3,364 matches
-
a acelui sentiment îngrozitor pe care îl încercase în acele clipe. Poate nici nu era prea bine spus "consecință", mai exact ar fi fost "prelungire", chiar așa, o prelungire firească a sentimentului, o continuare normală din impalpabil în palpabil a îngrozitorului sentiment pe care îl crease istorisirea lui Radul Popianu despre noutățile introduse în Vladia de către Comitetul de Acțiune al colonelului Stoicescu. "Nu știu dacă răposatul Bîlbîie a făcut bine, acum că nu mai este nu vom ajunge să-l vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scuză, o motivație pentru orice ticăloșie. Iuda însuși își putea justifica vînzarea prin aceea că numai prin jertfa sa (orice trădare este un act nemilos, violent în primul rînd față de cel care o făptuiește!), că numai luîndu-și asupra sa povara îngrozitoare a vînzării îl poate ajuta pe Isus să-și îndeplinească menirea. Cum ar fi putut Isus să urce pe cruce și de acolo la tatăl său dacă nu ar fi fost vîndut, trădat de Iuda? Toate au un rost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîmpla dacă puterea intră în mîinile lui Caraiman." Mihail deveni și mai cenușiu decît era, decît începuse să fie în ultima vreme. "Scuzați-mă, prințe, scuzați-mă! Desigur că mă interesează. De aceea și stăm de vorbă. Ar fi ceva îngrozitor, pentru noi toți să ne dăm legați în mîinile unui ins care nu are nici un principiu moral. Poate are, cu siguranță are principii după care se conduce, dar este evident că nu fac parte din categoria moralei." Pangratty se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de mult, dar la urma-urmelor trebuia făcută. Cu atît mai mult, cu cît nimeni altcineva decît el n-ar fi fost în stare să-i spună directorului Serviciului adevărul adevărat. "După aceea, domnule Mihail, după aceea s-a întâmplat ceva îngrozitor. Locotenentul Georgescu i-a cerut arma, un revolver Beretta, inginerului Stoicescu, nici nu știam că inginerul umbla înarmat, acesta a scos-o de la spate, o purta în betelia pantalonilor sub cămașă, nu e un revolver mare, ofițeresc, cred că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
multă lume decât la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i‑o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu până la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mâinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satâr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va trebui să-l jupoaie de viu? Venerabilul bătrân îl privi trist și resemnat. Ce altă variantă mi-ați lăsat? Unii îi vor pielea, iar alții îi vor viața... Nu-mi rămâne decât să le separ. Va fi cel mai îngrozitor lucru care s-a făcut vreodată în Bora Bora, se tângui Amó Tetuanúi. Nu se va mai șterge niciodată din memoria oamenilor. Ba se va șterge, daca Omul-Memorie n-o să amintească de el, sublinie celălalt. Până la urmă, barbarii aia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
parcă avea un nod în gât. — M-am rugat la Taaroa și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se franșe. Și când soarele a început să încălzească, a disparut și înțepeneala corpurilor, iar puțin după aceea au început să miroasă urât. — Câți mai erați în viață? —Trei, dar eram într-o stare atât de jalnică, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spuse ironic: De ce te-ai dat de gol? Data viitoare mă puteai păcăli din nou. Luana începu să râdă, din toată inima, cu toată gura, așa cum îi era felul. Data viitoare?! Data viitoare să te ascunzi tu acolo... Cele mai îngrozitoare zile erau acelea în care Ema și Dan plecau împreună cu părinții la țară, la bunici. Se trezeau devreme, se găteau cu haine frumoase și ieșeau în curte să-i privească pe cei mari cum pregătesc automobilele pentru drum. Femeile scuturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care decima mii de vieți în toate colțurile lumii și Bica își văzuse fiica intrând pe poartă sfâșiată, devastată, desfigurată de o privire goală. "Mamă, Eduard va muri". Din ziua aceea Sanda devenise un om condamnat la singurătate. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a apreta totul: așternuturi, haine, gulere, mai lipseau chiloții și șosetele și ar fi transformat-o, cu ușurință, în omul de tablă din "Vrăjitorul din Oz". Gâtul țeapăn, incapabil să se miște în gulerul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
