargă omu-n viață, căutând senzații noi Și se-ngroapă-n substitute, amăgit de-a lui nevoi. Niciodată avuția, aur, bani, îndestulare, Nu va da-n deplinătate, siguranța viitoare, Când izvorul bogăției are fundament greșit, Omul se va pierde-n vicii, răvășit, dezamăgit. Azi filozofía lumii caută altfel fericirea, Imoralul
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
față de orice încercare de clarificare a greșelilor comise în trecut. Nu este vorba numai despre trecerea sub tăcere a dosarelor existente în arhivele Securității, ci și de alte greșeli care îndeamnă la analiză, cunoaștere și judecată. Cei care vor să îngroape trecutul pentru totdeauna vor de fapt să scape de greșile lor rușinoase cu obrazul curat." Spre deosebire de editorialistul EVENIMENTULUI ZILEI, Cronicarului îi place să creadă că prin intervențiile făcute la această comisie parlamentară, Biserica Ortodoxă a avut o reacție de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
în care moartea ne lasă să o "vedem", să o simțim: umedă, rece, terestră și concretă, mocirloasă, zgomotoasă. Spațiul propus de scenograful Helmuth Stürmer este un șantier - cu schele, găleți, cu var pe jos - un șantier în care, poate, se îngroapă lumea fostului rege și se construiește alta, după chipul, asemănarea și gustul noii conduceri, un alt teatru pentru alte piese și înscenări. Conceptul de "teatru-n teatru" funcționează perfect, coerent și profund. Este lumea teatrului văzută, în același timp, de pe
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
criticului îndrăzneț". Din păcate, abolirea cenzurii n-a coincis cu dispariția unui mental viciat, dominat de conservatorismul postideologic, de un "centralism" al opiniei ce nu îngăduie variațiuni, id est, spre a pune degetul pe rană, de un dogmatism care, chiar îngropat într-un verbiaj "democratic", nu e mai puțin constrîngător. Revizuirile - termen ajuns aproape peiorativ, din pricină că a fost răsucit la infinit de atîția pledanți ai stagnării - sînt frecvent refuzate, pe motivul că ar tulbura "stabilitatea", cultul valorilor, spiritul istoriei. Astfel disprețul
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]