1,838 matches
-
cu gândul la femeia care trebuia să coboare. N-a înțeles de ce era îmbrăcată în negru. N-a înțeles de ce nu mai putea s-o aștepte, de ce se grăbea să... Sirena salvării se auzea din ce în ce mai aproape. Puținii călători, îl priveau îngroziți cum se topea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se îi împrăștie pe
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
de bancă. Respira greu, de parcă ar fi venit de la ora de educație fizică. Roșie în obraji și cu ochii cât cepele, începu să gesticuleze sălbatic. - Olga, Olga! Nu o să-ți vină să crezi ce s-a întamplat! Am privit-o îngrozită, dar nu am reușit să întreb nimic pentru că Tania oricum abia aștepta să îmi dea vestea. - Criști.... Criști e în fața bisericii, chiar lângă gard... Stă cu mâna întinsă și... Nu am mai așteptat finalul, am deschis larg ușa și mi-
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
își priviră trofeul cu nedumerire. Piatra strălucea de parcă ar fi fost plină de licurici. Ieșiră în curtea căminului, în întunericul ce se înstăpânea de veacuri peste sat. Piatra începu să licărească tot mai intens. Parcă ieșeu flăcări. Pontatoarea o aruncă îngrozită. Piatra se izbi de curtea pietruită din fața căminului,sfărâmându-se într-o ploaie de scântei. -Ce-ai făcut? Cum mă mai prezint în fața tovarășilor fără premiu? Ea nu spuse nimic. Un plâns ușor începu să-i cuprindă corpul. Apoi trupul i
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
Tradiția de a te săruta sub ramura de vâsc își are rădăcinile într-o frumoasă legendă scandinavă legată de Frigga, zeița dragostei și de Balder, zeul soarelui, fiul acesteia. Într-o noapte, Balder are un vis despre propria-i moarte. Îngrozit, el aleargă la mama lui să-i spună visul. Premoniția fiului ei despre moarte o îngrijorează nespus de mult, întrucât ea știa că odată cu Balder va dispare și pământul. Pentru a preveni o astfel de tragedie, Frigga aleargă la toate
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
petrol lampant ? Scobitori și... nu mai știu eu ce? FIRICĂ: A avut, n-a avut. Le-a luat cine le-a luat și acum ce-i cu asta? COANA MARE (semnificativ): Va să zică tu erai ! Ridică tonul, bate din picior, Firică îngrozit). Și în timp ce ăla bătrânu' adormea cu sticla-n mână printre butoaiele din cramă cine servea clienții dacă nu tu, mă' pezevenghiule? FIRICĂ: Asta făcea orice băiat de prăvălie. Când mă gândesc la vremurile alea ce tânăr și chipeș eram pe
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
al speciilor, ci de acea cauză nobilă în numele căreia orice cercetător trebuie să i se dedice cu trup și, mai ales, cu suflet. De aceea, cînd auzise că sexagenarul Caiafa a fost găsit mort într-un sat din apropiere, se închinase îngrozit și în același timp și disperat. Murise Caiafa? Cum? De ce? Asasinat? Moarte naturală? Dumnezeule! 21 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
a vârât iute în portmoneul scos din buzunarul de la piept al vestonului de elev: - Să trăiești, mămico!, a spus el repezit și a sărutat-o, tot așa, pe obraz. Atunci, Oara a privit pentru prima dată ceasul și a exclamat îngrozită: - Na, că nu mai prinz trenu’ de trei, nu măi ajung la timp în gară, trebe să rămâi la ăl de șapte! Apoi s-a liniștit și, privindu-și cu drag copilul, s-a hotărât pe loc: - Hai să te
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
de existență conștientă. Sub mine acum piatra strivea albul vieții, iar fragmente de coloane au devenit picturi pictate cu roșu ale existenței. Un vuet ... și cerul se lipise de pământ, încercând să potolească valurile sale. Din huruitul adâncului, eul meu îngrozit și agățat între aici și coloana de dincolo, a început să perceapă cuvinte cu trosnete și huruit greu de tobe uriașe care aveau drept față, susul și josul, toate într-o zbatere nimicitoare. O coloană uriașă de praf și de
