1,130 matches
-
răi. 9. Toate acestea le-am văzut, și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cînd un om stăpînește peste alt om, ca să-l facă nenorocit. 10. Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducîndu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune! 11. Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
lume unde domnește haosul, răutatea, lipsurile materiale, neputința, prostia. Originalitatea acestor autori constă în etalarea diferitelor stări sentimentale, în exprimarea necesității de a răspunde și corecta enormele greșeli ale politicienilor, satirizarea prostiei și incompetenței sau scoaterea la lumină a patriotismului îngropat. Fiecare Antologie a fost lansată într-o tabără, în diferite locații din țară, unde poeții și prozatorii au găsit și s-au încărcat cu energia vitală actului de creație, unde au socializat cu ceilalți creatori de frumos și unde s
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și de hoți, Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți. Ridicați spre Înalt privirea, arzând blestematul jug, La căldura întregirii și la flacără de rug, Iar cenușa, ca ofrandă pentru Ștefan, îngropați, în mormântul de la Putna și la poale de Carpați. Bătrâni... -Salut... -Salut! -Ce faci? Cum îți mai umpli timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma de pe card. Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani ai adolescenței. Am adormit în palanchin și am avut un vis straniu. Intram în mare ca un pește. Înotând, am intrat într-o gaură dintr-o peșteră îngropată adânc pe fundul mării. În jurul marginilor gropii erau spini deși. Pielea îmi era zgâriată de spini și apa din jurul meu se făcea roz. Înotam în sus și în jos într-o durere groaznică, încercând să scap de spini. Atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îmi amintesc că odată mi-am agățat rochia de acesta când mi-am petrecut noaptea cu el. Privirea mea se oprește pe sicriul gol ce poartă numele meu. E plasat în dreapta lui Hsien Feng, de parcă aș fi deja moartă și îngropată înăuntru - așa cum voia Su Shun, așa cum Majestatea Sa aproape că a ordonat, așa cum s-ar putea să fi fost viața mea. Acesta va fi locul meu de odihnă veșnică, departe de strălucirea soarelui, departe de primăvară, departe de Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și răscrăcărat... Abia acum câțiva ani mi s-a dezvăluit misterul acestui personaj, când i-am făcut o vizită la Roșiori, unde e maestru mecanic. M-a invitat la el acasă și la întrebarea mea de ce instalația electrică nu e îngropată, mi-a răspuns că n-o avea, a instalat-o el personal și n-a vrut sa mai spargă zidul. A început după aceea să-mi povestească, deși nu mai vedeam oe se mai putea adăuga, în acest timp privirile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și a borș. Cei trei băieți mergeau cu plasa În nădejdea că oamenii nu luaseră chiar tot de prin jăpși și ar fi putut prinde câțiva carași sau, dacă ar fi avut noroc, chiar și vreun crap de zece-douăsprezece kile, Îngropat adânc În nămol și scăpat ca prin minune de zecile de plase și de hodoroabe care Îl căutaseră. Roua se ridicase de pe frunze când ajunseră pe Dig. Nu se zărea nimeni nici printre lanurile de porumb dinspre Miazănoapte, nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fire, aproape palpabilă, o frică atât de uriașă și de neclintit, Încât, paradoxal, Începuse să mă liniștească: știam cu siguranță că voi muri și această certitudine aproape că mă Împăca. Am căutat ca un orb „gaura” (un tub de ciment Îngropat vertical În pământ, ce servea drept locaș de tragere dacă postul ar fi fost, cumva, atacat) și m-am aruncat În zăpada dinăuntru. În curând, nămetele a Început să se refacă În jurul adăpostului. Nu știu de ce, aveam mare grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îndrăgostite ale cititorilor de literatură. Îl văd. Mă întâlneam zilnic în mahalaua Cișmigi ului, cu corpul lui chinuit care suferea s‐ ar fi zis de mâhnirea de‐a nu fi murit mai de mult. Un obraz palid și văros, ochii îngropați departe în găurile negre ale unei frunți cernite de marginile mari ale pălăriei enorme. Mustața albinală stuf oasă și o pensulă de barbă aspră dedesubt. Slab, slab, sfios ca un întârziat, călcând cu economie asfaltul, el umbla ca un străin
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mă iubea? îmi doream cu disperare să mă iubească. Luke s-a ridicat în scaun și și-a plimbat mâinile prin părul lung. îi așteptam încordată răspunsul. înainte să vorbească, Luke a inspirat adânc. —Nu, a zis el. O parte îngropată adânc înlăuntrul meu s-a ofilit și a murit. Am închis ochii încercând să țin la distanță durerea. Nu-i adevărat, m-am chinuit să mă conving singură. Era nebun după tine. încă mai e. — Nu, a repetat Luke. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apartamentul lui - imens și cu un pat mare alb, cu o cuvertură gofrată, cu o combină muzicală de ultimă generație și două concepte de antilopă. — Uită‑te în baie, zice Luke. Îl urmez și... e de vis. Un jacuzzi uriaș îngropat, cu mozaic, cu cel mai mare duș pe care l‑am văzut vreodată deasupra lui, și un raft întreg de uleiuri de aromaterapie în niște recipiente splendide. Dacă aș putea să‑mi petrec tot weekendul în baie... Deci, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-odată de aspectul prințului. Schimbat în bine, chiar în foarte bine. Costumul tradițional armean îi dădea un plus de suplețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușurat și porni în căutarea altor căței. Destul de curând, nimeri într-o haită de semeni gălăgioși, dornici de o mare zbenguială. Tot sărind și alergând, căzu într-un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate, a o mie de gândaci, a o mie de râme... Se rostogoli de câteva ori