văzuse colegele dezvoltându-se armonios, cu mult înaintea ei, stăpânind tainele cochetăriei și se simțise, dintr-o dată, mică și insignifiantă. Se așeză cu Anita într-un colț, în sala de sport ornată cu baloane și lumini, încercând să scape de îngrozitorul sentiment de neputință și zădărnicie. Își trăgea mereu rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de fotbal. Prietena ei n-o mai văzuse atât de deprimată. Într-un moment de bucurie generală, Luana se încăpățâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
efort serios, demn de toată mila. Era nostim să le vezi căznindu-se să se lase pe spate, cu privirea ridicată a speranță și ajutor spre cer, chinuindu-se să se arcuiască, cu mâinile zvârlite în lături și cu grimase îngrozitoare pe chip. În momentul când credeai că sunt gata să reușească, le vedeai căzând grămadă pe spate. Se ridicau anevoie, icnind, cu mândria șifonată. Dar chinurile nu se sfârșeau aici. Urma coșmarul șpagatului. Picioarele se depărtau încet, cu o infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să se depărteze mai mult de atât și pace. Îngrozitoare umilință, mai ales pentru Luana, care nu pricepea de ce chestia asta cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
micile idile din viața acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fata îi privi chipul drag și trupul tânăr. Dimineață el o găsi sprijinită în cot, cu ochii ațintiți asupra lui. Ce faci? Aștept să învie minunea ochilor tăi. Ești nebună! Dumnezeule, tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ți-am spus, mă grăbesc. Nu pot să cred! Ai uitat ce-a fost între noi? Ernest dădu semne de nerăbdare. Doar nu-ți închipui c-ai fost singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă privind luna agățată sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie care să tacă. Începu să împroaște acuzații îngrozitoare de infidelitate iar Ștefan nu găsi nimic mai bun de făcut decât să râdă de ea. Înfuriată, se repezi la el cu pumnii strânși, să-l lovească. O ridică în brațe și-o trânti pe pat. Lasă-mă, ticălosule! Monstrule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce așteaptă bombonica. Vorbești prostii, draga mea. Toate femeile fac copii. Se închise în baie preț de câteva minute și ieși de-acolo mirosind, discret, a after shave și pastă de dinți. Luana se băgase în așternut, obsedată de o îngrozitoare bănuială. El se așeză pe marginea patului, îi luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai intru acolo niciodată, strigă Luana oripilată. A fost cel mai penibil moment din viața mea. Dacă vrei copii, asta te așteaptă. Controale peste controale, durere și situații jenante. Dar, crede-mă, satisfacția e pe măsură. Îi povesti lui Ștefan îngrozitoarea experiență prin care trecuse. Vezi dacă nu mă asculți niciodată? Ai răbdare. Va veni și clipa noastră. Când primi rezultatele și află că nu e ea de vină, Luana rămase interzisă. Concluzia era una singură, amară și dezastruoasă pentru căsnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cordel, care aproape c-o ținea de mână. Printr-un concurs de împrejurări, locul lui Radu se nimeri lângă al noii angajate. Agasată de bârfele magazinerei, ce-i ședea în dreapta, la adresa ținutelor celor prezenți și de saltul de neoprit al îngrozitorului neg din barbă, la primele acorduri ale muzicii Luana se întoarse spre inginer și-l invită la dans. În clipa în care își apropiară trupurile și își uniră mâinile, se petrecu ceva de neînchipuit. O amețeală tainică și un simțământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
normalitate și tiparele existenței, îl deranja cumplit faptul că era divorțată. În concepția lui despre viață, femeia despărțită era aceea decăzută, renegată, lăsată la marginea societății de bărbatul integru care-i descoperise fărădelegea. Nici în nopțile bântuite de cele mai îngrozitoare coșmaruri nu visase că va iubi o astfel de creatură. Posesiv și gelos până la exagerare, nu putea să înțeleagă cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]