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
a fi planificat, plecase într-o delegație de achiziții cu o tânără contabilă, un fel de nepoată, angajată de curând și care trebuia instruită pe teren. După ce bău tot laptele și râgâi sonor, tovul își aprinse o țigară, ignoră privirile îngrozite ale lui Iftode și puse prima întrebare de control: - Ia, zi, băi, Iftode, tu ai citit sarcinile pă zootehnie prevăzute în plenara dăn luna trecută!? Alea spuse dă Marele Tovarăș, ca să le priceapă tot animalu’! Figura dârză a onestului Iftode
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
este estompat, linii stranii se desenează pe sticla ferestrelor, mâinile pereților se desfac, se lungesc, se-agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă magică, o rază strălucitoare de lumină coborâtă din ceruri, un flux de argint țesut la marginea de
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
Eram disperat. De fapt, ajunsesem între cele două abisuri, rătăcit prin pădurea de liane uriașe.Am stigat disperat:ajutoor!..ajutooor!...Cine să audă pe un biet acarian? Doamna se ștergea, zâmbind fericită. Iar eu eram tot mai agitat, tot mai îngrozit. Mă putea arunca printr-o ștergere cu prosopul drept într-unul dintre cele două hăuri întunecoase. Deși meritam, Dumnezeu nu m-a pedepsit(încă). Pentru că, doamna și-a parfumat părțile delicate ale superbului său corp și...când a venit cu
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late. Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar numai
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
pe vine, mă ridic și mă uit în urma balaurului. Buruienile din grădină, pe unde trecuse jivina erau culcate la pământ de-o parte și de alta de puteai trece cu cotiga pe urmele lăsate, așa era de late.Un vaier îngrozit se ridică în încăpere. Nimeni nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar numai
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
Ce spui tu Stanley, Paul al meu, Paul al nostru e grav rănit ? după care am strigat spre Zâna care stătea în pat: Mami, mami, Paul al nostru a avut accident grav și este în Spitalul Saint Jerome! Zâna țipă îngrozită: «Ce spui tu de Paul... grav, spital? Lasă, Dumnezeu e cu noi! Du-te îndată la Radu și plecați cu mașina la spital!» Am plecat valvârtej, ca un nebun, îmbrăcat sumar pe un ger și vânt siberian, cumplit, la Radu
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
ne-am revăzut, era cu schiurile pa umăr și se îndrepta spre casă. Ne-am pupat ca și altă dată. -Vii de la schi? Dar unde-i Mihai? -M-a părăsit de o jumătate de an. -Nu-mi vine să cred! - am exclamat îngrozită. -Stă cu cineva. -Și-a părăsit familia, pe cei doi copii ai voștri? -Da. -Cine-i? E mai tânără ca tine? -Nu, e mai în vârstă. -E mai frumoasă? -Nicidecum. -Are facultate? -Nici măcar. -E mai bogată? -E vânzătoare într-un butic
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
a fi planificat, plecase într-o delegație de achiziții cu o tânără contabilă, un fel de nepoată, angajată de curând și care trebuia instruită pe teren. După ce bău tot laptele și râgâi sonor, tovul își aprinse o țigară, ignoră privirile îngrozite ale lui Iftode și puse prima întrebare de control: - Ia, zi, băi, Iftode, tu ai citit sarcinile pă zootehnie prevăzute în plenara dăn luna trecută!? Alea spuse dă Marele Tovarăș, ca să le priceapă tot animalu’! Figura dârză a onestului Iftode
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