și se pomeni nas în nas cu o cățelușă. Malteza avea umori extrem de promițătoare pentru o mie de sărutări și o mie de amoruri săltărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adesea Îi lăsau abandonați timp de mai multe zile, fără ca asta să deranjeze pe cineva, căci, așa cum spuneau medicii și infirmierele, oricât de rău ar fi stat, să moară n-ar fi putut. Acum erau morți, luați de acolo și Îngropați, aerul spitalelor devenise pur și cristalin, cu acel inconfundabil miros al său de eter, tinctură de iod și creolină, ca pe munții Înalți, sub cerul liber. Nu s-au deschis sticle de șampanie, dar zâmbetele fericite ale administratorilor și directorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bolii și tuturor celor care au legătură cu ea, asistentelor, psihiatrului, chiar și acestui bătrân, ei sunt rudele sale cele noi, rudele noii sale soții, în ele se va încrede de acum încolo, lor le va descoperi cele mai adânc îngropate secrete, iar eu îmi reiau locul pe scaunul din fața ușii, acolo stătea ieri polițistul, îi simt trădarea arzându-mi umerii, este ca și cum îndărătul perdelei ar avea loc o orgie învăpăiată. Bărbatul care iese în cele din urmă din cameră nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o mulțime de comori în adâncurile sufletului ei, plutind asemenea unor vapoare pline de bogății, trebuie ajutată să le scoată la lumină, iar eu întreb, dar dacă nu are cine să o ajute, și el spune, totul va rămâne acolo, îngropat. Deci asta încerci să faci, îl privesc eu cu un zâmbet acru, iar el zice, nu, nu chiar, eu doar stau de vorbă cu ea din când în când în timpul pauzelor, deoarece văd că este singură, încerc să o încurajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Willie Sawyer. Probabil că acu’ stă singur În casă. Willie Sawyer - Ăsta habar n-are să se distreze. Iubitorii de vară La jumătatea drumului plin de pietricele dintre orașul Hortons Bay și lac era un izvor. Apa trecea printr-o conductă Îngropată, apoi se scurgea prin gura crăpată a țevii, trecea printr-un cîmp cu mentă de la marginea drumului și se vărsa-n mlaștină. Stînd În Întuneric, Nick Își băgĂ mîna-n apa izvorului, dar nu putu s-o țină acolo, pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-aș fi fost eu prea Încet. — Te descurci bine. O să-mi revin, nu-ți face griji, o să fiu mai rapid. N-am ce să pățesc de la niște cola. Și-a Împușcat al doilea porumbel imediat ce arcul ușii de la cușca Îngropată a sărit. Toți au văzut cum Îl lovește și al doilea glonț Înainte să atingă pămÎntul. N-apucase să facă mai mult de un metru de la cușcă. În timp ce băiatul se Îndrepta spre pavilion, unul din concurenții locali Îi spuse: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
portocali și livezi de pomi simbolice pentru Împărați, dar ceea ce-l interesa erau subteranele Parisului. Pe timpurile acelea, la Paris nu exista o adevărată rețea de canale de scurgere. Era o combinație de canale la suprafața pământului și niște conducte Îngropate, despre care se știe foarte puțin. Romanii, Încă de pe timpul republicii, știau totul despre Cloaca Maxima a lor, iar după o mie cinci sute de ani, la Paris nu se știe nimic despre ceea ce se petrece sub pământ. Iar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
evident. Nu era de ajuns să găsești sursa semnalului. Trebuiau să ajungă la generator, să afle mai multe despre cauza acestui apel și prezența acestei astronave pe această lume minusculă. Să vină atât de departe și să nu exploreze misterul îngropat aici era de-a dreptul de neconceput. Curiozitatea și spiritul întreprinzător, la urma urmelor, au fost motoarele care au condus speța umană departe de planeta originară, izolată, neînsemnată prin golful imens dintre stele. Luă o hotărâre, singura logică în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prietenii sau rudele victimei puteau încerca să o salveze. În general, trupurile celor răstigniți erau lăsate neîngropate, să se descompună sau să fie sfâșiate de păsări și animale (deși legea romană permitea ca trupurile să fie luate de pe cruce și îngropate; cf. Digesta 48.24.1,3; Josephus, Viața 420-421). Voi lăsa această chestiune și problemele cu privire la îngroparea lui Isus pentru Capitolul 2, care este dedicat doar acestui subiect. După Cicero (Împotriva lui Verres 2.5.168) și Josephus (Războaiele iudaice
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
această idee nu are nici cea mai mică șansă de a fi adevărată. Mai recent, un alt scriitor, cu pretenții de cercetător riguros, dar a cărui operă este absolut lipsită de onestitate, a sugerat că Isus a fost într-adevăr îngropat, dar că el era în comă și că, mai târziu, cu ajutorul prietenilor și colaboratorilor săi (între care se afla și guvernatorul roman Pilat!) a fost eliberat din mormânt. „Dovada” invocată în sprijinul acestei ipoteze este total bizară și neconvingătoare. Din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au lăcomit pentru carne (Num 11,33-34) sau ucigașii osândiți (Dt 21,22-23) au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la vestea că fiul său, Iosif, a fost ucis și devorat de animalele sălbatice. Patriarhul plânge: „Fiule, nu moartea ta mă întristează, ci felul ei. Dacă ai fi fost îngropat (etaphes) în țara ta, aș fi fost mângâiat și aș fi vegheat și te-aș fi îngrijit pe patul tău de suferință; în timp ce mureai, ne-am fi schimbat ultimul rămas bun, ți-aș fi închis ochii, aș fi plâns pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant că unele tradiții analizate anterior ar putea avea o legătură directă cu mediul sacerdotal, sau chiar ar putea fi rodul său (ca în scrierile de la Qumran). Dacă este așa, atunci însemnătatea acestor legi și tradiții în privința execuției
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]