câte un vizitator întârziat, aparținători ai bolnavilor ce se grăbeau spre casele lor. Câte un cadru medical se deplasa grăbit între pavilioane. Emanuela medita la viață, la destin și la câte îți poate rezerva acesta într-o singură zi. Era îngrozită, dându-și seama cât de multe evenimente, mai ales neplăcute, se pot întâmpla într-o singură clipă. „De ce, oare, oamenii nu țin cont, mai mult, de acest aspect? Poate ar fi mai fericiți... Poate că ar fi o lume mai
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
spre ea și o tragi tare de cămașa ei de noapte...Ești în stare să îi rupi cămașa numai să se trezească...mamă, mamă, pârrrr...erau singurele cuvinte pe care le mai puteai rosti de frică...Mama, se trezește și îngrozită vă ia pe câte doi sub brațele ei firave și...aproape vă aruncă în zăpadă lângă poartă fugind îngrozită spre casa cuprinsă de flăcări după surioarele tale...Uite-o...a reușit...le-a scos și pe ele... Mamă ce bună
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
să se trezească...mamă, mamă, pârrrr...erau singurele cuvinte pe care le mai puteai rosti de frică...Mama, se trezește și îngrozită vă ia pe câte doi sub brațele ei firave și...aproape vă aruncă în zăpadă lângă poartă fugind îngrozită spre casa cuprinsă de flăcări după surioarele tale...Uite-o...a reușit...le-a scos și pe ele... Mamă ce bună ești...Dezbrăcați, desculți, tremurând de frig, doar brațele mamei - și ele dezgolite - vă înconjoară încălzindu-vă...Priviți îngroziți la
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
Osman Pașa, trecând prin Procopie - ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul Sfântului Ioan mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
a istoriei de un secol și jumătate, nu știau că trăiesc ultimul an de bucurie și libertate, din cei 22. Fără nici un avertzisment, tancurile și puhoiul roșu al rușilor îi înghite ca lava unui vulcan, în 28 iunie 1940. Priveau îngroziți ceea ce se chema pactul Ribbentrop-Molotov, care îi obliga la o nouă și lungă robie.” Nu trebuie să uităm nici să iertăm atrocitățile comise și chinurile fraților noștri de când cizma străină stă pe grumazul lor. Nume schimbate, schimonosite, cruci distruse și
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
nu i-ați pus apă? A sărit oala-n sus, pentru că n-a avut apă-n ea! Măria era făcută ghemotoc, după ușă. Lenica și Anica se uitau mirate una la alta. Mărin s-a repezit la Anica, zicându-i îngrozit: - Mamă, unde ți-e barișu'? Nu vezi că stai cu conciu' gol, în fața lu' bâtu? Anica își pipăi capul. Când dădu de conciul gol, fu în stare să-și ridice fusta, ca să și-l acopere. - Aoleooo!, strigă speriată - și o
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
Bărbatul întoarse capul către trenul care intrase cu viteză pe pod. Lăsă undița într-o singură mână, cu cealaltă blocând copila în spațiul îngust dintre șine și parapetul metalic. Curentul de aer încins împins către ei, îi izbi peste fețele îngrozite. În goana nebună a trenului, în acele momente de panică, printr-o fereastră deschisă, un călător aruncă o sacoșă de plastic care îl lovi pe bărbat peste cap. Abia respirând, la nici o palmă de vârtejul vagoanelor, el găsi ciudat că
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
apărea în fața. Din disperare, rechinii adevărați se sinuciseră, lăsându-se devorați de noii veniți a căror cruzime nu avea încă un termen de comparație. Dar, fatalitate! Oceanele se goliră și ele de hrană, iar acum în fața colților Rechinului Suprem fâlfâia îngrozit Rechinul Savant, Îngrozi, îngrozit, dar tupeul nu și-l pierduse. - Preaînțeleptule, am soluția! Pe pământ mai sunt încă furnici, păsărele, melci, șopârlițe, tot felul de jigănii pe care în marea ta mărinimie nu le-ai păpat atunci... - Șiii?... - Am deja
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]